Pension recalculation dispute: cassation appeal rejected as inadmissible due to statutory exclusion of social security cases from extraordinary appeal

Şedinţa publică din data de 26 septembrie 2023

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată şi înregistrată cu nr. x/2021 la Tribunalul Bacău, în data de 22.11.2021, reclamantul A. a chemat în judecată pârâta Casa Judeţeană de Pensii Bacău, solicitând:obligarea pârâtei la revizuirea pensiei pentru limita de vârstă stabilită prin decizia de pensionare nr. 149208/06.06.2001 şi a buletinului de calcul şi emiterea unei noi decizii de pensionare prin care, la stabilirea punctajului mediu anual, să fie utilizat un stagiu complet de cotizare de 20 de ani; obligarea pârâtei la plata diferenţei drepturilor de pensie, actualizate cu indicele de inflaţie şi dobânda legală, începând cu ultimii 3 ani anteriori introducerii cererii de chemare în judecată; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu avocat.

Prin sentinţa civilă nr. 226 din 25.03.2022 pronunţată de Tribunalul Bacău, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2021, a fost admisă acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Bacău, a fost anulată Decizia nr. 149208/06.06.2001, a fost obligată pârâta să emită o nouă decizie, prin care să utilizeze la stabilirea punctajului mediu anual un stagiu complet de cotizare de 20 ani, a fost obligată pârâta să plătească reclamantului diferenţa de drepturi de pensie cuvenite începând cu data de 22.11.2018, actualizate cu indicele de inflaţie şi dobânda legală, a fost obligată pârâta să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în cuantum de 500 RON (onorariu avocat).

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta Casa Judeţeană de Pensii Bacău.

Prin decizia nr. 151/2023 din 16 februarie 2023, Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă a admis apelul civil declarat de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Bacău, a schimbat în tot sentinţa civilă apelată în sensul că a respins acţiunea ca nefondată.

Împotriva acestei decizii, A. a declarat recurs, solicitând, în esenţă, admiterea acestuia.

Intimata-pârâtă a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil.

Recurentul a depus răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepţiei inadmisibilităţii recursului.

Înalta Curte, luând în examinare cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., inadmisibilitatea căii extraordinare de atac, urmează să respingă recursul ca inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Este de menţionat că potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivelor de casare".

Se constată că, în speţă, hotărârea atacată, respectiv decizia nr. 151/2023 din 16 februarie 2023 a Curţii de Apel Bacău, secţia I civilă a fost pronunţată în cadrul judecăţii în apel, fiind definitivă de la pronunţarea sa, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ. (astfel cum a fost modificat prin pct. 49, art. I din Legea nr. 310 din 17 decembrie 2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative), "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j3), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunţate în materia protecţiei consumatorilor, a asigurărilor, precum şi în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului."

Textul de lege anterior evocat reglementează litigiile în care este suprimat dreptul la recurs, după criteriul materiei în care a fost pronunţată hotărârea instanţei de apel.

Aşa fiind, în litigiile privind conflictele de muncă şi asigurările sociale, pentru acţiunile introduse după intrarea în vigoare a Noului C. proc. civ., calea de atac este numai a apelului.

Raportând datele speţei la dispoziţiile legale evocate, se constată că obiectul acţiunii se încadrează în una dintre ipotezele reglementate de art. 483 alin. (2) C. proc. civ., întrucât vizează un conflict de asigurări sociale.

Cum textul de lege arătat exclude dreptul la recurs în litigiile de asigurări sociale, rezultă că decizia instanţei de apel este o hotărâre definitivă de la data pronunţării, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speţă fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

Se reţine că instanţa nu are posibilitatea de a considera ca admisibilă orice cale de atac promovată, chiar dacă hotărârea atacată ar fi considerată de părţi netemeinică sau nelegală, ci are obligaţia de a analiza căile de atac în limitele şi cu respectarea condiţiilor impuse de lege în respectarea principiului preeminenţei dreptului, recunoscut în preambulul Convenţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale şi, implicit, a principiului securităţii raporturilor juridice, conform căruia o hotărâre definitivă nu mai poate forma obiectul controlului de legalitate, în afara căilor extraordinare de atac expres şi limitativ stabilite de lege.

Prin urmare, hotărârile definitive nu pot fi atacate cu recurs, pentru că ar însemna să se adauge o nouă cale extraordinară de atac în afara celor expres prevăzute de C. proc. civ., ceea ce nu este admisibil.

Conform principiului legalităţii căilor de atac consacrat de art. 457 alin. (1) C. proc. civ., "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei ".

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii.

Este ştiut că recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenţei atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.

În consecinţă, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 151/2023 din 16 februarie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 septembrie 2023.