Labor union wage dispute: Time-barred revision petition where misunderstanding of appellate judgment scope did not justify resumption of terms

Şedinţa publică din data de 6 octombrie 2022

Asupra cererii de revizuire de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 31 octombrie 2017 pe rolul Tribunalului Tulcea, secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2017, reclamantul A. în numele şi pentru membrii săi de sindicat B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., intervenienţii QQ., RR. şi SS., în contradictoriu cu pârâţii REGIA AUTONOMĂ AEROPORTUL "DELTA DUNĂRII" TULCEA şi CONSILIUL JUDEŢEAN TULCEA, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa în cauză să se dispună obligarea, în solidar, a celor doi pârâţi la plata drepturilor salariale reprezentând: diferenţa rezultată la salariu prin modificarea indicelui 1 în funcţie de salariul minim pe economie, aşa cum era prevăzut în contractul colectiv de muncă, începând cu 1 noiembrie 2016 = 1.250 şi 1 februarie 2017 = 1.450; diferenţa la salariu prin diminuarea nelegală a sporului de aviaţie (T.C.R. tehnicitate, complexitate, responsabilitate) de la 20% la 15%; diferenţa la salariu prin eliminarea nelegală a sporului pentru deservirea unor instalaţii suplimentare din dotarea autovehiculelor, depozit carburanţi, deservire aeronave 15%; diferenţa la salariu prin eliminarea nelegală a sporului de fidelitate între 1-5 ani vechime 5%, între 5-10 ani vechime 10%, peste 10 ani vechime 15%; diferenţa la salariu prin diminuarea nelegală a sporului pentru condiţii vătămătoare şi periculoase de la 10% la 7%; diferenţa la salariu prin eliminarea sporului de tură pentru persoanele care şi-au desfăşurat activitatea în zilele de sâmbătă şi duminică şi de sărbători legale începând cu luna iulie 2017; contribuţii angajator/salariat datorate la diferenţa rezultată. Totodată, reclamantul a solicitat obligarea pârâtului Consiliul Judeţean Tulcea, în calitate de ordonator principal de credite, să aloce fondurile necesare achitării acestor drepturi, obligarea pârâţilor la plata dobânzilor aferente sumelor rezultate, precum şi indexarea acestora cu rata inflaţiei până la data achitării efective a acestora.

Tribunalul Tulcea, secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1028/2018 din 27 iunie 2018, a admis în parte cererea reclamantului A. în numele şi pentru membrii săi de sindicat B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO. şi PP., intervenienţii QQ., RR. şi SS., formulată în contradictoriu cu pârâţii REGIA AUTONOMĂ AEROPORTUL "DELTA DUNĂRII" şi CONSILIUL JUDEŢEAN TULCEA, având ca obiect drepturi băneşti; a respins cererile formulate de reclamanţii PP., L. şi JJ., ca nefondate; a respins cererea de intervenţie formulată de intervenientul QQ., ca nefondată; a dispus obligarea pârâtei R.A. AEROPORTUL "DELTA DUNĂRII" şi a Consiliului Judeţean Tulcea, în sensul prevăzut de art. 3 din H.G. nr. 398/1997, la plata către ceilalţi reclamanţi şi intervenienţi a diferenţelor de drepturi salariale rezultate din diminuarea sporurilor de aviaţie, deservirea unor instalaţii suplimentare din dotarea autovehiculelor, fidelitate, condiţii vătămătoare şi periculoase pentru perioada 1 noiembrie 2016-27 iunie 2018, respectiv până la încetarea contractelor de muncă pentru reclamanţii cărora le-au încetat contractele individuale de muncă în acest interval, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflaţie şi dobânda legală la data plăţii efective; a respins capetele de cerere privind acordarea diferenţei rezultate la salariu prin modificarea indicelui 1 în funcţie de salariul minim pe economie şi privind diferenţa la salariu prin eliminarea sporului de tură, ca nefondate; pârâta R. A. AEROPORTUL "DELTA DUNĂRII" şi Consiliul Judeţean Tulcea, în sensul prevăzut de art. 3 din H.G. nr. 398/1997, au fost obligaţi să plătească toate contribuţiile şi impozitele aflate în sarcina angajatorului; de asemenea, pârâţii au fost obligaţi să reţină şi să vireze contribuţiile, precum şi impozitele datorate de reclamanţi şi intervenienţi, în condiţiile legii, pentru drepturile salariale acordate prin hotărâre; a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei R.A. AEROPORTUL "DELTA DUNĂRII" la plata unei amenzi pentru exercitarea unui comportament lipsit de corectitudine faţă de salariaţi şi încercarea de inducere în eroare a instanţei, ca inadmisibil.

Prin decizia civilă nr. 341/CM din 5 noiembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă - Complet specializat pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2017, s-a respins apelul formulat de reclamantul A. în numele şi pentru membrii săi de sindicat apelanţii-reclamanţi B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR. şi SS., împotriva sentinţei civile nr. 1028/2018 din 27 iunie 2018 a Tribunalului Tulcea, secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal; s-au admis apelurile formulate de pârâţii REGIA AUTONOMĂ AEROPORTUL "DELTA DUNĂRII" şi UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ JUDEŢUL TULCEA, prin CONSILIUL JUDEŢEAN TULCEA, împotriva aceleiaşi sentinţe; s-a schimbat în parte sentinţa apelată, în sensul că s-a respins acţiunea, ca nefondată; au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.

Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă, prin încheierea din Camera de Consiliu de la 17 mai 2022, a respins cererea de lămurire a dispozitivului deciziei civile nr. 341/CM/05.11.2019, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă, cerere formulată de petentul/apelantul-reclamant A. TULCEA, în numele şi pentru membrii săi de sindicat.

La data de 25 iulie 2022 s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, sub nr. x/2022, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 341/CM din 5 noiembrie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă - Complet specializat pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Revizuentul a solicitat repunerea în termenul de declarare a căii extraordinare de atac, arătând că nu a formulat cererea de revizuire în termenul de o lună prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri, întrucât sindicatul şi celelalte părţi implicate în proces au înţeles, raportându-se la dispozitivul hotărârii, coroborat cu considerentele care au stat la baza acesteia, că rămân valabile prevederile sentinţei de fond (în sensul că nu s-a menţionat desfiinţarea hotărârii apelate) cu privire la drepturile salariale prevăzute în actele adiţionale la contractele individuale de muncă semnate de ambele părţi.

Având în vedere că solicitarea salariaţilor privea exact aceste drepturi diminuate din actele adiţionale, care erau semnate şi valabile, recunoscute inclusiv de către instanţele judecătoreşti, pe care chiar angajatorul le pune în aplicare începând cu ianuarie 2018, este logic că aceste drepturi nu au fost anulate, întrucât sentinţa civilă nr. 1028/2018 din 27 iunie 2018 a Tribunalului Tulcea nu este anulată.

Împotriva actelor de executare, Consiliul Judeţean Tulcea şi R.A. AEROPORTUL "DELTA DUNĂRII" au formulat contestaţii la executare în dosarul nr. x/2021, respectiv dosarul nr. x/2021.

Contestaţiile au fost admise, în dosarul nr. x/2021 instanţa apreciind că acţiunea a fost respinsă ca nefondată (în totalitate), inclusiv capetele de cerere privind obligarea debitoarei la acordarea diferenţelor de drepturi salariale rezultate din diminuarea sporurilor: aviaţie, deservirea unor instalaţii suplimentare din dotarea autovehiculelor, fidelitate, condiţii vătămătoare şi periculoase pentru perioada 1 noiembrie 2016 - 27 iunie 2018, respectiv până la încetarea contractelor de muncă în acest interval, sume ce ar urma să fie actualizate cu indicele de inflaţie şi dobânda legală la data plăţii efective, precum şi cel privind obligarea debitoarei la plata tuturor contribuţiilor şi impozitelor aflate în sarcina angajatorului, debitoarea având obligaţia de a reţine şi a vira contribuţiile şi impozitele datorate de creditori, în condiţiile legii, pentru drepturile salariale acordate prin respectiva hotărâre.

Ca urmare a pronunţării soluţiilor de admitere a contestaţiei la executare, sindicatul a formulat o cerere de lămurire a dispozitivului deciziei civile nr. 341/CM a Curţii de Apel Constanţa.

Curtea de Apel Constanţa a respins cererea de lămurire a dispozitivului deciziei civile nr. 341/CM/05.11.2019 a Curţii de Apel Constanţa, secţia I civilă la data de 17 mai 2022, iar prin comunicarea încheierii la 8 iulie 2022, sindicatul a luat cunoştinţă de faptul că hotărârea primei instanţe nu a fost schimbată, în sensul de a păstra vreo dispoziţie de admitere a vreunui capăt de cerere formulat de reclamanţi, fiind menţinute dispoziţiile sentinţei apelate, adică cele prin care tribunalul a respins unele capete de cerere.

În cuprinsul cererii de revizuire, revizuentul a susţinut că prin decizia civilă nr. 130/CM din 10 aprilie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2016, s-a dispus admiterea în parte a cererii de chemare în judecată, dosar care a avut aceleaşi părţi, obiect şi cauză. În cadrul dosarului nr. x/2017 al Curţii de Apel Constanţa a fost invocată excepţia autorităţii de lucru judecat, însă instanţa a omis să se pronunţe asupra acesteia. Cele două hotărâri pronunţate asupra aceluiaşi litigiu conţin dispoziţii potrivnice.

Intimata Unitatea Administrativ Teritorială Judeţul Tulcea, prin Consiliul Judeţean Tulcea, a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepţia tardivităţii cererii de revizuire, excepţia inadmisibilităţii acesteia, excepţia autorităţii de lucru judecat pentru lipsa calităţii procesuale pasive a Unităţii Administrativ Teritoriale Judeţul Tulcea - Consiliul Judeţean Tulcea, iar pe fondul cauzei, a solicitat respingerea cererii ca nefondată.

Intimata REGIA AUTONOMĂ AEROPORTUL "DELTA DUNĂRII" TULCEA a transmis la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de repunere în termen, ca nefondată, respingerea cererii de revizuire, în principal, ca tardivă, iar în subsidiar, ca inadmisibilă; cu titlu preliminar, a înţeles să invoce excepţia lipsei calităţii de reprezentant a sindicatului şi excepţia lipsei calităţii procesual active a acestuia.

Examinând, cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., cererea de repunere în termenul de formulare a cererii de revizuire şi, subsecvent, excepţia tardivităţii cererii de revizuire, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună şi curge de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.

Decizia atacată cu revizuire a fost pronunţată în soluţionarea unei cereri de apel, astfel încât ea are caracter definitiv de la pronunţare, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ.

Conform art. 181 alin. (1) pct. 3 teza I din C. proc. civ., "când termenul se socoteşte pe săptămâni, luni sau ani, el se împlineşte în ziua corespunzătoare din ultima săptămână ori lună sau din ultimul an (…)".

Calculând termenul de revizuire cu respectarea acestor dispoziţii, Înalta Curte constată că, în speţă, termenul de o lună prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., calculat de la data rămânerii definitive a hotărârii atacate, s-a împlinit la 5 decembrie 2019.

Revizuentul a promovat calea de atac a revizuirii la data de 22 iulie 2022, conform plicului ataşat, după împlinirea acestui termen.

Conform art. 186 alin. (1) din C. proc. civ., partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedeşte că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate.

Căile de atac şi termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze. În consecinţă, nici părţile şi nici instanţa de judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenele prescrise de lege pentru exerciţiul unei căi de atac şi de la modalitatea în care acestea se calculează.

Neexercitarea oricărui act procedural în termenul legal atrage decăderea, în afară de cazul când legea dispune altfel, în conformitate cu art. 185 alin. (1) din C. proc. civ.

În speţă, revizuentul a arătat că nu a formulat cererea de revizuire în termenul de o lună prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri, întrucât sindicatul şi celelalte părţi implicate în proces au înţeles, raportându-se la dispozitivul hotărârii, coroborat cu considerentele care au stat la baza acesteia, că rămân valabile prevederile sentinţei de fond (în sensul că nu s-a menţionat desfiinţarea hotărârii apelate) cu privire la drepturile salariale prevăzute în actele adiţionale la contractele individuale de muncă semnate de ambele părţi.

Abia la data de 8 iulie 2022, când i-a fost comunicată încheierea din 17 mai 2022, prin care i s-a respins cererea de lămurire a dispozitivului deciziei civile nr. 341/CM/05.11.2019 a Curţii de Apel Constanţa, secţia I civilă la data de 17 mai 2022, sindicatul a luat cunoştinţă de faptul că hotărârea primei instanţe nu a fost schimbată, în sensul de a păstra vreo dispoziţie de admitere a vreunui capăt de cerere formulat de reclamanţi, fiind menţinute dispoziţiile sentinţei apelate, adică cele prin care tribunalul a respins unele capete de cerere.

Instanţa supremă constată că aceste argumente nu se circumscriu sintagmei "motive temeinic justificate", de tipul celor avute în vedere de textul art. 186 alin. (1) din C. proc. civ.. Aceasta, deoarece ele nu constituie o veritabilă împiedicare de la formularea unei căi de atac, mai ales în condiţiile în care art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. nu distinge după momentul comunicării hotărârii atacate cu revizuire, calculul termenului fiind efectuat exclusiv în raport cu rămânerea definitivă a ultimei hotărâri, care, în cazul de faţă, reprezintă data pronunţării acesteia.

Cu atât mai mult, nu poate fi avut în vedere momentul comunicării încheierii de respingere a cererii de lămurire a dispozitivului deciziei civile nr. 341/CM/05.11.2019 a Curţii de Apel Constanţa, secţia I civilă la data de 17 mai 2022, a cărei revizuire se solicită, când revizuentul susţine că a luat cunoştinţă de faptul că hotărârea primei instanţe nu a fost schimbată, în sensul de a păstra vreo dispoziţie de admitere a vreunui capăt de cerere formulat de reclamanţi.

Prin calcularea termenului de revizuire de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri, care coincide cu data pronunţării acesteia, nu este încălcat dreptul la apărare consacrat de art. 24 din Constituţie, întrucât instanţa de revizuire nu are competenţe să examineze pe fond temeinicia hotărârii atacate, ci dacă prin ultima hotărâre a fost încălcată autoritatea lucrului judecat a unei hotărâri pronunţate anterior. Chiar dacă autoritatea de lucru judecat priveşte atât dispozitivul hotărârii judecătoreşti, cât şi considerentele pe care acesta se sprijină, în cazul motivului de revizuire privind contrarietatea de hotărâri este protejat numai efectul negativ, nu şi efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat, aspect ce rezultă din dispoziţiile art. 513 alin. (4) teza I din C. proc. civ., în forma nemodificată prin Legea nr. 310/2018, incidentă în cauză potrivit art. 25 alin. (1) şi art. 27 din C. proc. civ.

În acest sens, s-a pronunţat Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 8 din 14 ianuarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 27 mai 2020, respectiv prin Decizia nr. 536 din 2 iulie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 969 din 21 octombrie 2020, sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., din perspectiva momentului de la care se calculează termenul procedural de exercitare a acestei căi extraordinare de atac în situaţia în care nerespectarea autorităţii de lucru judecat este determinată de contrarietatea considerentelor pe care se bazează hotărârile prin raportare la care se invocă motivul de revizuire menţionat.

A statuat instanţa de contencios constituţional că, "faptul că termenul de introducere a cererii de revizuire curge de la pronunţarea ultimei hotărâri nu împiedică accesul la justiţie al părţii şi nu contravine prevederilor art. 129 din Constituţie referitoare la exercitarea căilor de atac, întrucât demonstrarea existenţei motivului de revizuire prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. nu presupune cu necesitate cunoaşterea considerentelor dezvoltate de instanţa care a pronunţat ultima hotărâre, ci implică doar argumentarea existenţei identităţii de părţi, obiect şi cauză din cele două procese, lucru posibil şi în lipsa motivării hotărârii a cărei revizuire se solicită".

Curtea a mai reţinut că "obligaţia părţilor de a-şi exercita drepturile procesuale în cadrul termenelor stabilite de lege reprezintă expresia aplicării principiului privind dreptul persoanei la judecarea procesului său în mod echitabil şi într-un termen rezonabil, instituirea unor termene procesuale servind unei mai bune administrări a justiţiei, precum şi necesităţii aplicării şi respectării drepturilor şi garanţiilor procesuale ale părţilor. Tot astfel, s-a statuat că în toate cazurile în care legiuitorul a condiţionat valorificarea unui drept de exercitarea sa în interiorul unui anumit termen, nu a procedat astfel în scopul restrângerii accesului liber la justiţie, ci exclusiv pentru a asigura cadrul legal în vederea exercitării dreptului constituţional prevăzut de art. 21. Curtea a constatat că formularea şi motivarea unei cereri de revizuire nu depind în mod direct de cunoaşterea argumentării instanţei care a stat la baza pronunţării hotărârii atacate, astfel că stabilirea momentului pronunţării ca început al termenului de introducere a revizuirii nu îngrădeşte accesul liber la justiţie al revizuentului şi nici dreptul său la un proces echitabil".

Prin urmare, Înalta Curte constată că revizuentul a formulat cererea de revizuire, întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., cu depăşirea termenului de o lună prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 din acelaşi cod, împrejurare în raport cu care nu se mai impune examinarea celorlalte excepţii invocate de intimate.

Faţă de cele anterior expuse, în baza art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., văzând şi dispoziţiile art. 513 alin. (1) din acelaşi cod, Înalta Curte va respinge ca nefondată cererea formulată de revizuentul A. privind repunerea în termenul de declarare a căii de atac şi, pe cale de consecinţă, ca tardivă cererea de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de repunere în termenul de declarare a căii de atac, ca nefondată.

Respinge ca tardivă cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 341/CM din 5 noiembrie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă - Complet specializat pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 6 octombrie 2022.