Moral damages quantum and cassation admissibility for lack of specific illegality grounds

Şedinţa publică din data de 4 octombrie 2023

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată la data de 18.11.2020 pe rolul Tribunalului Alba, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi de Insolvenţă, sub nr. x/2020, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Casa M S.R.L. şi B., obligarea pârâţilor la plata sumei de 600.000 RON cu titlu de daune morale şi a sumei de 14.163.09 RON cu titlu de daune materiale, cu cheltuieli de judecată.

Pârâţii B. şi Casa M S.R.L. au depus la dosar cerere de chemare în garanţie a societăţii de asigurare C. S.A., solicitând instanţei să dispună obligarea chematei în garanţie la plata tuturor despăgubirilor ce ar putea fi stabilite în sarcina lor, faţă de pretenţiile solicitate de reclamantul A. în prezentul dosar.

Prin sentinţa civilă nr. 33/2022, Tribunalul Alba a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Casa MS.R.L. şi B., care au fost obligaţi la plata în favoarea reclamantului a sumei de 1.855 RON, cu titlu de despăgubiri materiale şi a sumei de 250.000 RON, cu titlu de despăgubiri morale, în rest acţiunea fiind respinsă.

De asemenea, s-a respins cererea de chemare în garanţie formulată de pârâţii Casa M S.R.L. şi B., în contradictoriu cu chemata în garanţie C. S.A., s-a luat act că reclamantul şi pârâţii vor solicita cheltuieli de judecată pe cale separată şi a fost respinsă cererea chematei în garanţie privind cheltuielile de judecată.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel A., B. şi Casa M S.R.L.

Prin decizia civilă nr. 14/2023 din 11 ianuarie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia a II-a civilă, au fost admise apelurile declarate de apelantul-reclamant A. şi apelanţii-pârâţi B. şi Casa M S.R.L. împotriva sentinţei nr. 33/2022 pronunţată de Tribunalul Alba, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ Fiscal şi de Insolvenţă în dosarul nr. x/2020 şi, în consecinţă: a fost schimbată în parte sentinţa atacată, în sensul că au fost obligaţi pârâţii să plătească reclamantului şi suma de 10.209,52 RON, reprezentând despăgubiri materiale. A fost stabilită suma de 70.000 RON, reprezentând daunele morale, la plata cărora au fost obligaţi pârâţii. Au fost obligaţi pârâţii să plătească reclamantului dobânda legală aferentă acestor sume începând din data de 11.01.2023 şi până la data plăţii efective.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs A., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi trimiterea spre rejudecare instanţei de apel.

Motivele de recurs sunt, în esenţă, următoarele:

După prezentarea situaţiei de fapt şi a istoricului litigiului, recurentul arată că decizia recurată este nelegală deoarece cuprinde motive contradictorii. În acest sens, recurentul-reclamant susţine că pe de o parte, instanţa de apel a reţinut că principiile naţionale în materie impun repararea integrală a prejudiciului moral reprezentat de consecinţele negative suferite de acesta pe plan fizic şi moral, având în vedere importanţa valorilor lezate, care s-ar fi circumscris unei majorări a daunelor morale, iar pe de altă parte, a fost redus cuantumul acestor despăgubiri.

Potrivit recurentului-reclamant, deşi instanţa de apel a reţinut toate aspectele care presupuneau o majorare a despăgubirilor acordate, contrar acestora, a redus considerabil daunele morale, invocând criteriul echităţii şi principiul proporţionalităţii daunei cu despăgubirea acordată, consacrate pe cale jurisprudenţială în materia stabilirii daunei morale.

Sub un alt aspect, recurentul-reclamant susţine că instanţa de apel a făcut o interpretare greşită a dispoziţiilor art. 1385 alin. (1) C. civ., care consacră repararea integrală a prejudiciului.

Totodată, recurentul arată că instanţa de apel a încălcat jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, având în vedere că daunele morale acordate nu reprezinţă un raport rezonabil cu atingerea gravă ce i-a fost adusă ca urmare a faptului că leziunea genunchiului este una permanentă, care se accentuează pe zi ce trece şi care a evidenţiat o deficienţă locomotorie uşoară încă din anul 2017 şi o incapacitate adaptative de 45 %, cu un impact important asupra calităţii vieţii. Mai arată recurentul că aceste aspecte rezultă din concluziile opiniei extrajudiciare a expertului în medicina legală, din raportul de expertiză medico-legală efectuat, precum şi din raportul medical emis în urma consultaţiei din 23.04.2015.

În final, autorul căii de atac susţine că suma acordată cu titlu de daune morale nu este echitabilă şi nu păstrează un raport rezonabil de proporţionalitate cu dauna suferită, având în vedere durerile fizice intense, a tratamentelor medicale şi a privaţiunilor provocate de acest accident.

În drept, recurentul a indicat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Intimaţii au formulat întâmpinare, prin care au invocat excepţia nulităţii recursului, iar pe fond au solicitat respingerea acestuia ca nefondat.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1), excepţia nulităţii recursului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, iar conform art. 487 alin. (1) C. proc. civ., "recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs".

Astfel, pentru a se putea considera că recursul este motivat, autorul căii de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii pe care a atacat-o, iar dezvoltarea motivelor de nelegalitate presupune încadrarea lor într-unul dintre motivele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

De asemenea, art. 489 alin. (2) C. proc. civ. prevede expres sancţiunea nulităţii pentru recursul care cuprinde motive ce nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Înalta Curte reţine că susţinerile recurentului-reclamant prin care se arată că decizia instanţei de apel cuprinde motive contradictorii, nu pot fi analizate din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., indicat în memoriul de recurs, întrucât autorul căii de atac nu argumentează de ce considerentele deciziei atacate nu îndeplinesc exigenţele art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., ci îşi exprimă nemulţumirea faţă de soluţia pronunţată de curtea de apel.

Astfel, instanţa supremă reţine că, susţinerile prin care se critică decizia atacată din perspectiva considerentelor contradictorii, nu sunt veritabile critici de nelegalitate, deoarece nu se arată în concret care sunt motivele contradictorii, sens în care aceste critici nu se circumscriu cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Nemulţumirile recurentului şi susţinerile legate de soluţia pronunţată cu privirea la cererea de apel, nu constituie veritabile critici de nelegalitate care să poată fi deduse judecăţii în calea extraordinară de atac a recursului. Motivarea recursului înseamnă nu doar exprimarea nemulţumirii faţă de hotărârea pronunţată, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părţii, instanţa a pronunţat o hotărâre nelegală, motive care să poată fi încadrate în vreunul dintre cazurile de nelegalitate prevăzute de lege.

Totodată, Înalta Curte reţine că susţinerile recurentului referitoare la aplicarea greşită a normelor de drept material nu se circumscriu cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., indicat în memoriul de recurs, deoarece dispoziţiile art. 1385 C. civ. sunt indicate în mod formal, fără a se arăta în concret cu ce a greşit instanţa de apel şi de ce norma materială nu a fost corect aplicată.

Având în vedere aceste rigori legale ce se impun în judecata recursului, Înalta Curte reţine că nu pot forma obiectul unei analize, în această etapă procesuală, criticile expuse de recurentul-reclamant cu privire la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în materie de daune morale, precum şi modul în care instanţa de apel a analizat probele (înscrisuri, expertiza) în stabilirea daunelor morale şi cele referitoare la situaţia de fapt stabilită în urma analizei probatoriului administrat cu privire la prejudiciul suferit de către recurentul-reclamant, deoarece prin criticile formulate, autorul recursului aduce în dezbatere, în esenţă, problematica stabilirii unui anumit cuantum al daunelor morale pentru repararea unui prejudiciu. Or, cuantumul daunelor morale, stabilit de instanţa de apel, conform circumstanţelor particulare ale cauzei, reprezintă o chestiune de temeinicie, iar nu de nelegalitate, necenzurabilă în recurs.

Simpla nemulţumire a părţii cu privire la hotărârea pronunţată nu este suficientă, ci este necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puţin unul din motivele prevăzute expres şi limitativ de lege, fiind o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate, deoarece părţile au avut la dispoziţie o judecată în fond în faţa primei instanţe şi o rejudecare a fondului în apel.

În consecinţă, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite excepţia nulităţii şi va anula recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 14/2023 din 11 ianuarie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia nulităţii.

Anulează recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 14/2023 din 11 ianuarie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 4 octombrie 2023.