Existence of negative jurisdictional conflict after appellate annulment and reassignment of competent court

Şedinţa publică din data de 4 octombrie 2023

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin la data de 08.02.2021 sub nr. x/2021, reclamantul A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul B. S.R.L., a solicitat instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 20.100 RON reprezentând contravaloarea facturii seria x nr. x/02.10.2019, iar în subsidiar, a solicitat să se stabilească pe baza unei expertize evaluatorii contravaloarea a 351,90 mp cofrage realizate, urmând ca suma datorată să fie actualizată cu indicele de inflaţie şi cu dobânda legală prevăzută pentru raporturile dintre profesionişti. Totodată, a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 2928 din 28.06.2021, pronunţată de Judecătoria Drobeta-Turnu Severin, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale de soluţionare a cauzei invocată prin întâmpinare şi a fost declinată în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.

În esenţă, Judecătoria Drobeta-Turnu Severin a reţinut că regula de drept comun în stabilirea competenţei teritoriale este redată prin intermediul art. 107 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora "Cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel", iar din înscrisurile existente la dosarul cauzei, rezultă că nu sunt incidente prevederile art. 113 C. proc. civ.

Astfel, instanţa a reţinut că nu rezultă că pârâta ar exercita în mod statornic activitate pe raza circumscripţiei Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin.

De asemenea, s-a arătat că prin cererea de chemare în judecată reclamanta solicită contravaloarea facturii seria x nr. x/02.10.2019, în cuprinsul acesteia menţionând crearea unui prejudiciu urmare a neîndeplinirii unei obligaţii contractuale. Aşadar, având în vedere că sediul pârâtei se află în Bucureşti, str. x, localitate aflată în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, în temeiul art. 132 alin. (1) şi (3), instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin şi a declinat competenţa soluţionării cererii de chemare în judecată în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.

Prin sentinţa civilă nr. 15733/11.11.2021 Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată ce face obiectul dosarului nr. x/2021

Împotriva sentinţei civile nr. 15733/11.11.2021 a Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, apelanta-reclamantă A. S.R.L. a formulat apel.

Prin decizia civilă nr. 1122 din 28.02.2023, Tribunalul Bucureşti a admis apelul formulat împotriva sentinţei civile nr. 15733/11.11.2021, a dispus anularea sentinţei atacate, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sector 4 Bucureşti şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin.

În esenţă, Tribunalul Bucureşti a reţinut că regula de drept comun în materia competenţei teritoriale este înscrisă în art. 107 C. proc. civ., potrivit căreia cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie teritorială domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel. Cu toate acestea, fiind vorba de o pricină având ca obiect pretenţii, guvernat de norme juridice de ordine privată, părţile pot deroga. Astfel, există unele situaţii în care, pe lângă instanţa de la domiciliul sau, după caz, sediul pârâtului, mai sunt competente şi alte instanţe, cum ar fi situaţia prevăzută de art. 109 C. proc. civ., potrivit căruia, cererea de chemare în judecată împotriva unei persoane juridice de drept privat se poate face şi la instanţa locului unde ea are un dezmembrământ fără personalitate juridică, pentru obligaţiile ce urmează a fi executate în acel loc sau care izvorăsc din acte încheiate prin reprezentantul dezmembrământului ori din fapte săvârşite de acesta.

Totodată, Tribunalul Bucureşti a reţinut că, în toate cazurile de competenţă teritorială alternativă, alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente aparţine reclamantului, potrivit art. 116 C. proc. civ., iar, după ce acesta sesizează una dintre instanţele deopotrivă competente, pârâtul nu poate înlătura competenţa instanţei alese. Având în vedere că pe lângă instanţa de la sediul pârâtului, este competentă şi instanţa de la locul situării unui dezmembrământ fără personalitate juridică aparţinând pârâtului, Tribunalul a constatat că reclamanta are posibilitatea să opteze între cele două instanţe, iar prin introducerea cererii de chemare în judecată la Judecătoria Drobeta-Turnu Severin, reclamanta a ales instanţa de la locul situării dezmembrământului fără personalitate juridică, având în vedere punctele de lucru ale pârâtei din localităţile din circumscripţia Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin (comuna Brezniţa-Ocol, mun. Drobeta Turnu-Severin, comuna Prunişor) înregistrate la ONRC, conform filelor x din extras.

Aşadar, Tribunalul a anulat hotărârea atacată, aceasta fiind dată cu încălcarea normelor referitoare la competenţă şi a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin .

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin.

Prin încheierea nr. 3935 din 20.09.2023, Judecătoria Drobeta-Turnu Severin, a dispus scoaterea cauzei de pe rol şi înaintarea dosarul către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru a proceda conform dispoziţiilor legale care reglementează incidentul procedural determinat prin pronunţarea deciziei civile nr. 1122/28.02.2023.

Judecătoria Drobeta-Turnu Severin a arătat în esenţă că aplicarea art. 480 alin. (4) C. proc. civ. nu exclude constatarea conflictului de competenţă şi a regulilor aplicabile acestei materii, ci, în ipoteza în care instanţa de apel se pronunţă asupra competenţei şi declină competenţa de soluţionare către o altă instanţă care iniţial a declinat competenţa în favoarea instanţei care a pronunţat sentinţa anulată, în cauză rămân în continuare aplicabile dispoziţiile privind conflictul de competenţă întrucât în speţă au fost pronunţate două soluţii de declinare reciprocă a competenţei, nefiind reglementată vreo excepţie legală în acest sens.

De asemenea, s-a mai arătat că în prezenta cauză nu s-a pronunţat niciun regulator de competenţă care să stabilească în mod definitiv instanţa competentă să soluţioneze cauza, fiind pronunţate doar soluţii de declinare reciprocă a competenţei între instanţe, precum şi faptul că instanţa competentă să soluţioneze conflictul de competenţă este Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi constatând că o instanţă nu poate proceda la soluţionarea unei cauze fără determinarea competenţei în favoarea sa de către organul judiciar abilitat în acest sens, pentru a nu se încălca dispoziţiile legale care reglementează materia conflictului de competenţă anterior amintite, a dispus scoaterea cauzei de pe rol şi înaintarea dosarul către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, analizând conflictul negativ de competenţă cu soluţionarea căruia a fost învestita, va constata inexistenţa acestuia, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente. O altă condiţie este ca nici una din instanţele aflate în conflict să nu se considere competentă să judece cererea cu care a fost sesizată.

În cauză nu există două instanţe care să-şi fi declinat reciproc competenţa.

Astfel, Judecătoria Drobeta-Turnu Severin s-a dezînvestit în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, care, prin sentinţa civilă nr. 15733 din 11.11.2021, a respins cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată. Împotriva acestei sentinţe, reclamanta a formulat apel, iar Tribunalul Bucureşti, prin decizia civilă nr. 1122 din 28.02.2023 a admis calea de atac, a anulat sentinţa apelată şi a trimis cererea de chemare în judecată spre soluţionare instanţei competente, respectiv Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin.

Înalta Curte reţine că potrivit art. 480 alin. (4) C. proc. civ. "Dacă instanţa de apel stabileşte că prima instanţă a fost necompetentă, iar necompetenţa a fost invocată în condiţiile legii, va anula hotărârea atacată şi va trimite cauza spre rejudecare instanţei competente(...)".

Aşadar, se constată că prin decizia pronunţată de Tribunalul Bucureşti, instanţă investită cu controlul judiciar al sentinţei primei instanţe, a fost admis apelul, anulată sentinţa apelată, iar cererea de chemare în judecată a fost trimisă spre soluţionare instanţei competente.

Din cele de mai sus rezultă că nu este îndeplinită condiţia declinărilor reciproce sau succesive între două sau mai multe instanţe învestite cu aceeaşi pricină care se consideră necompetente.

Aşa fiind, în raport de considerentele expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că nu s-a ivit un conflict negativ de competenţă în sensul stabilit de art. 133 pct. 2 C. proc. civ. şi, pe cale de consecinţă, va trimite dosarul, pe cale administrativă, Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată inexistenţa conflictului negativ de competenţă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 4 octombrie 2023.