Negative conflict of jurisdiction arising from the disjunction of a joint labor claim and the retention of territorial competence by the initially seized tribunal

Şedinţa publică din data de 26 septembrie 2023

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Teleorman, secţia Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale şi contencios administrativ, la data de 09.03.2023, sub nr. x/2023, disjunsă din dosarul nr. x/2022, reclamantul A., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului l Bucureşti, în contradictoriu cu pârâtul Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, cu citarea obligatorie, a Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, a solicitat prin sentinţa ce se va pronunţa:

1) Recunoaşterea stării de discriminare în care se află din punct de vedere salarial în raport cu indemnizaţiile de încadrare şi a sporurilor aferente în funcţie de salarizarea aferentă a procurorilor din cadrul secţiei pentru Investigarea Infracţiunilor din Justiţie, aceasta incluzând, pe lângă salarizarea specifică gradului de Î.C.C.J. şi drepturile salariale specifice personalului detaşat, drept acordat în favoarea procurorilor numiţi în cadrul secţiei pentru Investigarea Infracţiunilor din Justiţie, în temeiul art. 881 alin. (5) din Legea 304 din 2004; 2) în subsidiar, recunoaşterea stării de discriminare în care se află din punct de vedere salariat în raport cu indemnizaţiile de încadrare şi a sporurilor aferente în funcţie de salarizarea aferentă a magistraţilor Tribunalului Timiş (B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X.), aceasta incluzând, pe lângă salarizarea specifică gradului de I.C.C.J.

şi drepturile salariale specifice personalului detaşat, drept acordat în favoarea procurorilor numiţi în cadrul secţiei pentru Investigarea Infracţiunilor din Justiţie, în temeiul art. 882 alin. (5) din Legea 304 din 2004, drept acordat acestora în temeiul sentinţei civile nr. 317/LM/2022 din 22 martie 2022, definitivă prin neapelare;

3) Repararea prejudiciului produs prin acţiunea pârâtului, până la data încetării stării de discriminare, constând în plata diferenţei dintre suma care ni s-a plătit efectiv şi suma care ar fi trebuit să se plătească fiecăruia, prin luarea în considerare drepturilor salariale specifice personalului detaşat, drept acordat în favoarea procurorilor numiţi în cadrul secţiei pentru Investigarea Infracţiunilor din Justiţie, în temeiul an. 882 alin. (5) din Legea 304 din 2004 şi recunoscut printr-o hotărâre judecătorească definitivă unor magistraţi care nu au fost numiţi şi nici nu au funcţionat efectiv în cadrul secţiei pentru Investigarea Infracţiunilor din Justiţie;

4) Obligarea pârâtului PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREŞTI, în raport de perioada în care a avut calitatea de angajator al reclamantei, la recalcularea şi plata efectivă a indemnizaţiilor de încadrare brută lunară, începând cu data de 16.10.2018. inclusiv după aplicarea etapizată a Legii 153/2017, şi în continuare pentru viitor, cu includerea a unui procent de 2 % pe zi din acestea, reprezentând echivalentul diurnei, dar nu mai puţin decât cuantumul prevăzut pentru personalul din unităţile bugetare, stabilite potrivit art. 13 alin. (1) lit.

a) din O.U.G. 27 din 2006, drept acordat în favoarea procurorilor numiţi în cadrul secţiei pentru Investigarea Infracţiunilor din Justiţie, în temeiul art. 882 alin. (5) din Legea 304 din 2004;

5) Actualizarea sumelor rezultate în urma recalculării indemnizaţiilor de încadrare, începând cu data de 16.10.2018 şi în continuare pentru viilor, prin includerea unui procent de 2 % pe zi din acestea, reprezentând echivalentul diurnei, stabilite potrivit art. 13 alin. (1) lit.

a) din O.U.G. 27 din 2006, drept acordat în favoarea procurorilor numiţi în cadrul SIIJ, cu indicele de inflaţie şi cu dobânda legală penalizatoare, calculate de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii efective.

Prin sentinţa civilă nr. 179 din 9 martie 2023, Tribunalul Teleorman, secţia Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale şi contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Teleorman, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Dâmboviţa.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa, în aplicarea art. 269 alin. (2) din Codul muncii (republicat) şi art. 210 din Legea nr. 62/2011, a reţinut că acţiunea pendinte are ca obiect un conflict de muncă în sensul art. 266 şi art. 231 din Codul muncii, iar, în speţă, reclamantul este procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria sector 1 Bucureşti şi are domiciliul în circumscripţia Tribunalului Dâmboviţa, pretenţiile deduse judecăţii fiind formulate în contradictoriu cu pârâtul Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti.

Având în vedere cele arătate mai sus, instanţa a observat că în cauză nu sunt incidente prevederile art. 127 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ. şi nici dispoziţiile art. 127 alin. (2) şi (2) indice 1 din C. proc. civ., iar competenţa de soluţionare a cauzei potrivit legii, în raport de domiciliul/locul de muncă al reclamantului, aparţine Tribunalului Dâmboviţa.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Dâmboviţa, secţia I civilă sub nr. x/2023, care prin sentinţa civilă nr. 1180 din 6 iunie 2023, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, a declinat competenţa de soluţionare a cererii, în favoarea Tribunalului Teleorman; a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a suspendat din oficiu judecata cauzei; totodată, a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în drept să hotărască asupra conflictului de competenţă.

În fundamentarea acestei sentinţe, instanţa a reţinut, în esenţă, că obiectul cererii pendinte constă în obligarea angajatorului la plata unor drepturi salariale, motiv pentru care competenţa materială aparţine tribunalului - secţiile ce judecă litigii de muncă.

După redarea dispoziţiilor art. 231 din Codul Muncii şi art. 269 alin. (1) şi (2) din din acelaşi cod, instanţa a reţinut că, potrivit art. 266 din Codul Muncii conflictele de muncă sunt individuale sau colective, precum şi că, prin dispoziţiile art. 210 din Legea nr. 62/2011 (în vigoare la data de 21.11.2022 - data înregistrării cererii de chemare în judecată sub nr. x/2022 din care a fost disjunsă cererea formulată de reclamantul A. - dosar Tribunalul Teleorman) se prevede că "cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul".

Tribunalul a apreciat că aceste din urmă dispoziţii sunt aplicabile în cauză în ceea ce priveşte competenţa teritorială, de vreme ce este vorba de o dispoziţie dintr-o lege ce are caracter special faţă de dispoziţiile Codului Muncii ce constituie legea generală în materia dreptului muncii şi derogatorii de la aceasta, cu atât mai mult cu cât au intrat în vigoare ulterior dispoziţiilor art. 269 alin. (2) din Codul Muncii, modificându-le implicit.

În raport de dispoziţiile art. 210 din Legea nr. 62/2011, aplicabile în cauză, reclamantul avea un drept de opţiune între două instanţe, tribunalul în a cărui circumscripţie îşi avea domiciliul/reşedinţa şi cel în care era situat locul de muncă.

Pe de altă parte, cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Teleorman sub nr. x/2022 a fost formulată de mai mulţi reclamanţi printre care şi reclamantul din prezenta cauză, care în calitate de angajaţi pretind plata unor drepturi de natură salarială de la acelaşi angajator şi invocând aceeaşi cauză juridică.

Faţă de aceste aspecte s-a reţinut că sunt incidente disp. art. 59 C. proc. civ. privind coparticiparea procesuală facultativă, condiţii în care pentru a se reţine competenţa instanţei sesizate era necesar ca aceasta să fie competentă din punct de vedere teritorial în raport de cel puţin unul dintre reclamanţi.

Raportat la considerentele sentinţei civile nr. 174/09.03.2023 pronunţată în dosarul nr. x/2022, Tribunalul Teleorman era competent din punct de vedere teritorial în privinţa cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul Y..

Prin urmare, în considerarea disp. art. 269 alin. (3) Codul Muncii, competenţa Tribunalului Teleorman este atrasă urmare coparticipării procesuale active.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Tribunalului Teleorman, secţia Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale şi contencios administrativ şi fiscal, competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte reţine că prezentul litigiu, raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, are natura juridică a unui conflict de muncă.

Potrivit art. 269 alin. (1) şi (2) din Codul Muncii "(1) Judecarea conflictelor de muncă este de competenţa instanţelor judecătoreşti, stabilite potrivit legii. (2) Cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul".

Totodată, art. 210 din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social prevede că "Cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul", iar art. 216 din acelaşi act normativ stipulează:

"Dispoziţiile prezentei legi referitoare la procedura de soluţionare a conflictelor individuale de muncă se completează în mod corespunzător cu cele din C. proc. civ..".

În speţă, Înalta Curte constată că mai mulţi reclamanţi, printre care şi cel din prezenta cauză, A. (procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria sector 1 Bucureşti), au învestit Tribunalul Teleorman, secţia Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale şi contencios administrativ cu un litigiu asimilat conflictelor de muncă, dosarul fiind înregistrat sub nr. x/2022.

Prin sentinţa civilă nr. 174/09.03.2023 pronunţată în dosarul nr. x/2022, Tribunalul Teleorman, secţia Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale şi contencios administrativ şi fiscal, printre altele, a dispus disjungerea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul A., cu consecinţa formării unui dosar distinct, a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Y..

În ceea ce îl priveşte pe reclamantul A., prin sentinţa civilă nr. 179 din 9 martie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2023, Tribunalul Teleorman, secţia Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale şi contencios administrativ şi fiscal a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Dâmboviţa.

Înalta Curte constată că, raportat la considerentele sentinţei civile nr. 174/09.03.2023 pronunţată în dosarul nr. x/2022, Tribunalul Teleorman era competent din punct de vedere teritorial în privinţa cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul Y..

Astfel conturat raportul juridic litigios, Înalta Curte reţine că măsura disjungerii raporturilor juridice nu poate avea drept consecinţă pierderea competenţei instanţei iniţial învestite, aceasta rămânând competentă să soluţioneze şi cererea de chemare în judecată disjunsă.

Prin urmare, Înalta Curte reţine că Tribunalul Teleorman a fost în mod corect şi legal sesizat, motiv pentru care luarea măsurii disjungerii raporturilor juridice individuale nu putea să atragă şi consecinţa pierderii competenţei instanţei iniţial învestite, de la soluţionarea acestora, pentru a se justifica măsura declinării competenţei de soluţionare a cauzei.

Faţă de considerentele expuse în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cererii ce face obiectul cauzei, în favoarea Tribunalului Teleorman, secţia Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale şi contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Teleorman, secţia Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale şi contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 septembrie 2023.