Labor dispute competence set: Bucharest Tribunal to hear employer's cost and image-damage claim against ex-employee; Gherla referral quashed.

Şedinţa publică din data de 26 septembrie 2023

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, la 20.05.2022, sub numărul x/2022, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul B., a solicitat pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti prin care să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 1.710 RON, reprezentând contravaloarea serviciilor de cazare şi masă suportate de către reclamantă, în calitate de angajator, în perioada de muncă 25.09.2021-14.10.2021 şi în conformitate cu dispoziţiile art. 1 din Anexa nr. 2/24.09.2021 la contractul individual de muncă nr. x/24.09.2021, precum şi obligarea la plata sumei de 3.000 RON, reprezentând prejudiciu de imagine, cu cheltuieli de judecată.

În drept, au fost invocate prevederile art. 254 alin. (1) din Codul Muncii, raportat la art. 1.350 din C. civ.

Prin cererea precizatoare formulată la 12.09.2022 reclamanta a învederat instanţei faptul că prin cererea de chemare în judecată nu a solicitat, în niciun moment, obligarea părţii adverse la plata sumei cu titlu de prejudiciu rezultat din raportul de muncă, ci cu titlu de pretenţii (preţ) decurgând dintr-un raport juridic de servicii şi neonorat de către partea adversă.

În termenul de judecată din 05.10.2022 instanţa a invocat din oficiu excepţia necompetenţei materiale şi a rămas în pronunţare asupra excepţiei.

Prin sentinţa civilă nr. 6125 din 05.10.2022 Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia necompetenţei mateteriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Gherla.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de trimitere a reţinut că litigiul pendinte nu are, prin raportare la pretenţiile deduse judecăţii, în lumina cererii precizatoare, natura juridică a unui conflict individual de muncă, ce ar intra în sfera de reglementare a dispoziţiilor art. 266 din Codul muncii, conchizând că, potrivit art. 94 pct. 1 lit. k) din C. proc. civ., competenţa de soluţionare a cauzei îi revine Judecătoriei Gherla, întrucât domiciliul pârâtului se află în raza judeţului Cluj.

Ca urmare a declinării competenţei, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Gherla, la 18.01.2023, sub numărul x/2023.

Prin înscrisul comunicat la 30.01.2023 reclamanta a invocat excepţia necompetenţei materiale şi teritoriale a Judecătoriei Gherla, în susţinerea căreia a arătat, în esenţă, că litigiul constituie un conflict de muncă întrucât vizează încetarea contractului individual de muncă anterior perioadei contractuale agreate de părţi, urmată de refuzul angajatului de a suporta contravaloarea serviciilor de care a beneficiat, apreciind, tototdată, în raport de prevederile art. 269 alin. (1) şi (2) din Codul muncii şi art. 210 din Legea nr. 62/2011, că instanţa competentă să soluţioneze cauza este instanţa sesizată prin cererea de chemare în judecată, Tribunalul Bucureşti.

Învestită prin declinare, Judecătoria Gherla, prin sentinţa civilă nr. 211/2023 din 07 aprilie 2023, a admis excepţia necompetenţei materiale invocată de reclamantă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata şi a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Gherla a reţinut că litigiul dedus judecăţii s-a născut în legătură cu executarea şi încetarea contractului individual de muncă nr. x/24.09.2021, astfel cum a fost completat prin Anexa nr. 2/24.09.2021, instanţa fiind chemată să analizeze condiţiile în care a încetat acest contract şi dacă, în cauză, sunt întrunite cerinţele prevăzute în Anexa nr. 2 la contract, pentru acordarea despăgubirilor solicitate de reclamantă.

În urma aplicării în cauză a dispoziţiilor art. 208 din Legea dialogului social nr. 62/2011, respectiv cele ale a art. 269 alin. (1) şi (2) din Codul muncii, a concluzionat că instanţa competentă a soluţiona cauza este tribunalul în a cărui circumscripţie se află sediul reclamantei, Tribunalul Bucureşti.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, la 30.06.2023, sub numărul x/2023.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că cele două instanţe - Tribunalul Bucureşti şi Judecătoria Gherla - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi cel puţin una dintre cele două instanţe este competentă să soluţioneze cauza.

Delimitarea atribuţiilor instanţelor se realizează în cadrul celor două forme ale competenţei, materială şi teritorială.

Obiectul litigiului îl reprezintă cererea formulată de reclamantă, angajator, prin care solicită, în esenţă, obligarea pârâtului, fost angajat, la plata contravalorii serviciilor de cazare şi masă suportate de aceasta pentru perioada în care pârâtul a desfăşurat în beneficiul său activitate, în cadrul unui raport de muncă.

Aşadar, din perspectiva naturii cererii, aceasta se circumscrie unui conflict individual de muncă, ce intră în sfera de reglementare a dispoziţiilor art. 266 din Codul muncii, situaţia de fapt calificată juridic vizând executarea şi încetarea Contractului individual de muncă nr. x/24.09.2021, încheiat între reclamantă, în calitate de angajator, şi pârât, în calitate de angajat. Simpla împrejurare că reclamanta solicită restituirea contravalorii unor servicii de care a beneficiat pârâtul, pe durata îndeplinirii sarcinilor de serviciu ce i-au fost trasate de către angajator, nu schimbă natura juridică a raportului dintre părţi şi nici natura juridică a conflictului ivit ca fiind un conflict de muncă, de vreme ce respectivele servicii au fost prestate în cadrul raportului de muncă existent la acea vreme între părţi şi în considerarea calităţilor de angajator - angajat, în strictă legătură cu sarcinile de serviciu care i-au fost impuse de către reclamantă pârâtului.

Înalta Curte reţine aşadar că pretenţiile deduse judecăţii se întemeiază pe existenţa unui raport juridic de muncă, instanţa fiind chemată să analizeze condiţiile în care a încetat acest contract şi, în măsura în care se va dovedi că cerinţele prevăzute în Anexa nr. 2/24.09.2021 la contract au fost îndeplinite, obligarea pârâtului la plata despăgubirilor solicitate prin acţiune, competenţa de soluţionare a acestui conflict de muncă revenind, în temeiul dispoziţiilor art. 208 din Legea dialogului social nr. 62/2011, tribunalului.

Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii, "(1) Cauzele referitoare la conflictele individuale de muncă şi conflictele colective de muncă se soluţionează în primă instanţă de către tribunal. (2) Cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează tribunalului în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul, reşedinţa sau locul de muncă ori, după caz, sediul.".

Cum, în speţă, pretenţiile sunt solicitate de reclamantă, în calitate de fost angajator, fiind întemeiate pe raportul juridic de muncă decurgând din Contractul individual de muncă nr. x/24.09.2021, iar sediul reclamantei se află în localitatea Bucureşti, se constată că, în cauză, sunt incidente prevederile art. 269 alin. (2) Codul muncii, instanţa competentă a soluţiona litigiul de muncă dedus judecăţii fiind Tribunalul Bucureşti.

Aşa fiind, în raport de considerentele expuse şi de principiul asigurării accesului efectiv la justiţie, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cererii ce face obiectul cauzei, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 26 septembrie 2023.