Annulment of arbitral award barred by non-pecuniary nature of statutory limitations period and failure to formulate legal criticisms of illegality

Şedinţa publică din data de 26 septembrie 2023

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamanta Municipiul Roman, în contradictoriu cu pârâtele A.-sediul Central Bucureşti, A.- Sucursala Ploieşti şi B. S.A. Ploieşti, a investit instanţa arbitrală cu acţiunea având ca obiect obligarea pârâtelor la virarea sumei de 75.714,69 RON, reprezentând garanţie de bună execuţie constituită de B. S.A. în conturile deschise la A. şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa nr. 70/24 octombrie 2022 tribunalul arbitral a unit excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a S.C. B. S.A. şi a pârâtei Sucursala Ploieşti a A. şi excepţia lipsei capacităţi de folosinţă a pârâtei A. Ploieşti cu fondul cauzei; a respins acţiunea formulată de reclamanta ca fiind prescrisă.

Municipiul Roman, prin Primar, a formulat acţiune în anularea Sentinţei arbitrale nr. 70/24.10.2022, solicitând desfiinţarea hotărârii arbitrale atacate şi admiterea acţiunii formulată, în temeiul art. 608 lit. f) şi h) C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 20/F din 21 februarie 2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a respins acţiunea în anulare, ca nefondată.

Împotriva acestei hotărâri, Municipiul Roman, prin Primar, a formulat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, modificarea sentinţei atacate, cu consecinţa desfiinţării hotărârii arbitrale nr. 70/2022 pronunţată de Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României în dosarul nr. x/2022 şi admiterii acţiunii formulate.

Recurentul a susţinut că sentinţa Curţii de Apel Bucureşti este pronunţată cu aplicarea greşită a normelor de drept material incidente în cauză.

Astfel, s-a reţinut de către prima instanţă faptul că recurenta nu ar fi detaliat în ce constă pretinsa incidenţă a dispoziţiilor art. 608 lit. f) C. proc. civ. Aşa cum s-a precizat, atât în cuprinsul răspunsului la întâmpinare, cât şi la termenul de judecată acordat, recurenta a susţinut că a solicitat tribunalului arbitral, faţă de înscrisurile depuse şi de susţinerile făcute de A. în cuprinsul întâmpinării potrivit cărora, în acest moment în contul de garanţie se află doar suma de 211,231ei, să le pună în vedere pârâtelor să precizeze în ce temei a dispus eliberarea garanţiei constituită în contul x precum şi cine a ridicat această sumă.

Recurenta a solicitat a se observa că tribunalul arbitral nu s-a pronunţat în niciun fel asupra solicitării sale, nemotivând care este cauza unei eventuale respingeri a cererii formulate de aceasta.

In ceea priveşte soluţia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti cu privire la excepţia prescripţiei invocată de pârâte, recurenta a considerat că instanţa a făcut o greşită aplicare şi interpretare a normelor de drept material aplicabile în cauză.

In primul rând, s-a apreciat de către instanţă că în prezenta cauză a intervenit prescripţia, reţinând în mod eronat că tribunalul arbitral nu mai trebuia şi nici nu putea să se pronunţe pe pretinsele acte de suspendare ale cursului prescripţiei, întrucât întreruperea/suspendarea cursului prescripţiei presupun un termen de prescripţie în curs, nu un termen deja împlinit.

Solicită a se observa că instanţa face o greşită aplicare şi interpretare a dispoziţiilor art. 2507 C. civ., iar, faţă de acest text de lege, este evident că recunoastrerea debitului de către pârâta A. echivalează cu o renunţare la prescripţie, neavând relevanţă faptul că prescripţia era sau nu împlinită, cum în mod eronat a reţinut prima instanţă.

Mai mult decât atât, s-a reţinut de către prima instanţă că recurenta nu ar fi invocat pretinsa incidenţă a 2506 alin. (4) C. civ., decât în cadrul acţiunii în anulare. Contrar susţinerilor instanţei, s-a solicitat a se avea în vedere că, în urma excepţiilor invocate de pârâte prin întâmpinare, prin răspunsul la întâmpinare, recurenta a precizat că în cauză a operat o renunţare la prescripţie prin recunoaşterea dreptului de către pârâta A., invocând în susţinerea acestor apărări chiar art. 2506 alin. (4) C. civ. (pag. 4 din răspunsul la întâmpinare).

De asemenea, recurenta a solicitat a se avea în vedere că, în mod eronat, şi cu încălcarea dispoziţiilor legale care reglementează instituţia prescripţiei, prima instanţă a reţinut faptul că în cauză a operat prescripţia dreptului său la acţiune, întrucât aceasta ar fi rămas în pasivitate şi nu a urmărit modul în care i-a fost soluţionată cererea de plată formulată în carul dosarului de insolvenţă al debitoarei B..

Or, prima instanţă nu ia în considerare apărările şi situaţia de fapt invocate de în prezenta cauză, limitându-se să reţină, în mod formal, că recurenta ar fi stat în pasivitate şi nu ar fi întreprins diligenţele necesare pentru recuperarea garanţiei de bună execuţie.

Contrar situaţiei reţinută de prima instanţă, după reinserţia debitoarei în circuitul civil, recurenta a susţinut că a efectuat demersuri (redate în cuprinsul motivelor de recurs) care au condus la o întrerupere a cursului prescripţiei,.

Intimata-pârâtă A. a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii în privinţa primului motiv de recurs, în raport de art. 489 alin. (2) C. proc. civ., iar, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Înalta Curte, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, în raport cu art. 489 alin. (2) C. proc. civ., soluţionarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepţii, urmează a o admite şi, în consecinţă, va anula recursul, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Conform art. 483 alin. (3) C. proc. civ., recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Potrivit prevederilor art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat. Alin. (3) al aceluiaşi articol stipulează că menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c) - e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii.

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., sancţiunea nulităţii intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă recurenta formulează critici de nelegalitate a hotărârii atacate şi arată în ce constau greşelile de judecată săvârşite de instanţă, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 C. proc. civ.. Aceasta întrucât recursul nu este o cale de atac devolutivă, autoarea acestuia trebuind să invoce motivele în tiparele fixate de lege.

Soluţia la care s-a oprit legiuitorul se explică prin aceea că recursul este o cale extraordinară de atac de reformare în care se analizează strict conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile.

În speţă, din expunerea criticilor aduse sentinţei recurate rezultă că, deşi a fost invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susţinându-se că aceasta este pronunţată cu aplicarea greşită a normelor de drept material incidente în cauză, într-o primă critică la adresa hotărârii atacate recurenta prezintă doar o succesiune de fapte şi afirmaţii, fără a se indica în mod concret normele legale a căror încălcare sau aplicate greşită se invocă.

Astfel, criticile recurentului, prin care se arată că s-a reţinut de către prima instanţă faptul că nu ar fi detaliat în ce constă pretinsa incidenţă a dispoziţiilor art. 608 lit. f) C. proc. civ. sunt legate de împrejurarea potrivit căreia titularul acţiunii a solicitat tribunalului arbitral, faţă de înscrisurile depuse şi de susţinerile făcute de A. în cuprinsul întâmpinării, să le pună în vedere pârâtelor să precizeze în ce temei a dispus eliberarea garanţiei constituită în contul menţionat, precum şi cine a ridicat această sumă, iar tribunalul arbitral nu s-a pronunţat în niciun fel asupra solicitării sale, nemotivând care este cauza unei eventuale respingeri a cererii formulate de acesta.

Or, aceste susţineri prezentate în memoriul de recurs nu pot fi circumscrise cazului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., deoarece recurentul nu a indicat în ce a constat aplicarea greşită sau încălcarea dispoziţiilor de art. 608 lit. f) C. proc. civ., ci în argumentarea acestui motiv de casare aduce, în realitate, în discuţie doar chestiuni vizând situaţia de fapt, probele administrate, modul în care tribunalul arbitral a înţeles să dea relevanţă acestora, ceea ce constituie aspecte de netemeinicie, iar nu de nelegalitate.

În acest context, este de amintit că instanţa devolutivă are plenitudine de apreciere în ceea ce priveşte probele administrate în cauză, este suverană în a aprecia asupra oportunităţii administrării probelor în proces din perspectiva utilităţii, ca şi asupra concludenţei şi pertinenţei acestora, iar instanţa de recurs nu poate să procedeze la reinterpretarea probelor administrate.

Criticile recurentului în ceea ce priveşte soluţia curţii de apel în referire la excepţia prescripţiei invocată de pârâte, potrivit cărora instanţa face o greşită aplicare şi interpretare a dispoziţiilor art. 2507 C. civ., este legată de faptul că recunoaşterea debitului de către pârâta A. echivalează cu o renunţare la prescripţie, de faptul că prima instanţă a reţinut incidenţa prescripţiei dreptului său la acţiune, întrucât ar fi rămas în pasivitate şi nu a urmărit modul în care i-a fost soluţionată cererea de plată formulată în carul dosarului de insolvenţă al debitoarei B..

Or, aceste afirmaţii nu au relevanţa unor critici de nelegalitate, în condiţiile în care se susţine, în realitate, o greşită aplicare şi interpretare a legii prin raportare la valoarea probatorie a manifestării recunoaşterii debitului, la conduita părţii faţă de cererea de plată din dosarul de insolvenţă, aspecte ce tind la apecierea situaţiei de fapt şi a probatoriului administrat, apanaj al instanţelor de fond.

Nici susţinerile recurentului prin care acesta a considerat că instanţa nu ia în considerare apărările şi situaţia de fapt invocate în prezenta cauză, limitându-se să reţină, în mod formal, că recurentul ar fi stat în pasivitate şi nu ar fi întreprins diligenţele necesare pentru recuperarea garanţiei de bună execuţie, şi nici cele prin care se arată că, în speţă, contrar situaţiei reţinute de instanţă, după reinserţia debitoarei în circuitul civil, recurentul a efectuat o serie de demersuri care au condus la o întrerupere a cursului prescripţiei, nu se pot constitui în niciunul din motivele de nelegalitate prevăzute de actuala reglementare, din moment ce în argumentarea acestora recurentul se raportează la modul de interpretare a probatoriului şi la reţinerea unei situaţii de fapt care nu se coroborează cu probele.

Interpretarea şi aplicarea greşită a prevederilor art. 2507 C. civ., invocate de recurent, nu pot fi susţinute cu temei, în condiţiile în care prin această apreciere se tinde la schimbarea situaţiei de fapt, reţinută de curtea de apel, fiind, de altfel o simplă afirmaţie neînsoţită de critici de nelegalitate, care să poate fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege.

Chestiunile legate de invocarea sau nu a incidenţei art. 2506 alin. (4) C. civ., nu au nicio relevanţă în cauză, în contextul în care vizează aspectul renunţării la prescripţie prin recunoaşterea dreptului de către pârâta A., aşadar tot elemente raportate la modul de interpretare a probatoriului.

Din expunerea argumentelor evocate de recurent rezultă cu evidenţă că se readuc în discuţie chestiuni de fond care depăşesc sfera de analiză a motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., criticându-se, în realitate, interpretarea probatoriului, şi nu interpretarea dispoziţiilor legale.

Nu în ultimul rând, trebuie subliniat că reglementările legale, a căror încălcare şi aplicare greşită sunt invocate prin cererea de recurs referitoare la prescripţie, nu sunt imperative, ci dispozitive, ele neavând menirea să ocrotească un interes public.

În speţă, reţinând că accesul la justiţie presupune respectarea cerinţelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac, Înalta Curte constată că recursul nu este motivat în raport cu cerinţele art. 488 C. proc. civ., fiind aplicabilă sancţiunea nulităţii recursului în reglementarea art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Aceasta întrucât simpla nemulţumire a părţii cu privire la aspectele care au format convingerea curţii de apel, fără precizarea relevanţei pe care acestea le au faţă de fondul pricinii şi fără a se dezvolta şi arăta, în concret, în ce constau greşelile de judecată săvârşite de instanţă şi legea încălcată, nu pot face obiectul analizei instanţei de recurs, recurentul neformulând veritabile critici de nelegalitate care să vizeze sentinţa atacată şi care să permită astfel exercitarea controlului de legalitate în această fază procesuală din perspectiva motivelor de casare reglementate de art. 488 C. proc. civ., drept pentru care susţinerile recurentului evidenţiate în cererea de recurs nu pot fi reţinute de către instanţă ca şi critici de nelegalitate.

Aşa fiind, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va anula recursul, constatând că recurentul-reclamant nu s-a conformat obligaţiei reglementată de dispoziţiile art. 488 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., având în vedere, totodată, şi inexistenţa motivelor de ordine publică care să inducă aplicarea art. 489 alin. (3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurentul-reclamant MUNICIPIUL ROMAN, PRIN PRIMAR împotriva sentinţei civile nr. 20/F din 21 februarie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 septembrie 2023.