Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 1846/2023 AI generated

Peremption Sanction Invalid When Heir Identification, Not Certificate Submission, Satisfies Suspension Condition in Bankruptcy Liquidation Challenges

Case Number Decizia nr. 1846/2023
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Partially Allowed

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice rejected the appeal of one appellant as unfounded but admitted the appeal of the other two appellants, quashing the lower court’s decision to dismiss their cancellation appeal by peremption and remanding the case for continued adjudication. The dispute arose from a challenge to a judicial liquidator's report and block auction of 31 assets belonging to an insolvent debtor company, where the appellate court had previously dismissed the creditors' appeal on the grounds that they failed to submit a heirship certificate for a deceased creditor, thereby triggering the peremption sanction for non-compliance with suspension obligations. The Supreme Court held that the lower court erred by imposing a stricter requirement (submission of a formal certificate) than the statutory obligation under Article 243(1)(1) of the Civil Procedure Code, which only requires the interested party to identify the heirs and their domiciles to interrupt the peremption period; since the appellants had satisfied this duty by specifying the heir in their request to restore the case, the peremption sanction was legally unjustified, while the separate procedural argument regarding the presence of a non-appearing party was found to be irrelevant to the validity of the lower court’s ruling.

Legislator headnote

AI generated

art. 1551 C. proc. civ, art. 253 alin. (2) C. proc. civ, art. 243 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ, art. 1133 C. civ, art. 85 C. proc. civ, art. 312 C. proc. civ; Peremption Sanction Invalid When Heir Identification, Not Certificate Submission, Satisfies Suspension Condition in Bankruptcy Liquidation Challenges: The dispute arose from a challenge to a judicial liquidator's report and block auction of 31 assets belonging to an insolvent debtor company, where the appellate court had previously dismissed the creditors' appeal on the grounds that they failed to submit a heirship certificate for a deceased creditor, thereby triggering the peremption sanction for non-compliance with suspension obligations. The Supreme Court held that the lower court erred by imposing a stricter requirement (submission of a formal certificate) than the statutory obligation under Article 243(1)(1) of the Civil Procedure Code, which only requires the interested party to identify the heirs and their domiciles to interrupt the peremption period; since the appellants had satisfied this duty by specifying the heir in their request to restore the case, the peremption sanction was legally unjustified, while the separate procedural argument regarding the presence of a non-appearing party was found to be irrelevant to the validity of the lower court’s ruling.

Keywords

AI generated
statutory heir bankruptcy liquidation grounds for cassation challenge of cancellation auction adjudication procedural requirement

Cited Legislation

AI generated
AI generated

Key legal questions extracted by Legislator

AI generated
art. 312 C. proc. civ.

Procedural basis cited in the dispositive for dismissing the unfounded appeal and admitting the well-founded appeal with remand.

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Şedinţa publică din data de 28 septembrie 2023

Deliberând asupra recursurilor, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

La data de 20.01.2020, a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VII-a civilă, sub nr. x/2020, contestaţia formulată de către A. împotriva măsurilor lichidatorului judiciar privind descrierea modului de îndeplinire a atribuţiilor nr. 86 din 14.01.2020, publicat în BPI nr. 869/15.01.2020, prin care a solicitat anularea punctului 9 din Raport şi, pe cale de consecinţă, anularea procesului-verbal al licitaţiei organizate în data de 09.01.2020 pentru valorificarea unor active din patrimoniul debitoarei S.C. B. S.A., anularea vânzării bunurilor debitoarei către S.C. C. S.A. şi obligarea lichidatorului judiciar la refacerea sau completarea raportului.

La data de 22.01.2020, a fost înregistrată pe rolul instanţei, sub nr. x/2020, contestaţia formulată de către D., în calitate de împuternicit al creditorilor salariali ai debitoarei S.C. B. S.A. împotriva Raportului întocmit de lichidatorul judiciar înregistrat sub nr. x din 14.01.2020, publicat în BPI nr. 869/15.01.2020 şi a procesului-verbal de licitaţie nr. x/09.01.2020, respectiv a măsurii întreprinse de lichidatorul judiciar de vânzare în bloc în data de 09.01.2020 a unui număr de 31 dintre activele debitoarei.

La data de 22.01.2020, a fost înregistrată pe rolul instanţei, sub nr. x/2020, contestaţia formulată de către D., în calitate de împuternicit al creditorilor salariali ai debitoarei S.C. B. S.A. împotriva Raportului întocmit de lichidatorul judiciar înregistrat sub nr. x din 14.01.2020, publicat în BPI nr. 869/15.01.2020 şi a procesului-verbal de licitaţie nr. x/09.01.2020, respectiv a măsurii întreprinse de lichidatorul judiciar de vânzare în bloc în data de 09.01.2020 a unui număr de 31 dintre activele debitoarei.

Prin încheierea de şedinţă din data de 19.06.2020, instanţa a dispus conexarea dosarelor nr. x/2020 şi nr. y/2020 la dosarul nr. x/2020.

Prin sentinţa civilă nr. 2539/23.07.2020 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă în dosarul nr. x/2020, au fost respinse ca neîntemeiate excepţiile invocate de creditoarea E. şi, totodată, au fost respinse ca neîntemeiate contestaţiile formulate de către contestatoarea A. şi de către D., reprezentantul salariaţilor împotriva intimatului F.., lichidator judiciar al debitoarei S.C. B. S.R.L..

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs contestatoarea-creditoare A., aceasta solicitând admiterea recursului şi casarea sentinţei atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare, având în vedere că instanţa de fond a soluţionat cauza fără a intra în cercetarea fondului. În subsidiar, pentru ipoteza în care instanţa ar considera că nu se impune casarea cu trimitere spre rejudecare, s-a solicitat modificarea în totalitate a sentinţei recurate, în sensul admiterii contestaţiei.

Împotriva hotărârii a declarat recurs şi contestatorul D., în nume personal şi în calitate de împuternicit al creditorilor salariaţi ai societăţii B. S.A., solicitând admiterea recursului şi modificarea în tot a hotărârii recurate, în sensul admiterii contestaţiei formulate împotriva raportului întocmit de lichidatorul judiciar nr. 86/14.01.2020 (publicat în BPI nr. 869/15.01.2020) şi a procesului-verbal de licitaţie nr. x/09.01.2020, respectiv a măsurii lichidatorului judiciar de vânzare în bloc a unui număr de 31 de active aparţinând debitoarei B. S.A. pentru preţul total de 15.961.222 RON.

Prin decizia civilă nr. 449/11.05.2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă în dosarul nr. x/2020, s-a admis excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant a lui D.; s-a anulat recursul declarat de recurenţii-creditori salariali, reprezentaţi de D., împotriva sentinţei civile nr. 2539 din 23.07.2020 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă, în dosarul nr. x/2020, mai puţin cele declarate de creditorii salariali G. şi H., pentru lipsa dovezii calităţii de reprezentant; s-a constatat liberarea debitoarei B. S.A. cu privire la creanţele recurenţilor-creditori salariali A. şi D.; s-a admis excepţia lipsei de interes cu privire la recursurile declarate de recurenţii-creditori salariali A. şi D.; s-au respins recursurile declarate de recurenţii-creditori salariali A. şi D., împotriva sentinţei civile nr. 2539 din 23.07.2020 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă, în dosarul nr. x/2020, ca rămase fără interes, s-a respins excepţia lipsei de interes invocată de lichidatorul judiciar cu privire la recursurile declarate de recurenţii creditori salariali G. şi H. şi s-au respins, ca nefondate, recursurile declarate de recurenţii-creditori salariali G. şi H., împotriva sentinţei civile nr. 2539 din 23.07.2020 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă, în dosarul nr. x/2020.

Împotriva acestei decizii au formulat contestaţie în anulare, contestatorii D., personal şi în calitate de împuternicit al creditorilor salariali ai B. S.A., G. şi H. (contestaţia fiind înregistrată la data de 09.08.2021 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, sub nr. de dosar x/2021) solicitând admiterea contestaţiei şi anularea deciziei civile nr. 449/11.05.2021, pronunţată în dosarul nr. x/2020.

Prin încheierea de şedinţă din data de 16.03.2023, Curtea a dispus suspendarea judecării contestaţiei in anulate, în temeiul dispoziţiilor art. 1551 C. proc. civ., faţă de neîndeplinirea obligaţiilor puse în sarcina contestatorului D., personal şi în calitate de împuternicit al creditorilor salariali ai B. S.A. la termenul de judecată din 19.01.2022, respectiv neindicarea moştenitorului defunctului I. şi nici a arătării domiciliului acestuia, precum şi neidentificarea domiciliilor intimatelor J. şi K..

Prin încheierea de şedinţă din data de 23.11.2022, Curtea a respins excepţia perimării şi a constatat că în continuare litigiul este suspendat potrivit încheierii de şedinţă din data de 16.03.2022, reţinând faptul că termenul de perimare de un an de zile nu este încă împlinit.

La termenul de judecată din 24.05.2023, Curtea a invocat din oficiu excepţia perimării contestaţiei în anulare şi a reţinut cauza spre soluţionare asupra cererii de repunere a cauzei pe rol şi asupra excepţiei de perimare.

Prin decizia civilă nr. 243 R din 07 iunie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a fost respinsă cererea de repunere pe rol. A fost admisă excepţia perimării şi, în consecinţă a fost constatată perimată cauza privind contestaţia în anulare formulată de contestatorii D., personal şi în calitate de împuternicit al creditorilor salariali ai B. S.A.

Împotriva acestei decizii au formulat recurs contestatorii G. şi de D. în nume personal şi în calitate de reprezentant al creditorilor salariali ai B. S.A. şi contestatorul H..

Recursul contestatorilor G. şi de D., în nume personal şi în calitate de reprezentant al creditorilor salariali ai B. S.A. este întemeiat pe art. 253 alin. (2) C. proc. civ. de la 1865.

Recurenţii solicită admiterea cererii de recurs, casarea deciziei recurate, respingerea excepţiei perimării şi admiterea cererii de repunere pe rol pentru continuarea judecăţii.

În dezvoltarea criticilor recurenţii arată că în decizia recurată s-a reţinut greşit că exista obligaţia de a depune certificatul de moştenitor de către creditorul salarial D. pentru moştenitorii lui I..

În argumentarea acestei susţineri se arată că măsura dispusă de instanţă prin încheierea de şedinţă din data de 19.01.2022 a fost obligarea contestatorului D. să efectueze demersuri şi cu privire la moştenitorul defunctului I. în timp ce în încheierea de şedinţă din data de 16.03.2022 s-a dispus suspendarea judecăţii cauzei pentru neindicarea moştenitorului defunctului I. şi nearătarea domiciliului moştenitorilor acestuia.

Din aceste încheieri rezultă că obligaţia care trebuia îndeplinită nu era aceea de a depune un certificat de moştenitor.

Contestatorul D. arată că şi-a îndeplinit obligaţia de a efectua demersuri pentru aflarea moştenitorilor lui I., iar prin cererea de repunere pe rol a indicat atât numele moştenitorului cât şi adresa de domiciliu.

Instanţa a ţinut cont de informaţiile prezentate în cererea de repunere pe rol şi a citat-o pe L. în cauză, măsura de respingere a cererii de repunere pe rol pentru nedepunerea certificatului de moştenitor fiind o măsură nelegală întrucât instanţa nu a stabilit o astfel de obligaţie prin încheierile de suspendare.

În plus, astfel cum dovedeau înscrisurile depuse cu cererea de repunere pe rol, nu a fost dezbătută succesiunea după I., deci certificatul de moştenitor nici nu există.

Printr-o altă critică se arată că în cauză sunt incidente dispoziţiile de drept procesual prevăzute de art. 243 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. de la 1865 potrivit cărora judecata cauzei se suspendă în afara de cazul în care partea interesată cere termen pentru introducerea în cauză a moştenitorilor, aşadar dispoziţiile legale precitate nu prevăd obligaţia de a depune un certificat de moştenitor.

În consecinţă soluţia instanţei este nelegală întrucât în cauză a fost îndeplinită obligaţia de a indica, prin cererea de repunere pe rol formulată la data de 14.03.2023, numele şi adresa moştenitorului lui I. pentru a fi introdus în cauză şi citat.

În plus nedezbaterea succesiunii după I. a fost probată cu înscrisuri emise de autorităţile competente.

Instanţa a indicat formal dispoziţiile art. 1133 C. civ. încălcând astfel dreptul la apărare şi la un proces echitabil al contestatorului şi al celorlalţi creditori salariali pe care îi reprezintă.

Întrucât obligaţiile stabilite de instanţă prin încheierile de şedinţă au fost îndeplinite rezultă că cererea de repunere pe rol formulată la data de 14.03.2023 îndeplineşte condiţiile unui act de procedură întrerupător al termenului de perimare, soluţia instanţei de aplicare a sancţiunii perimării este nelegală.

Recursul contestatorului H.

Recurentul solicită admiterea cererii de recurs, casarea deciziei recurate, respingerea excepţiei perimării şi admiterea cererii de repunere pe rol pentru continuarea judecăţii.

În susţinerea cererii de recurs recurentul arată că la termenul de judecată din data de 24.05.2023 nu a fost prezent în sala de judecată şi nu a fost reprezentat, prin urmare, invocând şi soluţionând excepţia perimării în aceste condiţii instanţa a încălcat principiile oralităţii, contradictorialităţii şi dreptului la apărare şi la un proces echitabil întrucât recurentul nu a avut posibilitatea să formuleze apărări pe această excepţie.

În cauză au fost încălcate dispoziţiile art. 85 C. proc. civ. de la 1865 conform cărora judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfăţişarea părţilor.

Înalta Curte, analizând recursurile prin prisma criticilor formulate reţine următoarele considerente:

Recursul formulat de H. vizează faptul că la termenul de judecată din data de 24.05.2023, când a fost invocată din oficiu excepţia perimării, nu a fost prezent în sala de judecată şi nici nu a fost reprezentat, fapt care în opinia recurentului atrage nelegalitatea deciziei atacate întrucât i-au fost încălcate drepturile procesuale.

Critica este nefondată, în cauză nefiind vorba de o lipsa de procedură cu recurentul care să atragă nulitatea deciziei atacate.

Astfel, pentru termenul din data de 24.05.2023, la care a fost invocată excepţia perimării, recurentul nu a fost prezent şi nici nu a fost reprezentat, deşi a fost citat.

Faptul că recurentul, deşi citat nu s-a prezentat în instanţă şi nu a angajat un apărător, nu reprezintă un viciu de procedură şi totodată o imposibilitate a instanţei de a păşi la invocarea unor excepţii sau la judecarea pe fond a cauzei.

În aceste condiţii, fiind îndeplinită procedura de citare, invocarea excepţiei perimării s-a făcut cu respectarea dreptului la un proces echitabil.

În consecinţă, contrar susţinerilor recurentului, dispoziţiile art. 85 C. proc. civ. de la 1865 au fost respectate, judecătorul hotărând asupra unei cereri în condiţiile legalei citări a părţilor.

Recursul contestatorilor G. şi de D., în nume personal şi în calitate de reprezentant al creditorilor salariali ai B. S.A. este fondat şi va fi admis pentru considerentele ce succed.

Potrivit art. 243 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. de la 1865, judecata pricinilor se suspendă de drept prin moartea uneia din părţi, afară de cazul când partea interesată cere termen pentru introducerea în cauză a moştenitorilor.

Intervenind o astfel de situaţie în cauză, respectiv decesul creditorului I., prin încheierea de şedinţă din data de 19.01.2022 contestatorului D. i s-a stabilit obligaţia de a efectua demersuri cu privire la indicarea moştenitorilor defunctului I., iar prin încheierea de şedinţă din data de 16.03.2022 a fost dispusă suspendarea judecăţii cauzei pentru neindicarea moştenitorului defunctului I. şi nearătarea domiciliului moştenitorilor acestuia.

În ceea ce priveşte cererea de repunere pe rol depusă la dosar la data de 14.03.2023 de către creditorul salarial D., la care au fost ataşate înscrisuri, instanţa nu a considerat-o ca fiind un act întrerupător al termenului de perimare, reţinându-se că nu a fost depus certificatul de moştenitor după defunctul I..

Recurenţii au invocat, pe de o parte, faptul că prin încheierile de suspendare nu s-a stabilit în sarcina lor obligaţia depunerii certificatului de moştenitor, iar pe de altă parte, că legea nu impune în astfel de cazuri obligativitatea depunerii certificatului de moştenitor ci doar obligaţia indicării moştenitorilor.

Criticile sunt fondate.

Perimarea este o sancţiune care intervine în situaţia în care pricina a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an.

Aşadar, instanţa trebuie să constate culpa părţii dedusă din neîndeplinirea obligaţiilor procedurale stabilite în sarcina părţii prin încheierea de suspendare a cauzei.

În speţă, obligaţiile recurenţilor, astfel cum rezultă din încheierea de şedinţă din data de 16.03.2022 au fost acelea de a indica moştenitorii defunctului I. şi de a arăta domiciliul acestora.

Prin încheierea de suspendare menţionată, la termenul de judecată din data de 24.05.2023 instanţa a invocat din oficiu excepţia perimării contestaţiei în anulare şi a reţinut cauza spre soluţionare asupra cererii de repunere pe rol şi asupra perimării, considerând că recurenţii nu au depus certificatul de moştenitor după defunctul I..

Procedând în acest mod, instanţa a dispus în mod nelegal sancţiunea perimării faţă de faptul că prin cererea de repunere pe rol au fost depuse la dosar informaţiile pentru care fusese dispusă măsura suspendării, în speţă singura moştenitoare a defunctului fiind numita L., soţia supravieţuitoare.

Din actele dosarului a mai reieşit că încă nu s-a dezbătut succesiunea după partea decedată, însă textul de lege nu prevede obligativitatea depunerii unor înscrisuri care să ateste amintita dezbatere succesorală şi nici pe cea a prezentării unui certificat de moştenitor.

În contextul îndeplinirii obligaţiilor de indicare a unicului moştenitor care a şi fost conceptat în dosar, rezultă că în mod greşit s-a reţinut ca fiind îndeplinite condiţiile aplicării sancţiunii perimării.

Având în vedere considerentele reţinute, Înalta Curte, în temeiul art. 312 C. proc. civ..de la 1865, va respinge ca nefondat recursul declarat de H. împotriva deciziei civile nr. 243 R din 07 iunie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Totodată, Înalta Curte va admite recursul declarat de recurenţii G. şi de D. în nume personal şi în calitate de reprezentant al creditorilor salariali ai B. S.A. împotriva aceleiaşi decizii, va casa decizia atacată şi va trimite cauza în vederea continuării judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de H. împotriva deciziei civile nr. 243 R din 07 iunie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Admite recursul declarat de recurenţii G. şi de D. în nume personal şi în calitate de reprezentant al creditorilor salariali ai B. S.A. împotriva aceleiaşi decizii.

Casează decizia atacată şi trimite cauza în vederea continuării judecăţii.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 septembrie 2023.