Employer's appeal against suspension of enforcement in labor damages case held inadmissible as remedy legally unavailable.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed as inadmissible the appeal (recurs) filed by the claimant company against the civil order no. 127/2022 of the Court of Appeal Alba Iulia, which had granted the defendant's request to suspend enforcement of the trial court's judgment pending appeal in a labor dispute over the recovery of 67,499.75 RON in damages allegedly caused to the employer. The challenged order was issued in an employment conflict context between a company and its former employee, where the underlying claim for damages had been partially upheld by the trial court, with interest sought under Law no. 72/2013 ultimately denied. The Court held that under art. 450 para. (3) and art. 719 para. (6) of the Civil Procedure Code, read together with art. 483 para. (2) and art. 214 of Law no. 62/2011, orders in labor disputes issued by appellate courts are final and not subject to appeal; therefore, the remedy was legally unavailable, and the principle of legality of procedural remedies made the appeal inadmissible, regardless of the appellant's claims of improper service or procedural defects. No further remedy remains.
Legislator headnote
AI generatedart. 450 C. proc. civ, art. 718 C. proc. civ, art. 718 alin. (6) C. proc. civ, art. 718 alin. (1) C. proc. civ, art. 489 alin. (2) C. proc. civ, art. 248 alin. (1) C. proc. civ; Employer's appeal against suspension of enforcement in labor damages case held inadmissible as remedy legally unavailable: 127/2022 of the Court of Appeal Alba Iulia, which had granted the defendant's request to suspend enforcement of the trial court's judgment pending appeal in a labor dispute over the recovery of 67,499.75 RON in damages allegedly caused to the employer. The challenged order was issued in an employment conflict context between a company and its former employee, where the underlying claim for damages had been partially upheld by the trial court, with interest sought under Law no. 72/2013 ultimately denied. The Court held that under art. 450 para. (3) and art. 719 para. (6) of the Civil Procedure Code, read together with art. 483 para. (2) and art. 214 of Law no. 62/2011, orders in labor disputes issued by appellate courts are final and not subject to appeal; therefore, the remedy was legally unavailable, and the principle of legality of procedural remedies made the appeal inadmissible, regardless of the appellant's claims of improper service or procedural defects. No further remedy remains.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedLegal basis for dismissing the appeal as inadmissible.
Full text
Şedinţa publică din data de 26 septembrie 2023
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea formulată şi înregistrată la 3 decembrie 2018 pe rolul Judecătoriei Sebeş reclamanta S.C. A. S.A., în contradictoriu cu pârâtul B., a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 67.499.75 RON, reprezentând contravaloarea prejudiciului creat patrimoniului A. S.A. - Sucursala Sebeş, conform documentelor depuse la dosarul cauzei, precum şi la plata dobânzii penalizatoare care se va calcula conform Legii nr. 72/2013 de la data scadenţei obligaţiei de plată -15.12.2017 până la data achitării efective a acestora; obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată făcute cu ocazia acestui proces.
Prin sentinţa civilă nr. 67/2020 s-a admis excepţia de necompetenţă materială a Judecătoriei Sebeş, invocată din oficiu şi s-a dispus declinarea în favoarea Tribunalului Alba, spre competentă soluţionare cererea formulată de A. S.A BUCUREŞTI PRIN A. S.A - SUCURSALA SEBEŞ, în contradictoriu pârâtul B..
Prin sentinţa civilă nr. 115/2020 Tribunalul Alba a admis în parte acţiunea civilă formulată de reclamanta S.C. A. S.A. Bucureşti, în contradictoriu cu pârâtul B., şi în consecinţă:
A obligat pârâtul la plata în favoarea reclamantei S.C. A. S.A. Bucureşti a sumei de 67.499,75 RON cu titlu de prejudiciu.
A respins cererea reclamantei privind plata dobânzii penalizatoare, calculate conform Legii nr. 72/2013.
In termen legal, împotriva acestei sentinţe, a formulat apel reclamantul B., solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii atacate, cu consecinţa respingerii cererii de chemare în judecată formulată de A. S.A. ca fiind neîntemeiată şi obligarea Ia achitarea cheltuielilor de judecată ocazionate în faţa instanţei de fond şi apel,
Prin decizia civilă nr. 1595/2020 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia a fost admis apelul declarat de pârâtul B. împotriva sentinţei civile nr. 115/2020 pronunţată de Tribunalul Alba, în dosarul nr. x/2018.
A fost anulată sentinţa atacată şi a fost trimisă cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe de fond - Tribunalul Alba.
Prin sentinţa civilă nr. 2483/2021 din 13 octombrie 2021, pronunţată de Tribunalul Alba, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2018, a fost admisă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. A. S.A. Bucureşti prin Sucursala Sebeş, în contradictoriu cu pârâtul B., şi în consecinţă: a fost obligat pârâtul la plata în favoarea reclamantei S.C. A. S.A. Bucureşti a sumei de 67.499,75 RON cu titlu de prejudiciu cauzat angajatorului. A fost respinsă cererea reclamantei privind plata dobânzii penalizatoare, calculate conform Legii nr. 72/2013. A fost obligat pârâtul la plata în favoarea reclamantului a sumei de 4000 RON cu titlu cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentinţe, a formulat cerere de apel şi cerere de suspendare a executării, întemeiată pe dispoziţiile art. 450 C. proc. civ., pârâtul B..
Cererea de suspendare a executării sentinţei civile nr. 2483/2021 din 13 octombrie 2021, pronunţată de Tribunalul Alba, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2018 a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia sub număr de dosar x/2022
Prin încheierea civilă nr. 127/2022 din 18 octombrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă, a fost admisă cererea formulată de apelantul B., în contradictoriu cu intimata S.C. A. S.A.; s-a dispus suspendarea executării sentinţei civile nr. 2483/2021, pronunţată de Tribunalul Alba, până la soluţionarea apelului declarat de apelantul B..
La 24 octombrie 2022, împotriva încheierii civile nr. 127/2022 din 18 octombrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă, A. S.A BUCUREŞTI PRIN A. S.A. UCM SEBEŞ a declarat recurs (astfel cum a fost recalificată calea de atac prin răspunsul la întâmpinare depus la dosarul de recurs).
In argumentarea recursului, susţine, în esenţă, nelegala citare, având în vedere că, potrivit Legii 85/2014, aceasta trebuia atât la sediu, cât şi prin administratorul judiciar.
Totodată, menţionează că actele nu i-au fost comunicate integral, lipsind paginile 1, 7 şi 8, fiindu-i încălcat în acest fel dreptul la apărare reglementat atât de CEDO, cât şi de C. proc. civ.
Cu toate că s-a solicitat suspendarea în baza art. 450 C. proc. civ., mai arată recurenta, instanţa a dispus suspendarea executării sentinţei până la soluţionarea apelului, chestiune reglementată de art. 718 C. proc. civ.
Astfel, instanţa a făcut menţiunea definitivă pe încheierea atacată, menţiune care contravine legii aşa cum este reglementat prin art. 718 alin. (6) C. proc. civ.
In atare situaţie, recurenta consideră că instanţa a dat ce nu s-a cerut.
Pe de altă parte, apreciază că instanţa nu se putea pronunţa pe suspendarea cererii întemeiată pe art. 718 C. proc. civ., aşa cum s-a pronunţat, fără a avea dosarul, întrucât nu avea posibilitatea de a aprecia dacă există "motive temeinice" aşa cum cer dispoziţiile art. 718 alin. (1) C. proc. civ.
Motivele invocate prin cererea de suspendare nu au legătură cu cauza, întrucât în demersul judiciar, aflat în prezent în faza de apel, nu se pune problema dovedirii prejudiciului, însă instanţa nu a putut constata acest aspect din moment ce nu avea dosarul de fond.
A solicitat admiterea recursului, aşa cum a fost formulat.
Intimatul B. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, în temeiul dispoziţilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ.
Recurenta a depus răspuns la întâmpinare prin care a solicitat recalificarea cererii intitulată apel ca fiind recurs, precizând că motivele arătate în cererea iniţială, se circumscriu dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ.
Înalta Curte, luând în examinare cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., inadmisibilitatea căii extraordinare de atac, urmează să respingă recursul ca inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
În cauză, se constată că obiectul recursului este reprezentat de o încheiere pronunţată de curtea de apel prin care s-a admis cererea privind suspendarea executării sentinţei civile nr. 2483/2021, pronunţată de Tribunalul Alba, până la soluţionarea apelului declarat de apelantul B..
În speţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 25 alin. (1) din C. proc. civ., sunt incidente prevederile art. 450 alin. (3) C. proc. civ., în forma în vigoare la data promovării acţiunii (3 decembrie 2018), potrivit cărora:
"Cererea de suspendare se va judeca de către instanţa de apel. Dispoziţiile art. 719 alin. (6) sunt aplicabile. Încheierea dată asupra cererii de suspendare este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată".
Textul art. 719 alin. (6) C. proc. civ. stabileşte că:
"Asupra cererii de suspendare instanţa, în toate cazurile, se pronunţă prin încheiere, chiar şi înaintea termenului fixat pentru judecarea contestaţiei. Părţile vor fi întotdeauna citate, iar încheierea poate fi atacată, în mod separat, numai cu apel sau, dacă este pronunţată de curtea de apel, numai cu recurs, în termen de 5 zile de la pronunţare pentru partea prezentă, respectiv de la comunicare pentru cea lipsă".
Totodată, în cauză sunt aplicabile şi dispoziţiile art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., modificat prin art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Noul C. proc. civ., care stipulează că, în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a acestui act normativ, respectiv 15 februarie 2013, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile privitoare la conflictele de muncă şi de asigurări sociale.
Încheierea recurată a fost pronunţată în cadrul unui litigiu având ca obiect conflict de muncă, fiind incidente prevederile art. 214 din Legea nr. 62/2011, care stabilesc că hotărârile instanţei de fond sunt supuse numai apelului.
Prin urmare, cu privire la aceste litigii, deciziile pronunţate de instanţele de apel sunt definitive, nefiind supuse recursului, aşa încât, prin raportare la prevederile art. 450 alin. (3) C. proc. civ., încheierea ce formează obiectul prezentului recurs nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.
Este ştiut că recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenţei atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.
Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.
Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii.
Totodată, se impune precizarea faptului că excepţia inadmisibilităţii căii de atac este prioritară excepţiei nulităţii recursului, întrucât, pentru a da eficienţă principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor, instanţa este obligată a examina căile de atac cu care este sesizată, prin prisma îndeplinirii condiţiilor de exercitare stabilite de legea procesuală.
Având în vedere considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.A BUCUREŞTI PRIN A. S.A. UCM SEBEŞ (fosta SUCURSALA SEBEŞ).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.A BUCUREŞTI PRIN A. S.A. UCM SEBEŞ (fosta SUCURSALA SEBEŞ) împotriva încheierii civile nr. 127/2022 din 18 octombrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă.
Fără nicio cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 septembrie 2023.