Cassation inadmissible for reiterating appealed arguments and challenging litigation costs under Romanian civil procedure
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the claimant's appeal for cassation by upholding the defendant insurer's exception of nullity and annulling the appeal, thereby leaving in force the Court of Appeal’s decision which had previously dismissed the insurer's cross-appeal on the merits but awarded it 25,000 RON in litigation costs. The dispute involved an action for damages under a property insurance policy, where the claimant alleged insufficient motivation and procedural violations by the lower courts regarding the assessment of evidence and procedural law. The Supreme Court found the appeal null because the grounds reiterated arguments already resolved on appeal rather than presenting valid grounds for cassation, specifically failing to substantiate the alleged violation of procedural rules on evidence (Art. 488 alin. (1) pt. 8 C. proc. civ.) and improperly attempting to challenge the proportionality of litigation costs, an issue deemed inadmissible in cassation per Decisions No. 3/2020, resulting in the strict application of Art. 489 alin. (2) and Art. 493 alin. (5) C. proc. civ. to annul the defective procedural filing.
Legislator headnote
AI generatedart. 2208 C. civ, art. 280 C. proc. civ, art. 425 C. proc. civ, art. 493 C. proc. civ, art. 493 alin. (4) C. proc. civ, art. 493 alin. (5) C. proc. civ; Cassation inadmissible for reiterating appealed arguments and challenging litigation costs under Romanian civil procedure: Potrivit recurentului, ambele instanţe de fond au ignorat dispoziţiile de procedură în materie de probaţiune prevăzute de art. 250, art. 264-265, art. 277-278 şi art. 280 C. proc. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 4 octombrie 2023
Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă la 8 mai 2018, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. S.A. a solicitat instanţei să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 595.728,74 RON plus TVA, reprezentând despăgubiri aferente Poliţei de asigurare de bunuri seria x nr. x
În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 2199 şi art. 2208 C. civ.
Pârâta B. S.A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată pe cale de excepţie, fiind exercitată de către o persoană fără calitate procesuală activă, iar pe fond a solicitat respingerea cererii ca nefondată.
Prin încheierea de şedinţă din 25 iunie 2019 a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale active, ca neîntemeiată.
Prin sentinţa nr. 3754 din 17.12.2019, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a respins acţiunea ca neîntemeiată şi a respins cererea pârâtei privind cheltuielile de judecată, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamantul A. şi pârâta B. S.A.
Prin decizia nr. 1991 din 16 noiembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a fost respins apelul reclamantului A. împotriva sentinţei civile nr. 3754 din data de 17.12.2019 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, ca nefondat. A fost admis apelul pârâtei B. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 3754 din data de 17.12.2019 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă. A fost schimbată în parte sentinţa apelată, în sensul că a fost admisă în parte cererea de cheltuieli de judecată a pârâtei şi obligat reclamantul la plata către pârâtă a sumei de 25.000 RON cu titlul de cheltuieli de judecată. Au fost păstrate restul dispoziţiilor sentinţei atacate. A fost admisă în parte cererea de cheltuieli de judecată a apelantei pârâte şi obligat apelantul reclamant la plata sumei de 10.000 RON cheltuieli de judecată în apel.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs A., solicitând admiterea recursului, schimbarea în tot a deciziei atacate, în sensul admiterii apelului declarat de către acesta şi respingerea apelului declarat de către intimata pârâtă sub aspectul cheltuielilor de judecată.
Motivele de recurs sunt, în esenţă, următoarele:
Prin memoriul de recurs, autorul căii de atac susţine că instanţele de fond îşi argumentează soluţia de respingere a acţiunii reţinând că probele administrate nu demonstrează realitatea faptului alegat de către acesta, respectiv producerea evenimentului asigurat în maniera descrisă de administratorul de fapt al societăţii cedente.
Totodată susţine că în opinia instanţei de fond probele administrate înseamnă doar trimiteri la anumite paragrafe preluate din întâmpinarea pârâtei, omiţând să valorifice considerentele ordonanţei de clasare emisă în dosarul penal.
Potrivit recurentului, ambele instanţe de fond au ignorat dispoziţiile de procedură în materie de probaţiune prevăzute de art. 250, art. 264-265, art. 277-278 şi art. 280 C. proc. civ.
În continuare, recurentul-reclamant redă conţinutul prevederilor menţionate, concluzionând că la dosarul cauzei există o serie de probe administrate care au fost lipsite de o minimă evaluare în contextul ansamblului materialului probator administrat în cauză.
De asemenea, recurentul susţine că deşi instanţa de apel a avut la dispoziţie toate înscrisurile care fac dovada temeiniciei cererii de chemare în judecată, inclusiv un raport de expertiză contabilă, motivarea soluţiei adoptate este superficială, preluată din cuprinsul întâmpinării formulate de către intimata pârâtă. Recurentul consideră că decizia recurată nu cuprinde motivele pe care se sprijină, instanţa nefăcând nicio referire la apărările formulate de către acesta şi nici nu s-a pronunţat motivat cu privire la înlăturarea probelor administrate. Totodată, recurentul critică decizia instanţei de apel sub aspectul neîndeplinirii obligaţiei prevăzute de dispoziţiile art. 425 C. proc. civ.
Sub un alt aspect, recurentul-reclamant critică decizia instanţei de apel cu privire la dezlegarea apelului declarat de către intimata-pârâtă referitor la cheltuielile de judecată. Recurentul critică acordarea cheltuielilor de judecată, atât în ceea ce priveşte cuantumul acestora, reprezentând onorariul avocaţial, cât şi lipsa analizei cu privire criticile formulate de acesta privind nedovedirea efectuării cheltuielilor de către intimata-pârâtă.
Recurentul-reclamant a indicat în cererea de recurs dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.
Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, iar pe fond a solicitat respingerea acestuia ca nefondat.
Pe baza cererii de recurs şi a întâmpinării, în temeiul art. 493 C. proc. civ., s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul-asistent.
Prin încheierea din 17 mai 2023 s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului declarat, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.
Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1), raportat la art. 493 alin. (5) C. proc. civ., excepţia nulităţii, invocată de către intimata-pârâtă B. S.A. prin întâmpinare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în complet de filtru, reţine următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, iar conform art. 487 alin. (1) C. proc. civ., "recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs".
Astfel, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., motivarea recursului presupune pe de o parte indicarea unuia/unora dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar pe de altă parte dezvoltarea acestuia/acestora, în sensul formulării unor critici privind considerentele pe care instanţa care a pronunţat hotărârea atacată şi-a fundamentat soluţia pronunţată.
Înalta Curte reţine că susţinerile, prin care recurentul-reclamant critică nemotivarea deciziei recurate, respectiv criticile prin care se arată că motivarea este superficială, fiind preluată din cuprinsul întâmpinării formulate de către intimata pârâtă, nefiind îndeplinită obligaţia prevăzută de dispoziţiile art. 425 C. proc. civ., nu sunt veritabile critici de nelegalitate şi nu pot fi analizate din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., indicat în memoriul de recurs, în condiţiile în care sunt preluate din cererea de apel şi au primit deja o rezolvare prin hotărârea atacată.
Reiterarea motivului de apel cu privire la faptul că motivarea este superficială, fiind preluată din cuprinsul întâmpinării formulate de către intimata pârâtă, nefiind îndeplinită obligaţia prevăzută de dispoziţiile art. 425 C. proc. civ., nu echivalează cu dezvoltarea motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., deoarece prin reluarea criticii deja cenzurate în apel, recurentul-reclamant tinde să obţină o nouă verificare a susţinerilor sale, cu toate că legea recunoaşte doar dublul grad de jurisdicţie şi căile extraordinare de atac. De aceea, chiar dacă prin decizia recurată se menţine hotărârea primei instanţe, al cărei raţionament este astfel confirmat, în ceea ce îl priveşte pe recurent, motivele de recurs trebuie să vizeze exclusiv obiectul căii de atac, care este constituit de decizia instanţei de prim control judiciar.
Referitor la afirmaţiile referitoare la cuantumul cheltuielilor de judecată exprimate prin cererea de recurs, instanţa supremă reţine că nu pot face obiectul analizei în prezenta cale extraordinară de atac, deoarece, aşa cum a statuat instanţa supremă prin Decizia nr. 3/2020, pronunţată de Completul competent să judece recursul în interesul legii, "În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., motivul de recurs prin care se critică modalitatea în care instanţa de fond s-a pronunţat, în raport cu prevederile art. 451 alin. (2) C. proc. civ., asupra proporţionalităţii cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocaţilor, solicitate de partea care a câştigat procesul, nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.."
În ceea ce priveşte critica recurentului potrivit cu care instanţele de fond au ignorat dispoziţiile de procedură în materie de probaţiune prevăzute de art. 250, art. 264-265, art. 277-278 şi art. 280 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că nu se circumscrie cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., indicat în memoriul de recurs, deoarece textele de lege sunt indicate în mod formal, fără a se arăta în concret cu ce a greşit instanţa de apel şi de ce normele procesuale nu au fost corect aplicate.
De altfel, instanţa supremă reţine că expunerea situaţiei de fapt de către recurent şi criticile acestuia din perspectiva aprecierii mijloacelor de probă aduc în discuţie aspecte de netemeinicie care nu pot fi analizate în stadiul procesual al recursului. În această cale extraordinară de atac se analizează exclusiv aspectele de nelegalitate, fără a se proceda la o devoluare a fondului cauzei. Administrarea probatoriului şi stabilirea situaţiei de fapt este atributul instanţei devolutive, în recurs urmărindu-se conformitatea soluţiei cu normele de drept aplicabile.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va da eficienţă prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ. şi, în temeiul art. 493 alin. (5) din acelaşi cod, va admite excepţia nulităţii şi va anula recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 1991 din 16 noiembrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia nulităţii invocată de intimata-pârâtă.
Anulează recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 1991 din 16 noiembrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.
Fără nicio cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 4 octombrie 2023.