Pension deduction challenge over OUG 130/2021 assigned to Court of Appeal Galați as administrative litigation.

Şedinţa publică din data de 26 septembrie 2023

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată iniţial, la data de 30.12.2022, pe rolul Curţii de Apel Galaţi, sub nr. de dosar x/2022, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâţii: Guvernul României şi Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Apărării, solicitând acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul cauzat prin punerea în aplicare, începând cu data de 1 ianuarie 2022, a dispoziţiilor art. XXIV, pct. 13 din O.U.G. nr. 130/2021, prin care s-a introdus în Codul fiscal o taxă nouă sub forma contribuţiilor sociale constând în asigurări sociale de sănătate datorate de persoanele fizice care realizează venituri din pensii, pentru partea care depăşeşte suma lunară de 4.000 RON, pentru fiecare drept de pensie, în următoarea modalitate: obligarea pârâţilor la plata către reclamant a despăgubirilor reprezentând sume egale cu sumele reţinute începând cu luna ianuarie 2022 din pensia reclamantului, reţineri făcute cu titlul de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, cu o bază lunară de calcul a contribuţiei de 10% din ceea ce depăşeşte suma lunară de 4.000 RON pentru fiecare drept de pensie, despăgubirile urmând a fi calculate începând cu reţinere din pensia reclamantului şi până la acoperirea integrală a prejudiciului, indexate cu rata inflaţiei; obligarea pârâţilor la despăgubiri constând în plata dobânzilor legale aferente sumelor reţinute cu titlul de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, calculate începând cu data primei reţineri şi până la acoperirea integrală a prejudiciului; obligarea pârâţilor la emiterea unui act administrativ prin care să se dispună încetarea reţinerilor din pensia reclamantului a contribuţiilor sociale de sănătate de 10% din partea ce depăşeşte suma lunară de 4.000 RON, pentru fiecare drept de pensie, începând cu data pronunţării hotărârii; obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

Totodată, în temeiul art. 29 din Legea nr. 47/1992, reclamantul a invocat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. XXIV (pct. 11-14, 16-20) şi art. XXV din O.U.G. nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative din data de 17.12.2021, publicată în Monitorul Oficial nr. 1202/18.12.2021, respectiv neconstituţionalitatea prevederilor prin care s-au introdus contribuţii sociale obligatorii constând în asigurări sociale sănătate datorate de persoanele fizice care realizează venituri din pensii, pentru ceea ce depăşeşte suma lunară de 4.000 RON pentru fiecare drept de pensie, prevederile fiind neconstituţionale în raport de dispoziţiile art. 1 alin. (3) şi (5), art. 16 alin. (1), art. 44 alin. (1), art. 56 alin. (2), art. 61 alin. (1), art. 115 alin. (4) şi (6), art. 124 alin. (3), art. 139 alin. (1), art. 147 alin. (4) din Constituţia României, solicitând sesizarea, în acest sens, a Curţii Constituţionale, precum şi suspendarea soluţionării cauzei pe fond.

Prin întâmpinările depuse la dosar, pârâţii au invocat excepţia necompetentei materiale a instanţei în favoarea Tribunalului Brăila, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Prin sentinţa civilă nr. 29 din 6 martie 2023, Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat judecarea cauzei, în favoarea Tribunalului Brăila, secţia I civilă.

În fundamentarea acestei hotărâri, instanţa a reţinut că obiectul acţiunii îl reprezintă drepturi de asigurări sociale provenite din pensia militară de stat a reclamantului, acesta contestând în fapt reţinerea contribuţiei de asigurări sociale de sănătate din pensie, conform art. 155 din Legea nr. 227/2015, aşa cum a fost modificat prin pct. 12 şi 13 din O.U.G. nr. 130/2021, astfel încât reclamantul era dator să-şi aleagă o altă cale procedurală, iar nu calea reglementată la art. 9 din Legea nr. 554/2004, la instanţa de contencios administrativ.

Prin urmare, potrivit art. 153 şi art. 154 din Legea nr. 263/2010 a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Brăila.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Brăila, secţia I civilă sub acelaşi număr de dosar.

Prin sentinţa civilă nr. 460/2023 din 08 iunie 2023, instanţa a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Brăila, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului.

Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut că obiectul principal al judecăţii îl reprezintă contestarea măsurilor dispuse printr-o Ordonanţă de Urgenţă a Guvernului României, măsură apreciată de reclamant ca fiind vătămătoare în privinţa drepturilor şi intereselor sale legitime, invocându-se excepţia de neconstituţionalitate.

Redându-se dispoziţiile art. 9 alin. (1) din Legea 554/2004 şi alin. (4) a aceluiaşi articol, instanţa a concluzionat că, independent de faptul că la data sesizării instanţei cu prezenta cerere, ordonanţa de urgenţă criticată pentru neconstituţionalitate, era deja declarată neconstituţională printr-o decizie a Curţii Constituţionale a României publicată în Monitorul Oficial, competenţa de judecată aparţine tot instanţei de contencios administrativ.

Capătul de cerere prin care reclamantul a solicitat şi restituirea contribuţiilor ce i-au fost reţinute din pensie urmare a ordonanţei de urgenţă criticate pentru neconstituţionalitate, reprezintă un capăt de cerere accesoriu aflat tot în competenţa instanţei de contencios administrativ în conformitate cu art. 123 din C. proc. civ..

Pe de altă parte, această cerere accesorie se încadrează şi în prevederile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, cererea prin care se solicită restituirea contribuţiilor reţinute în baza ordonanţei de guvern criticate pentru neconstituţionalitate, precum şi dobânda legală penalizatoare şi actualizarea cu rata inflaţiei a sumelor, reprezintă o cerere de acordare a unor despăgubiri.

Prezentul litigiu nu poate fi calificat ca litigiu de asigurări sociale, întrucât într-un astfel de litigiu nu se poate pretinde decât restituirea sumelor în conformitate cu art. 107 alin. (1) din Legea 263/2010, respectiv, art. 65 din legea 223/2015 - prin decizie de revizuire.

Ca urmare, competenţa de soluţionare a prezentei cauze revine instanţei de contencios administrativ, iar din punct de vedere al competenţei materiale, fiind vorba de contestarea unei ordonanţe de urgenţă emise de Guvern, competenţa aparţine Curţii de apel Galaţi în conformitate cu art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, competenţa materială de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Obiectul cererii de chemare în judecată este reprezentat de solicitarea reclamantului de obligare a pârâţilor Guvernul României şi Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Apărării, la acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul cauzat prin punerea în aplicare, începând cu data de 1 ianuarie 2022, a dispoziţiilor art. XXIV, pct. 13 din O.U.G. nr. 130/2021, prin care s-a introdus în Codul fiscal o taxă nouă sub forma contribuţiilor sociale constând în asigurări sociale de sănătate datorate de persoanele fizice care realizează venituri din pensii, pentru partea care depăşeşte suma lunară de 4.000 RON, pentru fiecare drept de pensie.

Aşadar, reclamantul pune în discuţie repararea prejudiciului suportat de acesta ca urmare a instituirii unor măsuri fiscale de către Guvernul României cu impact asupra dreptului de pensie, însă nu în accepţiunea art. 153 din Legea nr. 263/2010, care presupune contestarea unei decizii de pensie emise de casa teritorială de pensii competentă ori prin solicitarea emiterii unei astfel de decizii, ci ca o consecinţă a unei cereri formulate în baza art. 9 din Legea 554/2004, astfel cum reclamantul a indicat în petitul acţiunii.

Potrivit alin. (1) al acestui text de lege, persoana vătămată într-un drept al sau ori într-un interes legitim prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe poate introduce acţiune la instanţa de contencios administrativ, însoţită de excepţia de neconstituţionalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituţionalităţii ordonanţei sau a dispoziţiei din ordonanţă. În conformitate cu alin. (5) al aceluiaşi text de lege, acţiunea poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum şi, după caz, obligarea unei autorităţi publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operaţiuni administrative.

Raportat la faptul că temeiul legal aplicabil acţiunii se regăseşte în Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ şi având în vedere finalitatea demersului judiciar, precum şi faptul că se contestă o ordonanţă de urgenţă emisă de Guvern, respectiv o măsură fiscală, Înalta Curte constată că litigiul dedus judecăţii are natura unui litigiu de contencios administrativ.

Potrivit art. 10 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

Conform art. 1 din acelaşi act normativ, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată.

În raport cu aceste considerente şi având în vedere că se contestă o ordonanţă de urgenţă emisă de Guvern -autoritate publică centrală, competenţa materială revine secţiei de contencios administrativ a curţii de apel.

Aşa fiind, văzând prevederile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 septembrie 2023.