Consumer Protection Jurisdiction: Alternative Territorial Competence and Resolution of Negative Conflict of Jurisdiction
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed a negative conflict of competence between two first-instance civil courts and definitively assigned jurisdiction to the court of the plaintiff's domicile, ruling in favor of the consumer-plaintiff. The dispute arose when the plaintiff, a residential electricity consumer, sued an energy supplier for miscalculated bills, invoice cancellation, and debt compensation; the initial court at the supplier's headquarters dismissed the case citing lack of territorial competence, which the court at the consumer's residence subsequently rejected, creating a negative conflict. The High Court determined that the case involved consumer protection matters, triggering alternative territorial competence rules that allow the plaintiff to choose between the defendant's seat or the consumer's domicile; by invoking the plaintiff's right to elect the competent forum among multiple options, the court established that the consumer's choice of their local court fixed jurisdiction definitively. The decision relies on Article 113(1)(8) of the Code of Civil Procedure (alternative competence for consumer claims), Article 116 (plaintiff's option in alternative competence), and Article 135 (resolution of negative competence conflicts).
Legislator headnote
AI generatedart. 57 din Legea nr. 123/2012, art. 107 alin. (1) din C. proc. civ, art. 2 alin. (1) din Legea nr. 193/2000, art. 130 C. proc. civ, art. 116 C. proc. civ, art. 107 din C. proc. civ; Consumer Protection Jurisdiction: Alternative Territorial Competence and Resolution of Negative Conflict of Jurisdiction: The dispute arose when the plaintiff, a residential electricity consumer, sued an energy supplier for miscalculated bills, invoice cancellation, and debt compensation; the initial court at the supplier's headquarters dismissed the case citing lack of territorial competence, which the court at the consumer's residence subsequently rejected, creating a negative conflict. The High Court determined that the case involved consumer protection matters, triggering alternative territorial competence rules that allow the plaintiff to choose between the defendant's seat or the consumer's domicile; by invoking the plaintiff's right to elect the competent forum among multiple options, the court established that the consumer's choice of their local court fixed jurisdiction definitively. The decision relies on Article 113(1)(8) of the Code of Civil Procedure (alternative competence for consumer claims), Article 116 (plaintiff's option in alternative competence), and Article 135 (resolution of negative competence conflicts).
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis cited to resolve the negative conflict of competence and establish jurisdiction.
Specific provision cited in the dispositive section to determine the competent court.
Full text
Şedinţa publică din data de 26 septembrie 2023
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 21.10.2022 pe rolul Judecătoriei Constanţa, sub numărul de dosar x/2022, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta B. S.A., calcularea în mod egal a contravalorii energiei electrice consumată în perioada 30.11.2021 -31.08.2022, luând în calcul plata efectuată prin chitanţa nr. 222545 pentru factura ID x, emiterea unei noi facturi fiscale prin care să fie calculat în mod legal consumul energiei electrice pentru perioada ulterioară datei de 31.03.2022, compensarea debitului rezultat cu suma de 2.800 de RON, stornarea facturii ID x din data de 16.09.2022 în valoare de 8.321,24 RON şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 71 punctul 10 din O.U.G nr. 143/2001 şi pe dispoziţiile art. 57 din Legea nr. 123/2012.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Constanţa în raport de faptul că sediul social al acesteia se află în Bucureşti.
La termenul de judecată din data de 10.03.2023, instanţa a pus în discuţie şi a rămas în pronunţare asupra excepţiei necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Constanţa.
Prin sentinţa nr. 2337 din 10 martie 2023, Judecătoria Constanţa, secţia Civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată prin întâmpinare, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a reţinut, în esenţă, incidenţa dispoziţiilor art. 107 alin. (1) din C. proc. civ. şi faptul că, în speţă, pârâta are sediul în Bucureşti, B-dul x nr. 30.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti la sub acelaşi număr.
Prin sentinţa civilă nr. 6304 din 14 iunie 2023, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, secţia Civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanţa şi a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, înaintând, totodată, dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ca instanţă superioară comună.
În fundamentarea acestei soluţii, instanţa a reţinut că obiectul prezentului dosar îl reprezintă cererea reclamantului de obligare a pârâtei la calcularea în mod legal a contravalorii energiei electrice consumată de acesta în perioada 30.11.2021 - 31.08.2022, emiterea unei facturi fiscale noi prin care să fie calculat în mod legal consumul energiei electrice pentru perioada ulterioară datei de 31.03.2022, compensarea debitului rezultat cu suma de 2.800 RON, stornarea facturii ID x din data de 16.09.2022 în valoare de 8.321,24 RON şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Cu titlu preliminar, instanţa a constatat că, în raporturile cu pârâta B. S.A., reclamantul are calitate de consumator, în sensul art. 2 alin. (1) din Legea nr. 193/2000, acţionând în afara activităţii sale autorizate, profesionale sau comerciale.
Potrivit art. 130 C. proc. civ., excepţia necompetenţei se invocă în mod diferit, în funcţie de forma necompetenţei, respectiv de caracterul de ordine publică sau privată al normei încălcate.
Prin raportare la obiectul prezentei cereri, astfel cum a fost anterior redat, competenţa teritorială privind soluţionarea litigiului este una alternativă, fiind incidente dispoziţiile art. 107 şi 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., care stipulează că, în afară de instanţele prevăzute la art. 107-112, mai este competentă instanţa domiciliului consumatorului în cererile având ca obiect executarea, constatarea nulităţii absolute, anularea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractului încheiat cu un profesionist sau în cererile având ca obiect repararea pagubelor produse consumatorilor.
Totodată, în speţă, sunt incidente şi dispoziţiile art. 116 C. proc. civ. în sensul că "Reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente". Aceasta semnifică faptul că, prin manifestarea de voinţă în sens procesual de a înregistra, pe rolul Judecătoriei Constanţa, prezenta cerere de chemare în judecată, reclamantul a învestit în mod legal această instanţă, fixând în mod definitiv competenţa în favoarea acesteia.
Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Judecătoriei Constanţa, secţia Civilă competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanţa, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta B. S.A., calcularea în mod egal a contravalorii energiei electrice consumată în perioada 30.11.2021 -31.08.2022, luând în calcul plata efectuată prin chitanţa nr. x pentru factura ID x, emiterea unei noi facturi fiscale prin care să fie calculat în mod legal consumul energiei electrice pentru perioada ulterioară datei de 31.03.2022, compensarea debitului rezultat cu suma de 2.800 de RON, stornarea facturii ID x din data de 16.09.2022 în valoare de 8.321,24 RON şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Înalta Curte reţine că stabilirea competenţei se realizează raportat la cererea de chemare în judecată, mai precis obiectul şi cauza acesteia, astfel cum au fost stabilite de către reclamant.
Se observă că prima instanţă sesizată a declinat competenţa de soluţionare a cauzei reţinând, în esenţă, incidenţa dispoziţiilor art. 107 alin. (1) din C. proc. civ. şi faptul că pârâta are sediul în Bucureşti, B-dul x nr. 30.
Este adevărat că, potrivit regulii generale în materia competenţei teritoriale, instituite de art. 107 din C. proc. civ., cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.
Însă, cum, în speţă, în raporturile cu pârâta B. S.A., reclamantul are calitate de consumator, în sensul art. 2 alin. (1) din Legea nr. 193/2000, acţionând în afara activităţii sale autorizate, profesionale sau comerciale, suntem în prezenţa unui litigiu ce face parte din materia protecţiei drepturilor consumatorilor.
Astfel, conform art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în afară de instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, mai este competentă "instanţa domiciliului consumatorului, în cererile având ca obiect executarea, constatarea nulităţii absolute, anularea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractului încheiat cu un profesionist sau în cererile având ca obiect repararea pagubelor produse consumatorilor".
Înalta Curte reţine că reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente, astfel cum rezultă din art. 116 C. proc. civ.
Prin urmare, pentru toate cazurile în care legea stabileşte o competenţă teritorială alternativă, dreptul de a decide care dintre instanţele deopotrivă competente să fie sesizate revine exclusiv reclamantului, opţiune susţinută de art. 116 C. proc. civ.
În consecinţă, în condiţiile în care prezenta acţiune are ca obiect pretenţii şi este formulată de către consumator împotriva profesionistului, iar opţiunea reclamantului a fost în sensul soluţionării cauzei de instanţa de la domiciliul său, respectiv de Judecătoria Constanţa, acestei din urmă instanţe îi revine competenţa teritorială de soluţionare a cauzei.
Aşa fiind, văzând dispoziţiile art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanţa, secţia Civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanţa, secţia Civilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 septembrie 2023.