Insurance indemnity claim: inadmissibility of cassation appeal due to statutory exclusion of appeal routes in insurance matters

Şedinţa publică din data de 4 octombrie 2023

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 07.02.2022 pe rolul Tribunalului Dâmboviţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2022, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele B. S.A. şi C. S.A.: obligarea B. la plata sumei de 208.400 RON reprezentând diferenţa de contravaloare a despăgubirilor aferente daunelor produse bunului asigurat, respectiv clădirea C 10 (grajd nr. 4) de la ferma situată în jud. Dâmboviţa, conform Poliţei de asigurare seria x nr. x; în subsidiar, în eventualitatea în care B. şi-a îndeplinit obligaţia de plată către C., în temeiul cesiunii dispuse prin Actul adiţional nr. x din 30.03.2015, a solicitat:

1) obligarea C. la plata despăgubirii în valoare de 208.400 RON, neplătite de asigurătorul B., reprezentând diferenţa de contravaloare a despăgubirilor aferente daunelor produse bunului asigurat, respectiv clădirea C 10 (grajd nr. 4) de la ferma situată în jud. Dâmboviţa, conform Poliţei de asigurare seria x nr. x;

2) obligarea la plata dobânzii legale, datorate în temeiul art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie şi penalizatoare pentru obligaţii băneşti, precum şi pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar, calculată de la data la care suma a devenit scadentă şi până la data plăţii integrale a acesteia;

3) obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată efectuate cu prezentul demers judiciar.

Prin sentinţa nr. 751 din 10 octombrie 2022, Tribunalul Dâmboviţa a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, invocată de pârâtele B. S.A. şi C. S.A. prin întâmpinările depuse şi a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele B. S.A. şi C. S.A., ca fiind prescrisă.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel A. S.R.L.

Prin decizia civilă nr. 69 din 28 februarie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă a fost respins apelul declarat de către A. S.R.L., ca nefondat.

A. S.R.L. a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel.

Intimatele - pârâte au formulat întâmpinări prin care au invocat excepţia inadmisibilităţii recursului, excepţia nulităţii, iar pe fond au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Analizând recursul în conformitate cu dispoziţiile art. 499 C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivele de casare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va examina cu prioritate, potrivit art. 248 din acelaşi cod, excepţia inadmisibilităţii recursului, care primează în faţa excepţiei nulităţii, întrucât vizează principiul legalităţii căilor de atac.

Recursul are ca obiect decizia civilă nr. 69 din 28 februarie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, prin care s-a soluţionat, cu caracter definitiv, acţiunea promovată de recurenta-reclamantă A. S.R.L. având ca obiect pretenţii izvorâte dintr-un contract de asigurare, fiind astfel dedus judecăţii o cerere privitoare la despagubiri în materie de asigurări.

Faţă de obiectul cererii de chemare în judecată, instanţa supremă reţine că prezentul recurs a fost declarat într-un litigiu din materia asigurărilor.

Conform dispoziţiilor art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j3), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunţate în materia protecţiei consumatorilor, a asigurărilor, precum şi în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului".

Aşadar, prin Legea nr. 310/2018, care a intrat în vigoare la data de 21 decembrie 2018, anterior înregistrării cererii de chemare în judecată, respectiv la data de 07.02.2022, legiuitorul a suprimat calea de atac a recursului în ceea ce priveşte anumite categorii de litigii, printre care se regăsesc şi cele din materia asigurărilor.

Unul dintre principiile fundamentale care guvernează procesul civil este acela al legalităţii căilor de atac şi presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, de alte mijloace procedurale în afară de cele prevăzute de lege. Principiul enunţat este consacrat în art. 129 din Constituţia României, iar în C. proc. civ., adoptat prin Legea nr. 134/2010, în art. 457.

Potrivit art. 457 alin. (1) din C. proc. civ. "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei".

Prin urmare, raportat la dispoziţiile legale citate mai sus, decizia atacată este una definitivă de la pronunţare, în accepţiunea art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I din C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Instanţa nu are posibilitatea de a considera ca admisibilă orice cale de atac promovată, chiar dacă hotărârea atacată ar fi considerată de părţi netemeinică sau nelegală, ci are obligaţia de a analiza căile de atac în limitele şi cu respectarea condiţiilor impuse de lege în respectarea principiului preeminenţei dreptului, recunoscut în preambulul Convenţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale şi, implicit, a principiului securităţii raporturilor juridice, conform căruia o hotărâre definitivă nu mai poate forma obiectul controlului de legalitate, în afara căilor extraordinare de atac expres şi limitativ stabilite de lege.

În consecinţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, dând eficienţă textelor de lege sus-menţionate, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a din C. proc. civ., va admite excepţia inadmisibilităţii şi va respinge ca inadmisibil recursul declarat în cauză de recurenta-reclamantă A. S.R.L. prin administrator special D. împotriva deciziei nr. 69 din 28 februarie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia inadmisibilităţii.

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. prin administrator special D. împotriva deciziei nr. 69 din 28 februarie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 4 octombrie 2023.