Contractual jurisdiction clause scope and invocation of private-order territorial incompetence in tripartite consumer sales

Şedinţa publică din data de 4 octombrie 2023

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Slatina, la data de 29.12.2022, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii B. S.R.L. şi C. S.A. a formulat rezoluţiune a contractului de vânzare cumpărare tripartit nr.x din 3.06.2022 pentru că bunul pe care l-a cumpărat de la pârâta B. S.R.L. are vicii ascunse.

Prin sentinţa civilă nr. 1895 din 7 septembrie 2023, Judecătoria Slatina a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată de pârâta B. S.R.L. şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Slatina a reţinut că reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtele B. S.R.L. şi C. S.A. rezoluţiunea contractului tripartit încheiat între părţi, formulând astfel o acţiune personală supusă regulilor de competenţă alternativă prevăzute de art. 107 - 113 C. proc. civ., fără a exclude însă incidenţa dispoziţiilor art. 126 alin 1 C. proc. civ. referitoare la clauza atributivă de competenţă, stabilită conform convenţiei părţilor, în condiţiile prevăzute de textul legal.

Totodată, s-a reţinut că aceste din urmă dispoziţii au fost invocate de către pârâtă în susţinerea necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Slatina, arătând că, prin prevederile clauzei de la art. 18.2 din condiţiile generale ale contractului de leasing nr. x/03.06.2022 părţile au stabilit că orice litigiu decurgând din sau în legătură cu acest contract, inclusiv referitor la încheierea, executarea sau încetarea lui va fi supus spre soluţionare instanţelor competente material de la sediul finanţatorului, în speţă, pârâta C. S.A. al cărei sediu se află în Municipiul Bucureşti.

Prin urmare, instanţa a reţinut că în speţă, clauza atributivă de competenţă de la art. 18.2 acoperă orice litigii în legătură cu executarea contractului, inclusiv cele referitoare la încetarea contractului şi stabilirea consecinţelor încetării, conform cererii de chemare în judecată formulate de reclamant.

În ceea ce priveşte susţinerea reclamantului conform căreia Judecătoria Slatina este instanţa competentă întrucât este instanţa de la domiciliul reclamantului care este un consumator, fiind aplicabile dispoziţiile art. 126 alin. (2) C. proc. civ., instanţa a apreciat-o ca fiind neîntemeiată, arătând că deşi este adevărat că prevederea de la art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., alternativă la prevederea de la art. 107 C. proc. civ., stabileşte că este de asemenea competentă instanţa domiciliului consumatorului, în cererile având ca obiect executarea, constatarea nulităţii absolute, anularea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractului încheiat cu un profesionist sau în cererile având ca obiect repararea pagubelor produse consumatorilor, însă întreprinderea individuală nu este un consumator.

Ca urmare, cauza a fost trimisă spre soluţionare Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

La termenul de judecată din 7 septembrie 2023, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a invocat, din oficiu, excepţia necompetenţei sale teritoriale, pe care a admis-o prin sentinţa civilă nr. 6780 din 07.09.2023, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Slatina, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus trimiterea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă.

În esenţă, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a reţinut că normele ce instituie competenţa teritorială a instanţelor de judecată sunt, în principiu, norme de ordine privată, principiu aplicabil şi în cauza de faţă.

Instanţa a reţinut că în cauză, reclamantul a formulat o acţiune personală, în realizare, prescriptibilă extinctiv, iar faţă de obiectul cererii, aceasta este guvernată de norme de competenţă teritorială de ordine privată. Astfel, devin aplicabile dispoziţiile generale ale art. 107 C. proc. civ., conform cărora competenţa de ordine privată este dată de sediul sau domiciliul pârâtului.

Mai arată instanţa că prin art. 18.2 din contractul de vânzare aflat la fila x şi urm. ale dosarului s-a stabilit că orice litigiu ce decurge din încetarea contractului se va soluţiona de către instanţele competente material de la sediul finanţatorului C. S.A., care are sediul în sectorul 1 al Municipiului Bucureşti.

Cu toate acestea, instanţa a reţinut că o asemenea convenţie este guvernată de norme de ordine privată, având în vedere că art. 126 C. proc. civ. reglementează posibilitatea instituirii unei clauze atributivă de competenţă numai în situaţia în care părţile pot deroga de la normele de competenţă generală.

În consecinţă, instanţa a reţinut că necompetenţa teritorială de ordine privată, născută din nesocotirea clauzei atributive de competenţă, poate fi invocată numai de către partea ale cărei interese au fost afectate prin alegerea de competenţă, iar nu şi de alte părţi, iar acest raţionament este concluzia faptului că nerespectarea necompetenţei teritoriale conduce la nulitatea actelor de procedură întocmite ulterior, iar potrivit art. 178 alin. (2) C. proc. civ., nulitatea relativă poate fi invocată doar de persoana interesată.

Aşadar, instanţa a arătat că prin art. 18.2 din contract, competenţa a fost aleasă în favoarea finanţatorului C. S.A., care însă nu a invocat necompetenţa teritorială a instanţei, sens în care s-a apreciat că pârâta B. S.R.L. nu poate invoca necompetenţa teritorială a Judecătoriei Slatina, nefiind interesată în acest sens, în special din perspectiva faptului că aceasta are sediul în Municipiul Craiova.

Prin urmare, instanţa a mai reţinut că art. 130 alin. (3) C. proc. civ. prevede că necompetenţa teritorială de ordine privată poate fi invocată de către pârât prin întâmpinare, dacă este obligatorie, în schimb, C. S.A. nu a invocat această excepţie prin întâmpinare, astfel că s-a pecetluit competenţa în favoarea instanţei alese de către reclamant, în condiţiile art. 116 C. proc. civ., respectiv Judecătoria Slatina.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că instanţele, respectiv Judecătoria Slatina şi Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi cel puţin una dintre cele două instanţe este competentă să soluţioneze cauza.

Niciuna din instanţele aflate în conflict nu se consideră competentă din punct de vedere teritorial să judece cererea cu care a fost sesizată.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă prin emiterea regulatorului de competenţă.

Regula de drept comun în materia competenţei teritoriale este înscrisă în art. 107 alin. (1) C. proc. civ., conform căruia "cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

Prin urmare, regula înscrisă în art. 107 C. proc. civ. se aplică ori de câte ori nu există o dispoziţie legală care să stabilească o altă instanţă competentă din punct de vedere teritorial.

Pe de altă parte, dispoziţiile art. 126 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că, părţile pot conveni în scris sau, în cazul litigiilor născute, şi prin declaraţie verbală în faţa instanţei că procesele privitoare la bunuri şi la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanţe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afară de cazul când această competenţă este exclusivă.

Înalta Curte constată că prin art. 18.2 din contractul de vânzare tripartit încheiat între A., B. S.R.L. şi C. S.A., acestea au stabilit că orice litigiu ce decurge din încetarea contractului se va soluţiona de către instanţele competente material de la sediul finanţatorului, respectiv C. S.A., care are sediul în sectorul 1 al Municipiului Bucureşti.

Aşadar, părţile au convenit ca litigiile privitoare la raportul juridic obligaţional dintre acestea să fie soluţionate de o altă instanţă decât cea competentă teritorial potrivit legii.

Întrucât competenţa de soluţionare a litigiului de faţă este una alternativă, de ordine privată, devin incidente dispoziţiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cu care " Necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii."

Instanţa supremă constată că în mod legal pârâta B. S.R.L. a invocat prin întâmpinare excepţia necompetenţei teritoriale, prevederile legale anterior citate fiind clare sub acest aspect, neexistând vreo derogare cu privire la pârâtul care o poate invoca.

Pe cale de consecinţă, date fiind dispoziţiile art. 126 alin. (1) C. proc. civ. şi cele ale art. 130 alin. (3) din acelaşi Cod, rezultă că în acord cu clauza de la art. 18.2 din contractul încheiat între părţi, clauza atributivă de competenţă îşi produce efectele în cauză, având în vedere că a fost convenită de toate părţile semnatare ale contractului.

Aşa fiind, în raport de considerentele expuse, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 4 octombrie 2023.