Cassation nullified for failure to frame contract penalty clause interpretation as a specific illegality ground

Şedinţa publică din data de 4 octombrie 2023

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a Civilă la data de 13.08.2021, sub nr. x/2021, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., a solicitat: rezilierea contractului de închiriere bunuri nr. x din data de 21.09.2020 încheiat între reclamanta şi B. ("Contractul") având în vedere încălcarea de către B. a obligaţiei contractuale asumate privind plata chiriei; obligarea B. la plata sumei de 43.925,29 RON reprezentând contravaloare chirie restantă potrivit Facturilor Fiscale raportat la dispoziţiile coroborate ale art. 4.1 şi 4.2 din Contract şi ale art. 1270 şi 1350,1516 C. civ. obligarea B. la plata penalităţilor de întârziere de 0,15%/zi începând cu data scadenţei Facturilor Fiscale şi până la plata efectivă a debitului; obligarea B. la plata sumei de 276.412,5 RON (echivalent 56.250 Euro calculata la cursul de referinţă BNR la data formulării prezentei) reprezentând daune interese faţă de clauza penală inserată la art. 4.8 din Contract coroborat cu art. 1538 C. civ. obligarea B. la demontarea şi restituirea Cortului în termen de 5 zile de la data rămânerii definitive a prezentei cereri, iar în caz de refuz, solicită autorizarea reclamantei să efectueze aceste demersuri pe cheltuiala B.; obligarea pârâtei la suportarea cheltuielilor de judecată ocazionate de soluţionarea prezentei cereri raportat la dispoziţiile art. 453 C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 640/31.03.2022, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă în dosarul nr. x/2021, s-a admis cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., s-a dispus rezilierea contractului de închiriere bunuri nr. x din 21.09.2020 încheiat între părţi, a fost obligată pârâta să plătească reclamantei: suma de 43.925,29 RON reprezentând chirie restantă aferentă facturilor seria x nr. x/02.07.2021 şi seria x număr x/02.08.2021, penalităţile de întârziere în cuantum de 0,15% pe zi de întârziere calculate asupra debitului reprezentând chirie, de la data scadenţei şi până la data plăţii efective; suma de 276.412,5 RON cu titlu de daune interese; a fost obligată pârâta la demontarea şi predarea către reclamantă a cortului ce face obiectul contractului de închiriere bunuri nr. x din 21.09.2020 iar, în caz de neexecutare, a fost autorizată reclamanta să efectueze aceste demersuri pe cheltuiala pârâtei. Totodată, s-a dispus obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 8412,23 RON cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru.

Împotriva acestei sentinţe civile, a declarat apel B. S.R.L..

Prin decizia civilă nr. 278A din 23 februarie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, a fost respins apelul declarat de B. S.R.L., ca nefondat.

Împotriva acestei decizii B. S.R.L. a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi trimiterea spre rejudecare Curţii de Apel Bucureşti.

Motivele de recurs sunt, în esenţă, următoarele:

Recurenta-pârâtă susţine că decizia recurată este netemeinică şi nelegală, fiind pronunţată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material. În acest sens, arată că în ceea ce priveşte obligaţia de demontare şi predare a cortului ce face obiectul contractului de închiriere bunuri nr. x din 21.09.2020, acesta a fost de acord să îl demonteze şi să îl predea intimatei-reclamante.

Totodată arată că dispoziţiilor art. 4.8 din Contractul încheiat între părţi, nu reprezintă o clauză penală. În realitate, susţine recurenta, clauza penală la care face referire intimata-reclamantă nu există, dispoziţile art. 4.8 reglementează situaţia modificării contractului în ipoteza diminuării duratei contractuale, iar încetarea contractului este reglementată separat, acesteia nefiindu-i aplicabile dispoziţiile modificării duratei contractuale.

Recurenta-pârâtă susţine că a solicitat respingerea pretenţiilor având ca obiect întreaga valoare rămasă neachitată, nefiind aplicabile prevederile aferente diminuării perioadei de închiriere, în urma încetării contractului ca urmare a rezilierii sale.

Potrivit recurentei, modul în care intimata-reclamantă utilizează clauza din secţiunea modificării duratei contractului ca şi cum ar fi o clauză penală, subliniază reaua-credinţă a intimatei-reclamante.

În drept, recurenta a indicat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii cererii de recurs, iar pe fond a solicitat respingerea acestuia ca nefondat.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1), excepţia nulităţii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, iar conform art. 487 alin. (1) C. proc. civ., "recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs".

Astfel, pentru a se putea considera că recursul este motivat, autoarea căii de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii pe care a atacat-o, iar dezvoltarea motivelor de nelegalitate presupune încadrarea lor într-unul dintre motivele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

De asemenea, art. 489 alin. (2) C. proc. civ. prevede expres sancţiunea nulităţii pentru recursul care cuprinde motive ce nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recurenta-pârâtă, în expunerea motivelor de recurs, a reluat în totalitate criticile exprimate în cererea de apel, fără să dezvolte motive de nelegalitate ce privesc hotărârea instanţei de apel.

Susţinerile recurentei-pârâte, prin care se arată că dispoziţiile art. 4.8 din contractul încheiat între părţi nu reprezintă o clauză penală, ci reglementează situaţia modificării contractului în ipoteza diminuării duratei contractuale, iar încetarea contractului este reglementă separat, nefiindu-i aplicabile dispoziţiile modificării duratei contractuale, nu conţin critici, în sens propriu, împotriva deciziei recurate, din moment ce nu sunt altceva decât afirmaţiile aceleiaşi părţi făcute în faţa instanţei de apel, care şi-au primit deja o rezolvare prin hotărârea atacată.

Prezentarea din nou a argumentelor expuse în cererea de apel nu răspunde exigenţelor cerute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., care impun invocarea unor critici care pot fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ.. Prin reluarea criticilor deja cenzurate de instanţa de apel, recurenta-pârâtă tinde să obţină o nouă verificare a susţinerilor sale, cu toate că legea recunoaşte doar dublul grad de jurisdicţie şi căile extraordinare de atac.

De aceea, chiar dacă prin decizia de apel se menţine hotărârea primei instanţe, al cărei raţionament este astfel confirmat, motivele de recurs trebuie să vizeze exclusiv obiectul căii de atac, care este constituit de decizia instanţei de prim control judiciar.

Simpla nemulţumire a părţii cu privire la hotărârea pronunţată nu este suficientă, ci este necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puţin unul din motivele prevăzute expres şi limitativ de lege, fiind o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate, deoarece părţile au avut la dispoziţie o judecată în fond în faţa primei instanţe şi o rejudecare a fondului în apel.

Nulitatea recursului intervine nu numai atunci când motivele de recurs lipsesc cu desăvârşire, ci şi în cazul motivării necorespunzătoare, care de asemenea nu constituie o motivare în sensul procedural al recursului, în sensul că nu se arată şi dezvoltarea motivelor de nelegalitate. O astfel de situaţie intervine şi în cauza de faţă din moment ce susţinerile recurentei-pârâte cu privire la interpretarea clauzelor contractuale şi reaua-credinţă a intimatei-reclamante, nu vizează decizia atacată, ci doar temeinicia afirmată a cererii de apel, deşi recursul nu are caracter devolutiv.

Faţă de cele de mai sus, instanţa supremă reţine că recurenta nu şi-a respectat obligaţia impusă de lege de a încadra criticile invocate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., în acest caz intervenind sancţiunea nulităţii căii de atac formulate.

În consecinţă, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite excepţia nulităţii şi va anula recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.R.L. prin lichidator judiciar C. împotriva deciziei civile nr. 278A din 23 februarie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia nulităţii.

Anulează recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.R.L. prin lichidator judiciar C. împotriva deciziei civile nr. 278A din 23 februarie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 4 octombrie 2023.