Cassation appeal annulled for substantively re-examining facts instead of alleging illegal reasoning or misapplication of unjust enrichment law in timber delivery dispute

Şedinţa publică din data de 6 octombrie 2022

Asupra recursului civil de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 25 octombrie 2019 pe rolul Judecătoriei Aleşd, sub nr. x/2019, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta RNP ROMSILVA - DIRECŢIA SILVICĂ BIHOR obligarea acesteia la predarea materialului lemnos, respectiv a 1355 mc masă lemnoasă rămasă neexploatată din parchetele cu denumirea 345 Rujet, 343 Ghergheleaua 3 şi 342 Ghergheleaua 2, a cărui existenţă a fost constatată prin raportul de expertiză întocmit de inginer B. în dosarul nr. x/2011 şi prin decizia civilă nr. 174/C/2016 - R din 1 noiembrie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, în dosarul nr. x/2011 sau a contravalorii acestei cantităţi, în valoare de 230.350 RON. De asemenea, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata dobânzii legale începând cu data scadenţei, respectiv data pronunţării hotărârii judecătoreşti şi până la achitarea integrală a sumei datorate, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 946/2020 din 7 octombrie 2020, pronunţată de Judecătoria Aleşd, în dosarul nr. x/2019, s-a admis excepţia de necompetenţă teritorială a Judecătoriei Aleşd şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Oradea.

Judecătoria Oradea, secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 701/2021 din 9 februarie 2021, a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta S.C. A. S.R.L. şi pe pârâta RNP ROMSILVA - DIRECŢIA SILVICĂ BIHOR, în favoarea Tribunalului Bihor, sens în care a dispus înaintarea dosarului către această instanţă.

Tribunalul Bihor, secţia a II-a civilă, prin sentinţa nr. 87/LP/2021 din 28 aprilie 2021, a respins ca neîntemeiată excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, invocată prin întâmpinare de către pârâtă; a respins în totalitate acţiunea formulată şi precizată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta RNP ROMSILVA - DIRECŢIA SILVICĂ BIHOR, ca neîntemeiată.

Prin decizia nr. 310/C/2021-A din 5 octombrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2019, s-a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta-reclamantă S.C. A. S.R.L., prin lichidator judiciar C.., în contradictoriu cu intimata-pârâtă RNP ROMSILVA - DIRECŢIA SILVICĂ BIHOR, împotriva sentinţei nr. 87/LP din 28 aprilie 2021 a Tribunalului Bihor, care a fost menţinută în totalitate; nu au fost acordate cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei decizii, recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. prin lichidator judiciar C.. a declarat recurs, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, sub nr. x/2019, la data de 5 ianuarie 2022.

Recurenta-reclamantă a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare. Pe fond, a solicitat admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată şi precizată, cu cheltuieli de judecată.

Critica subsumată motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. se referă la faptul că instanţa de apel a redat motivarea primei instanţe şi nu a analizat apelul prin prisma motivelor invocate.

Autoarea căii de atac a arătat că inclusiv instanţa de apel a reţinut contradictorialitatea dintre concluziile raportului de expertiză şi facturile existente, însă nu a verificat, în baza rolului său activ, corespondenţa dintre facturile emise şi materialul lemnos exploatat.

Printr-o altă critică a susţinut faptul că hotărârea instanţei de apel a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, motiv de casare reglementat de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Astfel, a menţionat că instanţa de prim control judiciar nu a avut în vedere dispoziţiile art. 1345 din C. civ., în sensul că la momentul analizei acestora nu a ţinut cont de faptul că raportul de expertiză aflat la dosarul de fond demonstrează că a existat o plată anticipată pentru un material lemnos care nu a mai putut fi exploatat.

Faţă de acest aspect, instanţa de judecată trebuia să constate că sunt îndeplinite condiţiile îmbogăţirii fără justă cauză, întrucât societatea reclamantă a achitat contravaloarea materialului lemnos, iar materialul lemnos pe picior a revenit la pârâta RNP ROMSILVA - DIRECŢIA SILVICĂ BIHOR, ceea ce, în mod evident, a produs o îmbogăţire în patrimoniul pârâtei corelativ cu pierderea unor sume de bani din patrimoniul reclamantei.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 din C. proc. civ.

Intimata-pârâtă RNP ROMSILVA - DIRECŢIA SILVICĂ BIHOR a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, în temeiul dispoziţiilor art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., arătând că recurenta nu a adus critici concrete de nelegalitate care să facă posibilă încadrarea acestora în cazurile de casare prevăzute expres şi limitativ de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.. Pe fond, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, hotărârea atacată fiind temeinică şi legală.

Recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. prin lichidator judiciar C.. a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepţiei nulităţii recursului.

Prin rezoluţia din 6 iunie 2022 s-a fixat termen la data de 6 octombrie 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, întrucât procesul este guvernat de dispoziţiile C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, nefiind supus procedurii filtrului, când s-a pronunţat prezenta decizie.

Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, excepţia nulităţii recursului, invocată de intimata-pârâtă RNP ROMSILVA - DIRECŢIA SILVICĂ BIHOR, cu privire la care, în conformitate cu prevederile art. 248, coroborat cu art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., reţine următoarele:

Recursul este o cale de atac în reformare, nedevolutivă şi extraordinară, deoarece nu se poate exercita decât pentru motivele expres şi limitativ prevăzute de lege.

Prin intermediul recursului se realizează exclusiv un control de legalitate a hotărârii atacate, această cale de atac nefiind un al treilea grad de jurisdicţie. Acest rol al recursului rezultă în mod explicit din prevederile art. 483 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora, în cadrul acestei căi de atac se examinează conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Cum cauza recursului constă în nelegalitatea hotărârii ce se atacă pe această cale, aceasta trebuie să îmbrace una din formele prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. sub denumirea de "motive de casare".

Astfel, potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor.

Sancţiunea nemotivării recursului, aşa cum rezultă din prevederile art. 486 alin. (3) şi art. 489 alin. (1) C. proc. civ. este nulitatea. Potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Prin urmare, simpla nemulţumire a părţii în privinţa hotărârii pronunţate nu este suficientă, după cum nu este suficientă nici afirmaţia cu titlu general că hotărârea atacată este nelegală, recurentul fiind obligat să îşi sprijine recursul pe cel puţin unul dintre motivele prevăzute limitativ de lege.

Referitor la primul motiv de recurs indicat de parte, respectiv cel reglementat de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., Înalta Curte reţine că acesta a fost invocat pentru toate cele trei ipoteze ale sale, dar invocarea s-a făcut în mod formal, fără argumente care să conducă la concluzia lipsei motivării sau a unei motivări contradictorii ori total străine de natura cauzei, neputându-se identifica critici ce ar putea fi subsumate acestui caz de nelegalitate.

Înalta Curte mai reţine că a fost invocată în mod formal şi încălcarea dispoziţiilor de drept procesual care reglementează rolul judecătorului în aflarea adevărului.

Aceasta, întrucât recurenta-reclamantă nu a arătat, în concret, în ce mod au fost încălcate dispoziţiile art. 22 din C. proc. civ., ci s-a limitat la a susţine faptul că instanţa de apel a reţinut contradictorialitatea dintre concluziile raportului de expertiză şi facturile existente, însă aceasta nu a verificat, în baza rolului său activ, corespondenţa dintre facturile emise şi materialul lemnos exploatat, pentru a-şi manifesta, în realitate, nemulţumirea faţă de soluţia la care a ajuns prima instanţă de control judiciar, urmare a interpretării probatoriului administrat.

În cuprinsul cererii de recurs, recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. prin lichidator judiciar C.. a redat dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., fără a critica decizia instanţei de apel, pe acest aspect, al nemotivării sau al motivării contradictorii ori total străine de natura cauzei.

Autoarea căii extraordinare de atac consideră că instanţa de apel a preluat motivarea primei instanţe şi nu a analizat apelul prin prisma motivelor invocate, însă această critică este susţinută în totalitate de argumente ce tind la restabilirea situaţiei de fapt prin reinterpretarea probatoriilor.

Or, în etapa procesuală a recursului nu pot fi examinate critici care vizează aspecte de netemeinicie, întrucât aprecierea şi evaluarea probelor administrate în cauză, în vederea stabilirii situaţiei de fapt, rămân în atribuţia exclusivă a instanţelor de fond, ca instanţe devolutive.

Din redarea criticilor pe care recurenta-reclamantă şi-a sprijinit motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se poate constata că au fost aduse spre o nouă examinare chestiuni de fond legate de situaţia de fapt a cauzei.

Asemenea critici, doar în mod formal circumscrise prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., nu corespund exigenţelor căii de atac a recursului în reglementarea sa legală, ce a fost concepută ca un mijloc procesual menit să asigure un control în legalitate asupra hotărârilor instanţei de apel.

De altfel, întreaga construcţie a recursului reclamantei vizează exclusiv greşita stabilire a situaţiei de fapt, ceea ce excedează acestei faze procesuale, iar faptul că se invocă motivele de nelegalitate prevăzute de pct. 6 şi pct. 8 ale art. 488 C. proc. civ., fără să se susţină o minimă argumentaţie în drept care să situeze criticile în sfera temeiurilor de casare reglementate expres de C. proc. civ., nu poate să atragă nicio analiză.

Faţă de cele anterior expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) coroborat cu art. art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia nulităţii recursului, invocată de intimata-pârâtă RNP ROMSILVA - DIRECŢIA SILVICĂ BIHOR şi, pe cale de consecinţă, va anula recursul declarat în cauză de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. prin lichidator judiciar C..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia nulităţii recursului, invocată de intimata-pârâtă RNP ROMSILVA - DIRECŢIA SILVICĂ BIHOR.

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. prin lichidator judiciar C.. împotriva deciziei nr. 310/C/2021-A din 5 octombrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 6 octombrie 2022.