Competent appellate jurisdiction for presidential order claims arising from public concession contracts: administrative-fiscal versus civil section

Şedinţa publică din data de 4 octombrie 2023

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploieşti sub nr. x/2022, la data de 20.12.2022, reclamantul Oraşul Boldeşti Scăeni prin Primar, în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L., a solicitat instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună pe cale de ordonanţă preşedinţială, obligarea pârâtei la predarea tuturor documentelor şi întregului patrimoniu aferent sistemului public de alimentare cu apă, canalizare şi epurare menajeră a oraşului Boldeşti Scăeni.

Prin sentinţa nr. 1173 din 2.02.2023, pronunţată de Judecătoria Ploieşti, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Ploieşti, excepţie invocată de pârâta A. S.R.L. prin întâmpinare şi pe cale de consecinţă s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova.

După declinare, dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. x/2022.

Prin sentinţa nr. 508 din data de 23.06.2023, Tribunalul Prahova a respins cererea având ca obiect ordonanţă preşedinţială, formulată de reclamantul Oraşul Boldeşti Scăeni prin Primar, în contradictoriu cu societatea pârâtă A. S.R.L., ca inadmisibilă.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul Oraşul Boldeşti Scăeni prin Primar. Intimata - pârâtă A. S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia necompetentei materiale a secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Ploieşti - privind soluţionarea apelului.

Prin decizia nr. 6 din 17.08.2023, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă.

În esenţă, Curtea de apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal a reţinut că obiectul ordonanţei preşedinţiale cu care instanţa de fond a fost iniţial învestită îl constituie pretenţia privind obligarea pârâtei S.C. A. S.R.L. la predarea tuturor documentelor şi întregului patrimoniu aferent sistemului public de alimentare cu apă, canalizare şi epurare menajeră a oraşului Boldeşti Scăeni, iar instanţa a admis excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Ploieşti, invocate din oficiu, apreciind că între părţi a fost încheiat un contract administrativ şi, cu aplicarea dispoziţiilor art. 53 alin. (1)1 din Legea nr. 101/2016, a dispus declinarea cauzei în favoarea Tribunalul Prahova, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal. A mai arătat instanţa că la repartizarea dosarului pe rolul Tribunalului Prahova au fost avute în vedere următoarele: obiectul dosarului fond - ordonanţă preşedinţială şi materia juridică - contencios administrativ şi fiscal, iar prin sentinţa nr. 508/23.06.2023, Tribunalul Prahova a omis să se pronunţe asupra solicitării pârâtei privind rectificarea materiei sub care a fost înregistrat dosarul. În aceste condiţii, reţine instanţa, având în vedere materia juridică a dosarului nr. x/2021 înscrisă în sistemul Ecris, apelul formulat împotriva sentinţei Tribunalului Prahova a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Totodată, Curtea de Apel a reţinut că potrivit art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, instanţele de contencios administrativ sunt competente potrivit legii organice cu litigiile în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim. Totodată, s-a mai arătat că instanţa de contencios administrativ este competentă să soluţioneze şi litigiile care apar în fazele premergătoare încheierii unui contract administrativ, precum şi orice litigii legate de încheierea, modificarea, interpretarea, executarea şi încetarea contractului administrativ.

Curtea de apel a apreciat că din examinarea actelor dosarului de fond reiese că singurul element care poate pune în discuţie competenţa instanţei de contencios administrativ este reprezentat de obiectul şi materia juridică stabilite pentru dosarul nr. x/2021 la repartizarea aleatorie a acestuia. În realitate însă, indicarea în mod eronat a acestor elemente nu a atras repartizarea greşită a dosarului, în condiţiile în care completul căruia i-a fost repartizat dosarul era specializat, potrivit menţiunilor din Ecris, atât în materia contenciosului administrativ, cât şi în materia litigiilor cu profesionişti, având în vedere competenţa compusă a secţiei a II-a a Tribunalului Prahova.

În aceste condiţii, instanţa a arătat că raportat la calificarea expresă dată de Judecătoria Ploieşti prin sentinţa prin care s-a dispus declinarea cauzei, conform art. 53 alin. (1)1 din Legea nr. 101/2016, aceasta fiind un litigiu cu profesionişti născut din executarea unui contract administrativ, în condiţiile în care instanţa de judecată a Tribunalului sesizată fiind cu solicitarea de rectificare a obiectului în aplicaţia Ecris în interiorul termenului legal, nu a dat o altă calificare, reiese că prezentul apel nu constituie un litigiu de contencios administrativ ori fiscal, ci un litigiu cu profesionişti, competenţa materială procesuală a instanţei de apel fiind determinată astfel, cu respectarea specializării primei instanţe care se aplică în mod corespunzător şi în calea de atac.

În concluzie, instanţa a admis excepţia necompetenţei funcţionale a secţiei de contencios administrativ şi fiscal şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei a II a Civilă, ambele din cadrul Curţii de Apel Ploieşti.

La termenul de judecată de la 14.09.2023, Curtea de Apel Ploieşti a pus în discuţie necompetenţa materială procesuală a secţiei a II-a Civilă, iar prin încheierea pronunţată la aceeaşi dată, a admis excepţia şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus trimiterea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În esenţă, Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă a reţinut că în faţa instanţei de fond au fost invocate prevederile art. 1 alin. (2) lit. a) şi b), art. 51 alin. (4) precum şi art. 53 alin. (1)1 din Legea nr. 101/2016 republicată. Totodată, s-a reţinut că din analiza coroborată a dispoziţiilor legale prevăzute de art. 53 alin. (1)1 din Legea nr. 101/2016 republicată, în forma în vigoare la data introducerii acţiunii, a prevederilor art. 55 alin. (3) din acelaşi act normativ, precum şi a Deciziei nr. 4/24.04.2023 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2023-completul competent să soluţioneze recursului în interesul legii, respectiv a Deciziei nr. 11/19.06.2023 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2023 - completul competent să soluţioneze recursul în interesul legii, rezultă că, în speţă, competenţa de soluţionare a cererii deduse judecăţii revine, în primă instanţă, secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului.

De asemenea, Curtea de apel a reţinut că, în cauză, prin sentinţa nr. 1173/23.03.2023 a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei, a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova, iar în motivare s-a reţinut faptul că, în litigiul dedus judecăţii, pretenţiile decurg din executarea unui contract administrativ, nefiind vorba despre o simplă obligaţie de a face, chiar dacă s-ar fi împlinit termenul contractual, astfel că, potrivit prevederilor art. 53 alin. (1)1 din Legea nr. 101/2016, competenţa de soluţionare a cererii revine Tribunalului. Cauza, fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal care nu şi-a declinat competenţa, fiind pronunţată sentinţa nr. 508 din 23.06.2023.

În consecinţă, instanţa a reţinut că faţă de obiectul acţiunii deduse judecăţii şi prevederile legale în vigoare, reiese că prezenta cerere dedusă judecaţii este de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Ploieşti, iar nu a secţiei a II-a Civilă, care este specializată în materia litigiilor cu profesioniştii şi insolvenţă, motiv pentru care excepţia necompetenţei materiale procesuale invocată din oficiu de către secţia a II-a Civilă a Curţii de Apel Ploieşti este întemeiată.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că instanţele, respectiv Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal şi Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II- a civilă, s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, declinările de competenţă între secţiile sesizate fiind reciproce şi cel puţin una dintre aceste instanţe este competentă să soluţioneze cauza.

Nici una din instanţele aflate în conflict nu se consideră competentă, din punct de vedere material procesual, să judece cererea cu care a fost sesizată.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă prin emiterea regulatorului de competenţă.

Înalta Curte reţine că instanţele au fost învestite cu un litigiu având ca obiect ordonanţă preşedinţială, reclamantul Oraşul Boldeşti Scăeni prin Primar, solicitând în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L., obligarea acesteia la predarea tuturor documentelor şi întregului patrimoniu aferent sistemului public de alimentare cu apă, canalizare şi epurare menajeră a oraşului Boldeşti Scăeni, între părţi fiind încheiat contractul de concesiune nr. x/09.10.2000, prin care a fost concesionată activitatea de alimentare cu apă, canalizare şi epurare menajeră a oraşului Boldeşti Scăieni pentru o perioadă iniţială de 15 ani, prin actul adiţional nr. x/12.01.2015 fiind prelungit termenul de concesiune cu o perioadă de 7 ani, respectiv până la data de 29.11.2022.

Potrivit prevederilor art. 998 C. proc. civ.:

"Cererea de ordonanţă preşedinţială se va introduce la instanţa competentă să se pronunţe în primă instanţă asupra fondului dreptului."

În speţă, contractul de concesiune nr. x/09.10.2000 a fost încheiat în temeiul Legii nr. 219/1998 privind regimul concesionărilor şi HCL nr. 13/04.05.2000 de aprobare a concesionării, contract întocmit în urma procedurii de achiziţie publică.

Totodată, instanţa supremă constată că în faţa instanţei de fond au fost invocate prevederile art. 1 alin. (2) lit. a) şi b), art. 51 alin. (4) precum şi art. 53 alin. (1)1 din Legea nr. 101/2016 republicată.

În cauză, Tribunalul Prahova, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, verificându-şi competenţa de soluţionare a cauzei, a reţinut că este competent să soluţioneze litigiul, pronunţând sentinţa nr. 508 din data de 23.06.2023.

Soluţia primei instanţe a fost atacată cu apel, fiind înregistrat pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, instanţă care, prin decizia nr. 6 din 17 august 2023 şi-a declinat competenţa materială procesuală de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei a II-a Civile.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că în primă instanţă litigiul a fost soluţionat de către secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în materia contencios administrativ şi fiscal, conform menţiunilor din sistemul informatic Ecris.

Înalta Curte reţine că, în conformitate cu art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., necompetenţa este de ordine publică "în cazul încălcării competenţei teritoriale exclusive, când procesul este de competenţa unei alte instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura".

Potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ., "necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe".

Înalta Curte reţine că potrivit dispoziţiilor 53 alin. (1)1 din Legea nr. 101/2016 " (11) Litigiile şi cererile care decurg din executarea contractelor administrative şi cele care decurg din rezilierea, rezoluţiunea, denunţarea unilaterală sau încetarea anticipată a contractelor de achiziţie publică din motive independente de autoritatea contractantă se soluţionează în primă instanţă, de urgenţă şi cu precădere, de către secţia civilă a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante sau în circumscripţia în care îşi are sediul social/domiciliul reclamantul. ", iar potrivit prevederilor art. 55 alin. (3) din acelaşi act normativ, " (3) Hotărârea pronunţată în cazul litigiilor prevăzută la art. 53 alin. (1) poate fi atacată cu recurs, în termen de 10 zile de la comunicare, la secţia contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel, care judecă în complet specializat în achiziţii publice. Recursul este soluţionat de urgenţă şi cu precădere, într-un termen ce nu va depăşi 30 de zile de la data sesizării legale a instanţei."

De asemenea, prin Decizia nr. 4/24.04.2023 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2023 - Completul competent să soluţioneze recursul în interesul legii, s-a stabilit că:

"în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 129 alin. (2) pct. 2, art. 130 alin. (2), art. 131 alin. (1), art. 133 şi art. 136 din C. proc. civ., competenţa materială procesuală a instanţei de control judiciar se va determina: cu respectarea specializării primei instanţe (complet/secţie), care se va aplica în mod corespunzător şi în calea de atac; în considerarea obiectului şi naturii litigiului, astfel cum au fost acestea stabilite de instanţa de fond, în cazul soluţionării în prim grad de jurisdicţie a litigiului de către o instanţă care nu cuprinde structuri specializate (secţii/completuri)."

Totodată, conform Deciziei nr. 11/19.06.2023 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2023 - Completul competent să soluţioneze recursul în interesul legii:

"În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 53 alin. (1) şi alin. (11) din Legea nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor şi art. V alin. (3) din Legea nr. 208/2022 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 98/2016 privind achiziţiile publice, Legii nr. 99/2016 privind achiziţiile sectoriale, Legii nr. 100/2016 privind concesiunile de lucrări şi concesiunile de servicii, precum şi a Legii nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, competenţa materială de soluţionare a litigiilor privind executarea contractelor de achiziţii publice înregistrate pe rolul instanţelor după intrarea în vigoare a modificărilor aduse Legii nr. 101/2016 prin Legea nr. 208/2022, respectiv după data de 10.09.2022, aparţine secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului."

Având în vedere principiul specializării instanţelor, se constată că hotărârea pronunţată în primă instanţă a fost dată de către secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Prahova, astfel încât, pentru a fi respectat principiul specializării instanţelor, competentă să soluţioneze cererea de recurs este instanţa superioară celei care a pronunţat hotărârea atacată, respectiv secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Ploieşti.

Aşa fiind, în raport de considerentele expuse, faţă de principiul asigurării accesului efectiv la justiţie, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 4 octombrie 2023.