Revision inadmissible due to lack of triple identity and failure to establish res judicata violation between unjust enrichment and nullity claims

Şedinţa publică din data de 26 septembrie 2023

Asupra revizuirii, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi, secţia II civilă-contencios administrativ şi fiscal, la 10.10.2019, sub nr. x/2019, reclamantul MUNICIPIUL IAŞI - PRIN PRIMAR a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Centrala Electrică de Termoficare (C.E.T.) Iaşi S.A., prin lichidator judiciar A.., constatarea nulităţii absolute a actelor juridice civile reprezentate de Hotărârea Consiliului Local al Municipiului Iaşi nr. 133/01.04.2002; Hotărârea Consiliului Local al Municipiului Iaşi nr. 136/29.04.2002; Actul constitutiv al C.E.T. Iaşi nr. 2114/05.06.2002 precum şi a actului juridic subsecvent reprezentat de încheierea judecătorului delegat nr. 606/26.06.2002 emisă de O.N.R.C; Hotărârea Consiliului Local al Municipiului Iaşi nr. 211/24.06.2002; Hotărârea Consiliului Local al Municipiului Iaşi nr. 272/22.07.2002.

Prin încheierea de şedinţă din 02 iulie 2020, instanţa a admis excepţia de necompetenţă funcţională a completului de contencios administrativ cu privire la capătul 3 al cererii de chemare în judecată (constatarea nulităţii actului constitutiv al C.E.T. S.A., precum şi a actului juridic subsecvent, respectiv încheierea judecătorului delegat nr. 606/26.06.2002 emisă de O.N.R.C.) şi a dispus disjungerea acestui capăt al cererii, precum şi a cererii reconvenţionale formulate şi formarea unui nou dosar, cu înregistrarea acestuia la un complet civil specializat.

Prin aceeaşi încheiere a fost respinsă excepţia de necompetenţă funcţională a secţiei de contencios administrativ în ceea ce priveşte cererea având ca obiect constatarea nulităţii absolute a celor patru hotărâri ale Consiliului Local, Tribunalul Iaşi apreciind că, raportat la obiectul acestora, este vorba despre acte administrative emise în regim de putere publică, neputându-se pune problema unui interes privat.

La acelaşi termen s-a pus în discuţie şi s-a dispus, în temeiul art. 161 din Legea nr. 554/2004, introducerea în cauză a Consiliului Local al Municipiului Iaşi, ca pârât, în calitate de emitent al actelor a căror anulare s-a solicitat, reprezentantul reclamantului fiind de acord cu introducerea acestei autorităţi publice în cauză, în calitate de pârât. Reprezentantul pârâtei s-a opus, justificat de necesitatea respectării principiului disponibilităţii.

Prin sentinţa nr. 957/2020/ca din 08 octombrie 2020 Tribunalului Iaşi, secţia II civilă-contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia tardivităţii acţiunii invocată de către pârâtă prin întâmpinare şi a respins ca tardivă acţiunea formulată de reclamantul MUNICIPIUL IAŞI - PRIN PRIMAR, în contradictoriu cu pârâta Centrala Electrică de Termoficare Iaşi (C.E.T.) S.A. şi pârâtul Consiliul Local al Municipiului Iaşi, privind constatarea nulităţii absolute a actelor juridice civile reprezentate de Hotărârile Consiliului Local al Municipiului Iaşi nr. 133/1.04.2002; nr. 136/29.04.2002; nr. 211/24.06.2002; nr. 272/22.07.2002.

Împotriva încheierii de şedinţă din 02 iulie 2020 şi a sentinţei nr. 957/2020/ca din 08 octombrie 2020, pronunţate în dosarul nr. x/2019, a promovat recurs reclamantul MUNICIPIUL IAŞI - PRIN PRIMAR, invocând incidenţa motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin Decizia nr. 238 din 26 februarie 2021, Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins recursul formulat de MUNICIPIUL IAŞI - PRIN PRIMAR împotriva încheierii din 02.07.2020 a Tribunalului Iaşi şi a admis recursul declarat împotriva sentinţei nr. 957/2020/ca a Tribunalului Iaşi, pe care a casat-o în parte, respingând excepţia tardivităţii în privinţa Hotărârilor Consiliului Local al Municipiului Iaşi nr. 133/2002, nr. 136/2002, respectiv nr. 211/2002 şi a trimis cauza spre rejudecare în privinţa acestor hotărâri de consiliu local.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi, secţia II civilă-contencios administrativ şi fiscal sub numărul x/2019*.

Prin sentinţa nr. 469/2022/ca din 08 iunie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Tribunalului Iaşi, secţia II civilă-contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului MUNICIPIUL IAŞI - PRIN PRIMAR, a admis excepţia lipsei de interes a reclamantului MUNICIPIUL IAŞI - PRIN PRIMAR şi a respins ca lipsită de interes acţiunea formulată în contradictoriu cu pârâta Centrala Electrică de Termoficare Iaşi (C.E.T.) S.A., prin lichidator judiciar A..

Împotriva sentinţei nr. 469/2022/ca a promovat recurs reclamantul UAT MUNICIPIUL IAŞI - PRIN PRIMAR, invocând incidenţa motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ.

Prin Decizia nr. 696/2022 din 26 octombrie 2022 Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis recursul formulat de recurentul UAT MUNICIPIUL IAŞI - PRIN PRIMAR împotriva sentinţei nr. 469/2022/ca, pe care a casat-o în integralitate şi a reţinut cauza pentru rejudecare.

Prin Decizia nr. 18 din 11 ianuarie 2023 Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, în opinie majoritară, a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, a respins ca neîntemeiată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâta Centrala Electrică de Termoficare Iaşi (C.E.T.) S.A., prin lichidator judiciar A.., a admis excepţia lipsei de interes procesual şi a respins ca lipsită de interes procesual cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul UAT MUNICIPIUL IAŞI - PRIN PRIMAR, iar, cu opinie separată, a respins ca neîntemeiată excepţia lipsei de interes procesual invocată de pârâtă şi a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul UAT MUNICIPIUL IAŞI - PRIN PRIMAR, în contradictoriu cu intervenientul forţat Consiliul Local al Municipiului Iaşi şi pârâta societatea Centrala Electrică de Termoficare Iaşi (C.E.T.) S.A., prin lichidator judiciar A..

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, la 10.02.2023, UAT MUNICIPIUL IAŞI - PRIN PRIMAR, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat revizuirea deciziei nr. 18/11.01.2023, pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2019, susţinând că prin aceasta s-a încălcat puterea de lucru judecat a hotărârilor judecătoreşti pronunţate în dosarele nr. x/2015 şi nr. y/2019

Ulterior, la 13.03.2023, anterior primului termen de judecată stabilit în cauză, cererea de revizuire a fost completată de către revizuent, acesta înţelegând să invoce alte două împrejurări care, în opinia sa, impuneau revizuirea deciziei.

Astfel, revizuentul a susţinut că prin decizia nr. 18/11.01.2023 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal s-a încălcat şi puterea de lucru judecat a deciziei nr. 238/26.02.2021, pronunţate în primul ciclu procesual parcurs de dosarul nr. x/2019, întrucât, în mod nelegal, la pronunţarea deciziei instanţa a ignorat dispoziţia cu caracter obligatoriu cuprinsă în decizia de trimitere spre rejudecare din 26.02.2021, aceea de a analiza pe fond cauza, respingând acţiunea în urma admiterii unei excepţii.

Tot prin cererea completatoare, revizuentul a susţinut incidenţa în cauză a motivului de revizuire reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., arătând că prin decizia nr. 18/11.01.2023, instanţa nu s-a pronunţat asupra ceea ce s-a cerut, ignorând solicitarea expresă pe care a formulat-o prin cererea de recurs, de respectare a considerentelor obligatorii ale deciziei nr. 238/26.02.2021.

Prin încheierea de şedinţă din 20 aprilie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2023, Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, în urma analizării competenţei de soluţionare a cererii de revizuire formulate, astfel cum aceasta a fost completată, în raport de fiecare motiv de revizuire avansat şi, în ce priveşte motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în raport de fiecare contrarietate invocată, a admis excepţia necompetenţei materiale, respectiv funcţionale a Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal şi a declinat spre competentă soluţionare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă cererea de revizuire vizând motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. - contrarietate între decizia nr. 18/11.01.2023 pronunţată în dosarul nr. x/2019 de Curtea de Apel Iaşi şi decizia nr. 4987/20.11.2018 pronunţată în dosarul nr. x/2015 de Înalta Curte de Casaţie si Justiţie, secţia a II-a civilă.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, la 03.05.2023, sub nr. x/2023 şi repartizat aleatoriu, spre soluţionare, completului nr. 5.

În motivarea cererii de revizuire, după o amplă prezentare a parcursului litigios, în esenţă, revizuentul susţine că Decizia nr. 18 din 11 ianuarie 2023 pronunţată în dosarul nr. x/2019 de Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal este potrivnică Deciziei nr. 4987 din 20 noiembrie 2018, pronunţate în dosarul nr. x/2015 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, întrucât prin hotărârea a cărei revizuire o solicită s-a ignorat efectul puterii de lucru judecat, prin hotărârea pronunţată în dosarul nr. x/2015 fiind recunoscut dreptul de proprietate publică a bunurilor ce asigură funcţionarea sistemului centralizat de termoficare la nivelul Municipiului Iaşi.

Consideră revizuentul că, în cauză, sunt îndeplinite condiţiile de admitere a cererii de revizuire întrucât hotărârile potrivnice au fost pronunţate în dosare diferite, fiind îndeplinită şi condiţia triplei identităţi de elemente, respectiv identitate de părţi (Municipiul Iaşi - prin Primar şi C.E.T. S.A., figurând ca părţi în litigiile enumerate), identitate de obiect (constatarea dreptului de proprietate publică) şi identitate de cauză (situaţia de fapt calificată juridic fiind aceeaşi în toate litigiile).

Pe cale de consecinţă, susţine autorul căii de atac că pronunţarea hotărârii de respingere a acţiunii în dosarul nr. x/2019 s-a realizat cu încălcarea puterii de lucru judecat a hotărârii judecătoreşti pronunţate în dosarul nr. x/2015, solicitând, în încheiere, admiterea acesteia cu consecinţa anulării Deciziei nr. 18/11.01.2023, pronunţate de Curtea de Apel Iaşi în soluţionarea dosarului nr. x/2019

Intimata Centrala Electrică de Termoficare (C.E.T.) Iaşi S.A., prin lichidator judiciar A.., a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă, cu consecinţa menţinerii deciziei atacate ca fiind legală.

Examinând cererea de revizuire dedusă judecăţii, prin raportare la dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 şi art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri definitive, care evocă sau nu fondul, poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

De asemenea, conform art. 513 alin. (4) C. proc. civ., "Dacă instanţa încuviinţează cererea de revizuire, ea va schimba, în tot sau în parte, hotărârea atacată, iar în cazul hotărârilor potrivnice, ea va anula cea din urmă hotărâre şi, după caz, va trimite cauza spre rejudecare atunci când s-a încălcat efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat.".

Raţiunea reglementării revizuirii prevăzută în art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii de lucru judecat.

Efectul negativ al autorităţii de lucru judecat este consacrat de art. 431 alin. (1) C. proc. civ., care prevede că "Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect.".

În schimb, efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat este reglementat de art. 431 alin. (2) C. proc. civ., conform căruia "Oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă.".

În timp ce efectul negativ al autorităţii de lucru judecat presupune tripla identitate de părţi, obiect şi cauză, efectul pozitiv implică existenţa unei chestiuni litigioase definitiv tranşate între aceleaşi părţi, ce nu mai poate fi repusă în discuţie într-un proces ulterior.

În consecinţă, cerinţa identităţii de părţi este comună ambelor aspecte ale autorităţii de lucru judecat.

Această concluzie decurge inclusiv din principiul relativităţii efectelor hotărârii judecătoreşti consacrat de art. 435 alin. (1) C. proc. civ., conform căruia "Hotărârea judecătorească este obligatorie şi produce efecte numai între părţi şi succesorii acestora.".

De altfel, prin Decizia nr. 18/17.02.2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a statuat că, "principiul relativităţii hotărârii judecătoreşti, atât sub aspectul efectelor obligatorii, cât şi al lucrului judecat, presupune ca ceea ce a fost judecat să nu poată folosi sau, în principiu, să nu poată fi opus decât de către părţile în proces (şi succesorii acestora), fundamentul şi justificarea acestui principiu constituindu-le contradictorialitatea şi dreptul la apărare." (paragraful 95).

Revizuirea constituie o cale extraordinară de atac ce permite remedierea acelor greşeli comise în activitatea de judecată care se înscriu în cazurile punctuale şi motivele specifice admise de legiuitor, iar extinderea acestor cazuri şi motive nu se înscriu în voinţa legiuitorului, îndepărtându-se de la principiul securităţii juridice întrucât deschide căi de desfiinţare a hotărârilor judecătoreşti acolo unde legiuitorul nu a făcut-o.

Contrarietatea de hotărâri subzistă dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii: a) să existe două hotărâri definitive potrivnice, chiar dacă prin ele nu s-a rezolvat fondul litigiului; b) hotărârile să fie pronunţate în aceeaşi pricină, dar în dosare diferite, existând, aşadar, între ele tripla identitate de elemente specifică autorităţii de lucru judecat: părţi, obiect, cauză; c) în al doilea proces să nu se fi invocat excepţia puterii de lucru judecat sau, dacă a fost ridicată, să nu se fi discutat, pentru că altfel, dacă instanţa a luat în dezbatere această excepţie şi a respins-o, ea nu mai poate fi reiterată în revizuire, la aceasta opunându-se însăşi puterea de lucru judecat a rezolvării date excepţiei procesuale respective; d) revizuentul să ceară anularea celei de-a doua hotărâri, întrucât instanţa de revizuire nu exercită un control judiciar asupra legalităţii celor două hotărâri potrivnice, ci doar constată dacă ultima a nesocotit puterea de lucru judecat a celei pronunţate mai întâi şi pe acest temei menţine prima hotărâre, anulând-o pe cea de-a doua.

Dintre aceste cerinţe, două sunt de interes pentru speţa dedusă judecăţii: să fie vorba despre hotărâri pronunţate în acelaşi litigiu (cu tripla identitate de părţi, obiect şi cauză) şi cea privind dezbaterea în cel de-al doilea litigiu a excepţiei autorităţii de lucru judecat.

În ce priveşte condiţia identităţii de părţi, obiect şi cauză, pornind de la scopul acestui caz de revizuire (evitarea contradicţiilor dintre hotărârile judecătoreşti), notează instanţa supremă că identitatea de părţi presupune participarea în ambele procese a aceloraşi persoane, ca titulare ale drepturilor care formează obiectul principal, prin obiectul cererii de chemare în judecată se înţelege pretenţia formulată, respectiv folosul urmărit de către reclamant prin introducerea acţiunii, iar prin cauza cererii de chemare în judecată se înţelege fundamentul juridic al acesteia, temeiul juridic.

Pornind de la aceste consideraţii teoretice, se constată că autorul prezentului demers judiciar invocă faptul că, deşi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă prin Decizia nr. 4987 din 20 noiembrie 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2015 ar fi stabilit în mod definitiv apartenenţa la domeniul public al bunurilor C.E.T. I şi C.E.T. II, Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal prin Decizia nr. 18 din 11 ianuarie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2019, a infirmat această ipoteză.

Verificând actele dosarului, se constată că prin Decizia nr. 4987 din 20 noiembrie 2018 pronunţată în dosarul nr. x/2015 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, s-a respins ca nefondat recursul declarat de recurenta Centrala Electrică de Termoficare (C.E.T.) S.A. Iaşi, prin lichidator judiciar A.., împotriva deciziei nr. 229/20.03.2017, pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia Civilă.

La originea litigiului ce a făcut obiectul acestui dosar s-a aflat cererea de chemare în judecată formulată de C.E.T. Iaşi S.A. în contradictoriu cu Municipiul Iaşi, reclamantul solicitând obligarea pârâtului la plata contravalorii investiţiilor efectuate asupra bunurilor (reţea termică apă fierbinte, reţele termice de abur, puncte termice) predate către Municipiul Iaşi prin Protocolul de predare-primire înregistrat în evidenţele C.E.T. Iaşi S.A. sub nr. x/08.02.2012 şi în evidenţele Municipiului Iaşi sub nr. x/23.02.2012, încheiat între C.E.T. S.A. şi Municipiul Iaşi, precum şi dobânda legală calculată de la data încheierii protocolului şi până la data achitării efective a debitului, fundamentul juridic al cererii fiind reprezentat, pe de o parte, de dispoziţiile art. 1345 C. civ. ce reglementează instituţia îmbogăţirii fără justă cauză, iar, pe de altă parte, de Contractul de concesiune nr. x/20.07.2007, Protocolul de predare-primire nr. 16491/23.02.2019, Hotărârile Consiliului Local al Municipiului Iaşi nr. 72/25.02.2011, respectiv nr. 274/11.08.2011.

Prin decizia nr. 18 din 11 ianuarie 2023 pronunţată în dosarul nr. x/2019 de Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, în opinie majoritară a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, a respins ca neîntemeiată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâta Centrala Electrică de Termoficare Iaşi (C.E.T.) S.A., prin lichidator judiciar A.., a admis excepţia lipsei de interes procesual şi a respins ca lipsită de interes procesual cererea de chemare în judecată, iar, cu opinie separată, a respins ca neîntemeiată excepţia lipsei de interes procesual şi a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul UAT MUNICIPIUL IAŞI - PRIN PRIMAR, în contradictoriu cu intervenientul forţat Consiliul Local al Municipiului Iaşi şi pârâta societatea Centrala Electrică de Termoficare Iaşi (C.E.T.) S.A., prin lichidator judiciar A..

Obiectul acţiunii acestui dosar l-a reprezentat cererea de chemare în judecată formulată de UAT MUNICIPIUL IAŞI - PRIN PRIMAR în contradictoriu cu Centrala Electrică de Termoficare Iaşi (C.E.T.) S.A. prin care a solicitat constatarea nulităţii absolute a Hotărârilor Consiliului Local al Municipiului Iaşi nr. 133/2022, nr. 136/2002 şi nr. 211/2002 (prin care s-a dispus înfiinţarea societăţii C.E.T. S.A. şi s-a aprobat Protocolul de predare-primire încheiat în 29.04.2002 cu societatea Termoelectrica S.A., înregistrat sub nr. x/09.05.2002), bunurile pretinse de reclamant fiind reprezentate de termocentralele ce au aparţinut societăţii Termoelectrica S.A., aduse ca aport la capitalul social al C.E.T. S.A. Iaşi, fundamentul juridic al cererii fiind reprezentat de dispoziţiile Legii nr. 213/2018, a H.G. nr. 104/2002, a Actului constitutiv al societăţii C.E.T. S.A., a Hotărârilor Consiliului Local al Municipiului Iaşi nr. 133/2002, respectiv nr. 136/2002.

Se constată, aşadar, că deşi există identitate de părţi, dosarele nr. x/2015 şi y/2019 nu au acelaşi obiect şi nici aceeaşi cauză, ele vizând cereri diferite, întemeiate pe dispoziţii legale diferite: în susţinerea acţiunii ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2015, reclamanta C.E.T. S.A. a făcut aplicarea art. 1345 C. civ. (ce reglementează instituţia îmbogăţirii fără justă cauză) solicitând restituirea, prin echivalent, a investiţiilor efectuate asupra bunurilor date în folosinţă de Municipiul Iaşi, în timp ce în susţinerea acţiunii ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2019, reclamantul Municipiul Iaşi a solicitat să se constate nulitatea hotărârilor Consiliului Local al Municipiului Iaşi prin care s-a hotărât înfiinţarea societăţii C.E.T. S.A., s-a aprobat capitalul social al acesteia şi Protocolul de predare - primire din anul 2002 având ca obiect centralele de termoficare C.E.T I şi C.E.T. II.

Prin urmare, se impune a se reţine că, în cauză, nu este îndeplinită condiţia privind hotărâri pronunţate în acelaşi litigiu (cu tripla identitate de părţi, obiect şi cauză), pentru a exista autoritate de lucru judecat.

Cât priveşte cea de-a doua condiţie - dezbaterea în cel de-al doilea litigiu a excepţiei puterii de lucru judecat - notează instanţa că aceasta vizează neinvocarea excepţiei în al doilea proces sau, chiar dacă a fost invocată, să nu se fi discutat.

Analizând decizia a cărei anulare se cere prin promovarea prezentei revizuiri, se constată că revizuentul, prin demersul judiciar, a invocat caracterul definitiv al dezlegării date de instanţa supremă prin decizia nr. 4987 din 20 noiembrie 2018 pronunţată în dosarul nr. x/2015, ceea ce echivalează cu invocarea puterii de lucru judecat a considerentelor deciziei anterioare.

Aşa cum s-a arătat, pentru a fi admisibilă cererea de revizuire pe temeiul în discuţie nu este suficientă invocarea excepţiei (efectul pozitiv al puterii de lucru judecat), ci trebuie ca instanţa în faţa căreia s-a invocat, să fi omis să o analizeze.

Or, Înalta Curte constată că în faţa instanţei a fost invocată puterea lucrului judecat, Curtea de Apel Iaşi analizând susţinerea, în următorii termeni:

"În acest context, demersul judiciar de contestare doar a actelor de aportare propriu-zisă (HCL nr. 133/2002 şi HCL nr. 136/2002, astfel cum au fost indicate de către reclamant şi avute în vedere prin deciziile nr. 649/2019 (dosar nr. x/2012) şi nr. 4987/2018 (dosar nr. x/2015) ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie ca acte care au stat la baza constituirii aportului în natură la capitatul social a societăţii CET SA) nu mai poate conduce la finalitatea urmărită de reclamant, respectiv cea de invalidare/desfiinţare a transferului de proprietate asupra centralelor electrice de termoficare din patrimoniul unităţii administrativ teritoriale în cel al pârâtei, transfer ce ar fi avut loc la momentul constituirii societăţii, aşa cum au statuat instanţele de judecată în cadrul litigiilor precedente.".

Prin urmare, se reţine că nu este îndeplinită nici condiţia ca în al doilea proces să nu fi fost invocată excepţia puterii de lucru judecat, sau chiar dacă a fost invocată, aceasta să nu se fi discutat.

Din modul de redactare a cererii de revizuire, se constată că revizuentul încearcă, în realitate, reluarea judecăţii cauzei ce a format obiectul dosarului x/2019, prevalându-se de calea de atac formulată deşi prin intermediul acesteia nu se pot exprima simple nemulţumiri în legătură cu modul de soluţionare a cauzei, soluţia putând fi analizată doar prin prisma motivelor de revizuire expres reglementate de către legiuitor.

În mod constant, în jurisprudenţa sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reamintit faptul că nicio parte a unui proces nu poate determina redeschiderea acestuia, soluţionat definitiv şi irevocabil, numai în scopul de a obţine o rejudecare a cauzei; revizuirea nu poate avea semnificaţia unui "apel deghizat", ci trebuie să fie justificată numai de circumstanţe esenţiale şi imperative.

De altfel, unul din elementele fundamentale ale preeminenţei dreptului este principiul securităţii raporturilor juridice, care înseamnă, între altele, că o soluţie definitivă a oricărui litigiu nu trebuie rediscutată (Cauza Brumărescu contra României, paragraful 61).

Pentru raţiunile înfăţişate, constatând că nu sunt întrunite condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ţinând cont şi de prevederile art. 513 alin. (3) din acelaşi cod, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul UAT MUNICIPIUL IAŞI - PRIN PRIMAR împotriva deciziei nr. 18 din 11 ianuarie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2019.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul UAT MUNICIPIUL IAŞI - PRIN PRIMAR împotriva deciziei nr. 18 din 11 ianuarie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2019.

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare la Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Recursul se va depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 26 septembrie 2023.