Competence assigned to adjacent tribunal for prosecutor's salary claim against DIICOT

Şedinţa publică din data de 26 septembrie 2023

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acţiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Caraş-Severin sub nr. x/04.11.2022, reclamantul A. a chemat în judecată pârâta Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Structura Centrală, cu citarea Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, solicitând ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtei la recalcularea şi plata efectivă a indemnizaţiei de încadrare începând cu data de 16.10.2018 şi până la data de 13.03.2022, cu includerea unui procent de 2% din aceasta, cu depăşirea limitelor prevăzute de art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017, reprezentând echivalentul diurnei, stabilite potrivit art. 13 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 27 din 2006, drept acordat în favoarea altor reclamanţi din cadrul aceleiaşi familii ocupaţionale conform sentinţei nr. 317 din data de 22.03.2022, pronunţată în dosarul nr. x/11 1/2021 a Tribunului Bihor, secţia 1 Civilă, rămasă definitivă prin neapelare, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflaţie şi la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, până la data plăţii.

Reclamantul a menţionat că justifică alegerea instanţei raportat la dispoziţiile art. 12 din C. proc. civ.. Astfel, daca un judecător/procuror are calitatea de reclamant într-o cerere de competenta instanţei la care îşi desfăşoară activitatea, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se afla instanţa la care îşi desfăşoară activitatea. Cum în cazul de faţă, Tribunalul Dolj ar fi competent material şi teritorial să judece această cauză, însă îşi desfăşoară activitatea în cadrul D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova în funcţia de procuror, reclamantul a precizat că a ales una din instanţele învecinate, respectiv Tribunalul Caraş-Severin întrucât această instanţă este învecinată Curţii de Apel Craiova.

Pârâta Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia de necompetenţă teritorială a Tribunalului Caraş-Severin, excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune al reclamantului aferent perioadei anterioare datei de 04.11.2019, iar pe fondul cauzei, a solicitat respingerea pretenţiilor ca fiind neîntemeiate.

Prin sentinţa nr. 114/07.02.2023, instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Caraş-Severin invocată de către pârâta Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism Structura Centrală, şi, în consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Tribunalului Dolj.

În fundamentarea acestei sentinţe, redându-se dispoziţiile art. 131 alin. (1) din C. proc. civ., art. 127 alin. (1) şi (3) din acelaşi cod, art. 269, alin. (2) din Legea nr. 53/2003 (r) - Codul muncii, cu referire la decizia nr. 7/16.05.2016 pronunţată în dosarul nr. x/2016, Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, s-a reţinut, în esenţă, că reclamantul A. îşi desfăşoară activitatea în calitate de procuror în cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Craiova şi are domiciliul în Craiova, Judeţul Dolj.

In consecinţă, în cauza de faţă, Tribunalul Dolj este instanţa competentă în soluţionarea cauzei, întrucât reclamantul domiciliază în circumscripţia sa de activitate, iar pârâta nu este unitate de parchet ce funcţionează pe lângă Tribunalul Dolj pentru ca dispoziţiile art. 127 din C. proc. civ. privind competenţa facultativă să fie aplicabile în cazul reclamantului.

Pe rolul Tribunalului Dolj dosarul a fost înregistrat sub nr. x/2022.

Prin sentinţa civilă nr. 1107 din 27.04.2023, Tribunalul Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia de necompetenţă teritorială a Tribunalului Dolj, a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Caras-Severin, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului.

În fundamentarea acestei sentinţe, în aplicarea art. 127 C. proc. civ. coroborat cu considerentele deciziei nr. 290/2018 a Curţii Constituţionale, dar şi în baza principiului disponibilităţii consacrat de art. 9 din C. proc. civ., s-au reţinut următoarele:

În situaţia în care judecătorul/grefierul/procurorul are calitatea de reclamant, acesta nu poate sesiza instanţa competentă, dacă este aceea la care judecătorul/grefierul/procurorul îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia. Acesta are alegerea între mai multe alte instanţe dintre cele indicate de legiuitor.

Alin. (1) al art. 127 din C. proc. civ., foloseşte imperativul "va sesiza", în timp ce alin. (2) arată că "poate sesiza", prin urmare, legiuitorul a avut în vedere o obligaţie a reclamantului în ipoteza de la alin. (1) şi o facultate a acestuia în ipoteza de la alin. (2). În ambele ipoteze, însă, finalitatea investirii unei instanţe aparţine subiectului.

Astfel, dispoziţiile art. 127, alin. (1) din C. proc. civ., deşi au denumirea marginală de "competenţă facultativă", obligă reclamantul, în raport de calitatea sa de angajat/persoană care funcţionează în cadrul instanţei competente să soluţioneze cauza, să sesizeze una din instanţele de acelaşi grad din raza unei curţi de apel învecinate.

Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 4 alin. (1) din O.U.G. nr. 78/2016, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism este organizată în structură centrală şi structură teritorială.

Conform art. (5) din O.U.G. nr. 78/2016, prin ordin al procurorului-şef al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism se pot înfiinţa în localităţile în care îşi au sediul parchetele de pe lângă curţile de apel ori tribunale şi în raport cu circumscripţiile acestora ori desfiinţa, după caz, servicii sau birouri teritoriale conduse de procurori-şefi.

In cauză, reclamantul şi-a îndeplinit obligaţia instituită de art. 127 din C. proc. civ. şi a sesizat o instanţă învecinată cu instanţa de care aparţine structura teritorială în care îşi desfăşoară efectiv activitatea-DIICOT Craiova, respectiv Tribunalul Caraş-Severin.

Instanţa a apreciat că art. 127 alin. (1) din C. proc. civ., este aplicabil în speţă, deşi reclamantul are calitatea de procuror la DIICOT-Serviciul Teritorial Craiova- şi structura centrală îşi are sediul in Bucuresti, având în vedere că noţiunea de "instanţă competentă să soluţioneze cauza" a fost definită prin decizia Curţii Constituţionale nr. 290/2018, iar finalitatea textului este de a evita cazurile de bănuială legitimă care duceau la formularea de cereri de strămutare.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Tribunalului Caraş Severin, secţia I civilă, competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Instanţa supremă reţine că, în cauză, reclamantul A., în calitate de procuror în cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Craiova, cu domiciliul în Craiova, a chemat în judecată pârâţii: Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Structura Centrală şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, acţiunea reclamantului având ca obiect drepturi salariale.

Potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, "dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea", iar potrivit alin. (2), "în cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător care ar fi de competenţa instanţei la care îşi acesta îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii."

Conform art. 127 alin. (21) C. proc. civ., dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în ipoteza în care o instanţă de judecată are calitatea de reclamant sau pârât, după caz.

Totodată, potrivit alin. art. 127 alin. (3) C. proc. civ., dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor.

Prin decizia nr. 290/26.04.2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 638/23.07.2018, Curtea Constituţională a României a reţinut că noţiunea de "judecător" din cuprinsul art. 127 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. îşi găseşte un sens constituţional numai în măsura în care aceasta vizează şi instanţa de judecată, astfel încât competenţa facultativă urmează a se aplica şi în ipoteza în care instanţa de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz; permiterea cumulului competenţei jurisdicţionale cu calitatea de parte în proces reprezintă un element obiectiv care conduce în mod întemeiat la îndoieli cu privire la imparţialitatea instanţei, contrar art. 21 alin. (3) şi art. 124 alin. (2) din Constituţie.

În paragraful 32 al acestei decizii, instanţa de contencios constituţional a reţinut că "legiuitorul a urmărit să scoată această categorie specială de cereri, în care un judecător este parte în proces, de sub incidenţa aplicării strămutării procesului civil pe motiv de bănuială legitimă cu privire la lipsa de imparţialitate a judecătorilor din cauza calităţii părţilor, eventualul disconfort al părţii judecător creat prin ieşirea acestor cauze din circumscripţia curţii de apel trebuind a fi minimalizat în considerarea principiului imparţialităţii justiţiei şi a intereselor legitime ale celeilalte părţi. Astfel, indiferent dacă competenţa de soluţionare a unor astfel de cauze revine judecătoriei, tribunalului sau chiar curţii de apel, acestea vor fi soluţionate de instanţe de acelaşi grad din circumscripţia unei curţi de apel învecinate, măsura fiind mult mai energică decât în cazul strămutării, unde o eventuală admitere a cererii ar conduce la învestirea doar a unei instanţe de acelaşi grad din circumscripţia aceleiaşi curţi de apel, putând da naştere în aplicarea normelor legale unor situaţii neprevăzute la edictarea acestora."

Totodată, în paragraful 38 a reţinut că "prin urmare, având în vedere că este fundamental ca într-o societate democratică instanţele să inspire încredere justiţiabililor, Curtea reţine că legiuitorul are obligaţia reglementării cadrului procesual care să garanteze asigurarea imparţialităţii obiective a acestora. Dispoziţiile art. 127 din C. proc. civ. se încadrează în regulile instituite de legiuitor în vederea asigurării independenţei obiective a instanţei, fiind capabile să înlăture orice suspiciune de soluţionare cu părtinire a cauzei din pricina calităţii părţilor, stabilind de la debutul procesului civil reperele după care acesta se va desfăşura."

Înalta Curte notează că, într-adevăr, reclamantul (domiciliat în Craiova) deţine funcţia de procuror la Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Biroul Teritorial Craiova, iar potrivit art. 1 alin. (2) şi (3) din O.U.G. nr. 78/2016, aprobată prin Legea 120/2018, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism funcţionează ca structură în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi este condusă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin intermediul procurorului-şef al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, are personalitate juridică şi sediul în municipiul Bucureşti.

Reclamantul îşi desfăşoară însă efectiv activitatea în cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Biroul Teritorial Craiova, creându-se astfel premisele unor suspiciuni de soluţionare cu părtinire a cauzei, din pricina calităţii părţii.

Or, aşa cum a reţinut şi instanţa de contencios constituţional, raţiunea reglementării cuprinse în art. 127 C. proc. civ. constă tocmai în evitarea naşterii unor astfel de suspiciuni.

Reclamantul a învestit cu soluţionarea litigiului Tribunalul Caraş-Severin, aflat în circumscripţia unei curţi de apel învecinate Curţii de Apel Craiova, în a cărei circumscripţie se află Tribunalul Dolj, instanţă competentă, potrivit legii, să soluţioneze cauza.

Aşa fiind, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Caraş Severin, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Caraş Severin, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 septembrie 2023.