Territorial competence for tort claims against national compensation bureau: validity of plaintiff's election of place of damage occurrence over defendant's seat
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction by ordering that the Sighetu Marmaţiei Court retains competence to hear the case, rejecting the counter-declination by the Sector 2 Bucharest Court. The dispute arose from a civil tort claim for material and moral damages against a national motor vehicle insurance bureau, following an accident where the responsible driver (joined as a forced intervener) lacked mandatory liability insurance; the initial court had declined competence to the defendant's headquarters in Bucharest, which then counter-declined back to the place of the incident, citing that the plaintiff had validly elected the jurisdiction of the location of the tort. Relying on Articles 107, 113(1)(9), and 116 of the Code of Civil Procedure, the Supreme Court determined that the plaintiff exercised the statutory right to choose among equally competent forums by filing the suit at the place where the illicit act occurred and the damage was produced, thereby definitively vesting exclusive competence in that court and preventing subsequent declination to other potentially competent jurisdictions.
Legislator headnote
AI generatedart. 33 din Legea nr. 132/2017, art. 453 C. proc. civ, art. 1357 C. civ, art. 107 alin. (1) C. proc. civ, art. 248 alin. (1) C. proc. civ, art. 113 pct. 9 C. proc. civ; Territorial competence for tort claims against national compensation bureau: validity of plaintiff's election of place of damage occurrence over defendant's seat: , au fost invocate prevederile art. 33 din Legea nr. 132/2017, Capitolul VI din Norma ASF nr. 20/2017, art. 194 şi art. 453 C. proc. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 26 septembrie 2023
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sighetu Marmaţiei la 16.02.2022 sub nr. x/2022, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România (B.A.A.R.), cu citarea în cauză a intervenientului forţat B., a solicitat instanţei ca prin hotărâre să dispună obligarea pârâtei la plata către reclamant a sumei de 15.836 euro (contravaloare în RON la cursul din data efectuării plăţii), reprezentând despăgubiri pentru daune materiale precum şi la plata sumei de 10.000 RON, reprezentând despăgubiri pentru daune morale; cu cheltuieli de judecată.
În drept, au fost invocate prevederile art. 33 din Legea nr. 132/2017, Capitolul VI din Norma ASF nr. 20/2017, art. 194 şi art. 453 C. proc. civ.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sighetu Marmaţiei, respectiv excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului.
Prin sentinţa civilă nr. 496 din 10 martie 2023, Judecătoria Sighetu Marmaţiei a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de pârât, prin întâmpinare, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de trimitere, raportându-se şi la practica Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în cauze similare, a reţinut că litigiul pendinte are ca obiect o acţiune în răspundere civilă delictuală, întemeiată pe dispoziţiile art. 1357 C. civ., temei de drept în raport de care nu sunt incidente dispoziţiile legale invocate de reclamant, art. 115 alin. (1) şi (3) C. proc. civ.
A reţinut că, întrucât în ipoteza cazurilor reglementate de art. 33 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terţilor prin accidente de vehicule şi tramvaie nu există o asigurare obligatorie de răspundere civilă sau o altă asigurare, lipsind un asigurat, bunuri asigurate şi un risc asigurat, nu este aplicabilă competenţa teritorială alternativă prevăzută de art. 115 alin. (1) şi (3) C. proc. civ.
A conchis că, de vreme ce pârâtul are sediul în municipiul Bucureşti, în temeiul art. 107 alin. (1) C. proc. civ., faţă de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 132 alin. (1) şi (3) din acelaşi cod, se impune admiterea excepţiei necompetenţei teritoriale relative a Judecătoriei Sighetu Marmaţiei şi declinarea competenţei de soluţionare a cauzei Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, instanţă în a cărei circumscripţie îşi are sediul pârâtul.
Învestită prin declinarea competenţei, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, secţia Civilă, prin sentinţa civilă nr. 6977/2023 din 31 mai 2023, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, invocată de reclamant prin notele depuse la dosar, a declinat la rândul ei competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sighetu Marmaţiei, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat cauza şi a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului de competenţă.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de conflict, reţinând că litigiul are ca obiect o acţiune în răspundere civilă delictuală, a apreciat că sunt incidente dispoziţiile legale ce reglementează competenţa teritorială alternativă, Judecătoria Sighetu Marmaţiei fiind una dintre instanţele deopotrivă competente din punct de vedere teritorial în soluţionarea cauzei, faţă de dispoziţiile art. 113 pct. 9 C. proc. civ., de vreme ce urmarea faptei ilicite a constat atât în vătămarea reclamantului, cât şi în avarierea unui bun mobil aflat în patrimoniul intervenientului, condus de reclamant, persoanele prejudiciate având domiciliul legal în localitatea Berbeşti, judeţul Maramureş, aflată în circumscripţia acestei instanţe.
A concluzionat că, astfel cum s-a arătat în mod constant în doctrină şi jurisprudentă, prin alegerea făcută de reclamant, în conformitate cu dispoziţiile art. 116 C. proc. civ., Judecătoria Sighetu Marmaţiei a devenit exclusiv competentă în soluţionarea litigiului cu care a fost învestită, de la momentul învestirii orice altă instanţă posibil competentă alternativ pierzând această prerogativă, opţiunea reclamantului de a introduce cererea la una dintre instanţele alternativ competente neputând fi contestată nici de pârât şi nici de instanţă.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la 07.07.2023, sub numărul x/2022.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Judecătoriei Sighetu Marmaţiei competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.
Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competenţă, instanţa supremă constată că cele două instanţe, Judecătoria Sighetu Marmaţiei şi Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi cel puţin una dintre cele două instanţe este competentă să soluţioneze cauza.
Înalta Curte constată că Judecătoria Sighetu Marmaţiei şi Judecătoria Sectorului 2, secţia civilă şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a cauzei, prezentul conflict negativ de competenţă fiind generat de constatările diferite ale celor două judecătorii cu privire la normele de procedură în temeiul cărora se stabileşte instanţa competentă a soluţiona pricina.
Astfel, Judecătoria Sighetu Marmaţiei a făcut aplicarea prevederilor art. 107 C. proc. civ., în timp ce Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a dat eficientă normei de competenţă edictate de art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ.
Analizând conflictul de competenţă ivit, Înalta Curte constată că pretenţiile reclamantului sunt întemeiate pe dispooziţiile care reglementează răspunderea civilă delictuală a autorului faptei ilicite, demersul judiciar fiind întemeiat pe dispoziţiile art. 1357 C. civ. şi ale Legii nr. 132/2017 coroborate cu art. 25 din Norma ASF nr. 20/2017, urmărindu-se obţinerea unei despăgubiri pe care pârâtul ar fi ţinut să o plătească în raport de fapta săvârşită în timpul conducerii unui autovehicul ce nu beneficia de asigurare obligatorie de răspundere civilă.
Cererea de despăgubiri este îndreptată împotriva pârâtului Biroul Asiguratorilor de Autovehicule din România (B.A.A.R.), care are ca atribuţii acordarea despăgubirilor cuvenite persoanei prejudiciate în situaţia lipsei poliţei auto de asigurare obligatorie, persoana vinovată de producerea accidentului, B., având calitatea de intervenient forţat.
Atribuţiile Biroului Asiguratorilor de Autovehicule din Romania (B.A.A.R.) sunt stabilite prin Legea nr. 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terţilor prin accidente de vehicule si tramvaie.
Potrivit art. 32 alin. (6) din Legea nr. 132/2017, B.A.A.R. despăgubeşte persoanele prejudiciate, în calitate de garant al obligaţiei de despăgubire şi, după plata despăgubirii, se subrogă în drepturile acestora dobândind un drept de regres împotriva persoanei sau persoanelor responsabile pentru repararea prejudiciului, în privinţa despăgubirii plătite, a cheltuielilor legate de instrumentarea şi lichidarea pretenţiilor de despăgubire, precum şi pentru dobânda legală aferentă cheltuielilor efectuate.
Date fiind aceste elemente care configurează calificarea juridică a cererii de chemare în judecată, instanţa supremă constată că, potrivit art. 107 alin. (1) C. proc. civ., "Cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.".
Conform art. 113 alin. (1) C. proc. civ., "În afară de instanţele prevăzute la art. 107-112, mai sunt competente: (…) 9. instanţa în a cărei circumscripţie s-a săvârşit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul, pentru cererile privind obligaţiile izvorâte dintr-o asemenea faptă.".
Art. 116 C. proc. civ. prevede că "Reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente.".
Astfel, din interpretarea sistematică a dispoziţiilor legale mai sus citate, rezultă că reclamantul avea alegerea între instanţa de drept comun, adică cea de la domiciliul sau sediul pârâtului, instanţa în circumscripţia căreia s-a săvârşit fapta ilicită sau instanţa s-a produs prejudiciul.
În cauză, reclamantul, uzând de dreptul recunoscut de art. 116 C. proc. civ., a ales să introducă acţiunea la Judecătoria Sighetu Marmaţiei, instanţa locului producerii prejudiciului şi nu la cea de la sediul pârâtei, stabilind astfel definitiv competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea instanţei sesizate.
Prin urmare, astfel învestită, Judecătoria Sighetu Marmaţiei - instanţă competentă a judeca pricina, alături de celelalte instanţe menţionate în textele de lege evocate mai sus - nu mai putea să îşi decline competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea altei instanţe deopotrivă competente, pe care reclamantul nu a înţeles să o sesizeze deoarece, de la momentul învestirii sale, orice altă instanţă posibil competentă alternativ a pierdut această prerogativă ca efect al opţiunii reclamantului căruia legea îi conferă dreptul exclusiv de alegere între mai multe instanţe stabilite a fi deopotrivă competente teritorial.
Pentru aceste considerente, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei, având ca obiect acţiune în răspundere civilă delictuală, în favoarea Judecătoriei Sighetu Marmaţiei
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sighetu Marmaţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 26 septembrie 2023.