Nullity of cassation appeal for failure to articulate specific illegality grounds in challenge to arbitral award

Şedinţa publică din data de 26 septembrie 2023

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de arbitrare, înregistrată pe rolul Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României sub nr. x din 22 martie 2021 (dosar nr. x/2021), reclamanta Compania Naţionala de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. a cerut ca pârâta A. S.A. - societate în reorganizare judiciară (în continuare SCTB) să fie obligată: la plata debitului principal, in cuantum de 151.366.57 RON, reprezentând diferenţa rămasă de achitat din contravaloarea facturii nr. x/28.03.2018, ce reprezintă penalităţi aplicate in conformitate cu prevederile contractuale Sub-Clauza 8.3 [Programul de execuţie]; la plata dobânzii legale penalizatoare, aferente debitului principal începând cu data scadenta a facturii şi până la data plaţii efective a debitului; la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de soluţionarea cererii de arbitrare.

La data de 13 aprilie 2021, reclamanta a formulat o cerere precizatoare, prin care a cuantificat dobânda penalizatoare solicitată la suma de 45.398,57 RON.

Prin Sentinţa arbitrală nr. 90 din 12 octombrie 2021, Curtea de Arbitraj Internaţional a admis excepţia inadmisibilităţii cererii arbitrate, ridicată, din oficiu, de tribunalul arbitral; a respins cererea reclamantei, ca inadmisibila.

Totodată, a luat act că părţile nu au solicitat cheltuieli de arbitrare.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă sub nr. x/2021, reclamanta Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., în contradictoriu cu pârâta A. S.A., prin lichidator judiciar B.., a solicitat anularea sentinţei arbitrale nr. 90/12.10.2021 pronunţate de către Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României în dosarul nr. x/2021 şi trimiterea cauzei tribunalului arbitral, spre rejudecare, cu cheltuieli de judecată.

În drept, reclamanta a invocat art. 608 alin. (1) lit. g) şi h) şi art. 613 alin. (3) lit. b) din C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 11 F din 7 februarie 2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a respins acţiunea în anularea sentinţei arbitrale nr. 90/12.10.2021 pronunţate de către Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României în dosarul nr. x/2021, acţiune formulată de reclamanta Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. în contradictoriu cu pârâta A. S.A., ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamanta Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate, cu consecinţa trimiterii spre rejudecare a acţiunii în anulare la Curtea de Apel Bucureşti, iar, în subsidiar, în cazul reţinerii spre judecare, a solicitat casarea sentinţei recurate, admiterea acţiunii în anulare, cu consecinţa desfiinţării sentinţei arbitrale; cu cheltuieli de judecată.

Subsumat motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta a susţinut că sentinţa recurată este nemotivată cu privire la aspectele invocate în acţiunea în anulare. Or, procedând în acest mod instanţa a încălcat dispoziţiile imperative ale art. 425 alin. (1) pet. (b) din C. proc. civ.

Prin nemotivarea deciziei cu privire la aspectele indicate, prima instanţă a privat recurenta-reclamantă de dreptul la un proces echitabil, încălcând dispoziţiile art. 6 par. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, întrucât CNAIR S.A. nu arc garanţia că argumentele sale au fost analizate.

Hotărârea trebuie să cuprindă, ca o garanţie a caracterului echidistant al procedurii judiciare şi al respectării dreptului la apărare al părţilor, motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, precum şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor, conform art-425 alin. (1), lit. b) din C. proc. civ.

În conformitate cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, întinderea motivării depinde de diversitatea mijloacelor pe care o parte le poate ridica în instanţă, precum şi de prevederile legale, de obiceiuri, de principiile doctrinare şi de practicile diferite privind prezentarea şi redactarea sentinţelor şi hotărârilor în diferite state.

De asemenea, pentru a răspunde cerinţelor procesului echitabil, motivarea ar trebui să evidenţieze ca judecătorul a examinat cu adevărat chestiunile esenţiale ce i-au fost prezentate, motivarea fiind un element esenţial al unei hotărâri judecătoreşti, o puternica garanţie a imparţialităţii judecătorului şi a calităţii actului de justiţie, precum şi o premisă a exercitării corespunzătoare de câire instanţa superioara a atribuţiilor de control judiciar de legalitate şi temeinicie. Obligativitatea motivării hotărârilor judecătoreşti constituie o condiţie a procesului echitabil, exigenţă a art. 21 alin. (3) din Constituţia României şi art. 6 alin, 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Sentinţa recurată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluţia instanţei de admitere a excepţiei inadmisibilităţii acţiunii în anulare. Or, procedând în acest mod instanţa de fond a încălcat dispoziţiile imperative ale ari- 425 alin. (1) pct. (b) din C. proc. civ.

Dispoziţia legală privind motivarea hotărârii a fost edictată în scopul bunei administrări a justiţiei, întăririi încrederii justiţiabililor în hotărârile judecătoreşti şi pentru a da instanţelor superioare posibilitatea exercitării controlului judiciar.

Recurenta a susţinut că sentinţa pronunţată în fond nu cuprinde motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază din perspectiva tuturor motivelor invocate de aceasta, iar trimiterea la anumite prevederi legale, dar fără a prezenta raţionamentul juridic, echivalează cu nemotivarea sentinţei, împrejurarea care atrage casarea hotărârii recurate cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Instanţa de fond nu a prezentat în considerentele sale raţionamentul logico-juridic prin care a stabilit că în cauză nu se aplică art. 36 din Legea 85/2006.

Pentru toate aceste motive, decizia atacată este lovită de nulitate In conformitate cu art. 174 din C. proc. civ., nemotivarea deciziei recurate echivalând cu necercetarea fondului cauzei, motiv de casare cu trimitere spre rejudecare prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul (6) din C. proc. civ.

Recurenta a mai susţinut că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, astfel că devin incidente dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

In considerentele sentinţei recurate, instanţa a reţinut în mod eronat faptul că "contrar susţinerilor reclamantei, când a respins cererea reclamantei de suspendare a cauzei potrivit art. 36 din Legea 85/2006, ca neîntemeiată, tribunalul arbitral nu a încălcat dreptul la apărare al reclamantei reglementat de art. 13 din C. proc. civ. sau principiul egalităţii de şanse/tratament/arme procedurale statuat de art. 6 paragraful 1 din Convenţia Europeana a Drepturilor Omului şi nici prevederile din Constituţie si din Regulile de procedură arbitrală referitoare la dreptul la un proces echitabil".

Instanţa a interpretat in mod greşit textele de lege, apreciind astfel că societăţii recurente nu i-au fost încălcate drepturile, deşi prin acţiunea in anulare a fost prezentată situaţia reală din faţa Tribunalului Arbitral, având ca temei de drept dispoziţiile art. 608 lit. (h) demonstrând că i-au fost încălcate o scrie de drepturi fundamentale.

Or, faţă de aceste cerinţe, recurenta a apreciat ca fiind nemotivată hotărârea atacată, întrucât motivele arătate de instanţă nu reprezintă convingerea intimă a judecătorului. Instanţa nu a procedat la un examen efectiv al mijloacelor de probă, nu a indicat motivele pentru care au font înlăturate susţinerile CNA1R cu privire la suspendarea invocată de recurentă în cadrul procedurii arbitrale, în conformitate cu prevederile art. 36 din Legea 85/2006, având în vedere că planul de reorganizare al pârâtei a fost îndeplinit integral şi existau premise favorabile ca acesta să fie finalizat cu succes, cu consecinţa reinserţia acesteia în circuitul economic.

Din lecturarea sentinţei recurate rezultă cu certitudine că instanţa nu a analizat materialul probator depus în cauză, respectiv nu a analizat hotărârea arbitrală.

Intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat, în principal, respingerea recursului ca fiind nul, în raport de dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. iar, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Înalta Curte, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, în raport cu art. 489 alin. (2) C. proc. civ., soluţionarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepţii, urmează a o admite şi, în consecinţă, va anula recursul, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Conform art. 483 alin. (3) C. proc. civ., recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Potrivit prevederilor art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat. Alin. (3) al aceluiaşi articol stipulează că menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c) - e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii.

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., sancţiunea nulităţii intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă recurenta formulează critici de nelegalitate a hotărârii atacate şi arată în ce constau greşelile de judecată săvârşite de instanţă, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 C. proc. civ.. Aceasta întrucât recursul nu este o cale de atac devolutivă, autoarea acestuia trebuind să invoce motivele în tiparele fixate de lege.

Soluţia la care s-a oprit legiuitorul se explică prin aceea că recursul este o cale extraordinară de atac de reformare în care se analizează strict conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile.

Înalta Curte constată că recurenta a indicat formal în susţinerea recursului dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., fără a arăta în concret în ce constă nelegalitatea deciziei recurate din perspectiva textelor de lege indicate.

Faţă de motivele de recurs, astfel cum au fost dezvoltate de către recurentă, Înalta Curte reţine că, în cuprinsul acestora, nu se regăsesc critici care să vizeze raţionamentul prezentat de curtea de apel în cuprinsul hotărârii atacate prin care au fost expuse argumentele care au stat la baza respingerii acţiunii în anulare.

Relativ la motivul de recurs întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că argumentele expuse de recurentă sunt generice sau pur teoretice, criticile la adresa hotărârii atacate prezintă doar o succesiune de fapte şi afirmaţii, fără a fi expuse în concret aspecte de nelegalitate care să poată fi circumscrise acestui motiv de casare.

Astfel recurenta susţine că sentinţa recurată este nemotivată cu privire la aspectele invocate în acţiunea în anulare, nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluţia instanţei de admitere a excepţiei inadmisibilităţii acţiunii în anulare, nu conţine raţionamentul logico-juridic prin care s-a stabilit că în cauză nu se aplică art. 36 din Legea 85/2006, subliniind, totodată, că a fost privată de dreptul la un proces echitabil, încălcându-se dispoziţiile imperative ale art. 425 alin. (1) pct. (b) din C. proc. civ., respectiv ale art. 6 par. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, întrucât nu arc garanţia că argumentele sale au fost analizate.

Or, susţinerile prezentate de recurentă în memoriul de recurs nu pot fi circumscrise cazului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., deoarece recurenta în argumentarea acestui motiv de casare înţeleg să procedeze la prezentarea stării de fapt, ceea ce constituie un aspect de netemeinicie şi la expunerea unor consideraţii teoretice referitoare la noţiunea motivării unei hotărâri judecătoreşti, însă nu indică, în mod concret, în ce măsură instanţa de apel nu a respectat exigenţele motivării hotărârii pronunţate, afirmând la modul general aspecte legate de ipoteza nemotivării, pe care nu le individualizează în mod concret.

Se constată că, deşi se invocă ipoteza nemotivării, în cuprinsul cererii formulate, recurenta nu a indicat argumente de nelegalitate care să susţină această situaţie şi nici în ce modalitate hotărârea instanţei de judecată nu este conformă legii.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată, de asemenea, că în expunerea argumentelor în susţinerea motivului de recurs reglementat de 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta susţine că instanţa a interpretat in mod greşit art. 13 din C. proc. civ., principiul egalităţii de şanse/tratament/arme procedurale statuat de art. 6 paragraful 1 din Convenţia Europeana a Drepturilor Omului, prevederile din Constituţie şi din Regulile de procedură arbitrală referitoare la dreptul la un proces echitabil, apreciind că tribunalul arbitral nu a încălcat drepturile recurentei, atunci când a respins cererea reclamantei de suspendare a cauzei potrivit art. 36 din Legea 85/2006.

Recurenta a legat interpretarea greşită a textelor de lege menţionate de faptul că prin acţiunea in anulare a fost prezentată situaţia reală din faţa Tribunalului Arbitral, având ca temei de drept dispoziţiile art. 608 lit. (h) şi demonstrând că i-au fost încălcate o serie de drepturi fundamentale.

Se constată că, prin criticile formulate, recurenta procedează la evocarea unor dispoziţii legale, fără a arăta în concret în ce mod instanţa de apel le-a încălcat ori le-a aplicat greşit.

Or, aşa cum s-a arătat anterior, prezentarea unor argumente generice care, de altfel, aduc în dezbatere situaţia de fapt, nu se pot converti în niciunul din motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1- 8 C. proc. civ.

În finalul recursului, au fost reluate aspecte legate de nemotivarea sentinţei recurate prin raportare la nerealizarea unui examen efectiv al mijloacelor de probă, neindicarea motivelor pentru care au font înlăturate susţinerile recurentei cu privire la suspendarea invocată de aceasta în cadrul procedurii arbitrale, potrivit art. 36 din Legea 85/2006, având în vedere că planul de reorganizare al pârâtei a fost îndeplinit integral şi existau premise favorabile ca acesta să fie finalizat cu succes, cu consecinţa reinserţiei acesteia în circuitul economic.

Se reţine că dezvoltarea motivelor de recurs la care se referă art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. vizează formularea unor critici de nelegalitate care să fie îndreptate împotriva considerentelor hotărârii recurate, or criticile recurentei care vizează modalitatea în care au fost administrate şi analizate probele, succinta relatare a situaţiei de fapt, precum şi simpla nemulţumire a părţii cu privire la soluţia pronunţată, nu pot constitui obiectul analizei instanţei de recurs în raport de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

Recursul este o cale nedevolutivă de atac, în cadrul căreia nu pot fi analizate critici privind temeinicia hotărârii pronunţate în acţiunea în anulare indiferent de gradul de nemulţumire al recurentei cu privire la modalitatea de analiză a probatoriului.

Faptul că recurenta nu este mulţumită de soluţia pronunţată, în raport de considerentele reţinute de curtea de apel, ce confirmă legala soluţie de respingere a cererii de suspendare, în baza art. 36 din Legea nr. 85/2006, ca neîntemeiată, precum şi legala soluţia de respingere a acţiunii în anulare ca inadmisibilă, nu are relevanţă juridică din perspectiva aplicării dispoziţiilor art. 608 C. proc. civ., această împrejurare neputând genera o rejudecare în fapt a litigiului de către o instanţă superioară, pentru motive străine celor enumerate strict şi limitativ în dispoziţiile legale menţionate.

Aşa fiind, întrucât recurenta nu s-a conformat obligaţiei reglementată de dispoziţiile art. 488 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte, având în vedere şi inexistenţa motivelor de ordine publică care să inducă aplicarea art. 489 alin. (3) C. proc. civ., va anula recursul, potrivit dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă COMPANIA NAŢIONALĂ DE ADMINISTRARE A INFRASTRUCTURII RUTIERE S.A. împotriva sentinţei civile nr. 11 F din 7 februarie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 septembrie 2023.