Judicial expert's review petition inadmissible as challenging a non-merits dismissal of a prior review motion

Şedinţa publică din data de 26 septembrie 2023

Deliberând asupra cererii de revizuire, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă la 24.05.2016, sub nr. x/2016, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâta S.C. B. S.A., solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să oblige pârâta la plata către reclamantă a sumei de 999,06 RON, reprezentând daune materiale şi a sumei de 55.000 euro, reprezentând daune morale ca urmare a accidentului rutier produs în 17.02.2014, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 2153/2017/30.05.2017, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis în parte acţiunea şi a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 975,56 RON, cu titlu de daune materiale, a sumei de 20.000 euro, cu titlu de daune morale şi a sumei de 1.900 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe, ambele părţi au declarat apel.

Prin decizia civilă nr. 2405/A/27.11.2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis în parte cererea expertului judiciar C. de majorare a onorariului, a majorat cuantumul acestuia cu suma de 1.000 RON, a admis apelul declarat de apelanta-pârâtă, a schimbat sentinţa atacată, în sensul că a respins ca neîntemeiată acţiunea, a respins ca nefondat apelul apelantei-reclamante, a obligat apelanta-reclamantă la plata către S.C. B. S.A. a sumei de 2.001,14 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel şi a sumei de 1.000 RON, reprezentând diferenţă de onorariu expert.

La 10.12.2018, C. a formulat cerere de completare a deciziei sus-menţionate, care prin decizia civilă nr. 278/A/19.02.2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, a fost respinsă ca nefondată.

Împotriva deciziei nr. 2405/A/27.11.2018, A. a declarat recurs, iar împotriva deciziei civile nr. 278/A/19.02.2019, C. a declarat recurs.

Prin decizia nr. 1804/01.10.2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a respins ca nefondate ambele recursuri.

Împotriva acestei decizii, C. a formulat cerere de revizuire, care a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă sub dosar nr. x/2021.

Revizuentul a solicitat, în esenţă, modificarea hotărârii atacate în sensul obligării intimatei A. să achite diferenţa de onorariu în contul Biroului Local de Expertiză de pe lângă Tribunalul Bucureşti.

Prin decizia nr. 474 din 2 martie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul C. împotriva deciziei nr. 1804/01.10.2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut, în sinteză, că cerinţa impusă de art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. nu este întrunită în speţă, câtă vreme prin hotărârea împotriva căreia s-a formulat cererea de revizuire nu s-a evocat fondul cauzei.

De asemenea, a constatat instanţa că efectele admiterii excepţiei inadmisibilităţii căii de atac se răsfrâng asupra întregului proces, astfel încât examinarea cererii revizuentului de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 339 alin. (2) C. proc. civ. nu se mai impune.

Împotriva acestei decizii, C. a formulat cerere de revizuire, întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Autorul prezentului demers judiciar arată că raţionamentul juridic şi eroarea în care se află instanţa de revizuire se referă la interpretarea privind fondul cauzei, motiv pentru care omite a se răspunde la cele solicitate prin cererea de revizuire.

Decizia de revizuire criticată are ca obiect al cererii de revizuire nu fondul cauzei dat de cererea de chemare în judecată a părţilor, ci cererea de drepturi a expertului desemnat formulată anterior şedinţei de dezbateri a apelului, susţinută prin cererea de completare şi căile sale de atac conform legii.

Or, prin decizia de revizuire criticată, instanţa de judecată refuză să răspundă la cererea de drepturi a expertului desemnat, invocând în mod eronat o interpretare a fondului în sensul de a se avea în vedere fondul conform cererii de chemare în judecată formulată de parte şi nu cererea de drepturi a expertului desemnat arătată prin cererea de completare.

În fapt instanţa de judecată prin eroarea creată privind fondul cauzei, respectiv cererea de completare şi nu cererea de chemare în judecată, anulează şi desfiinţează prevederile legale ale cererii de completare şi a căilor sale de atac.

În ceea ce priveşte efectele admiterii excepţiei inadmisibilităţii căii de atac cu privire la cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, revizuentul a susţinut că s-a realizat o interpretare eronată, întrucât în cauză primează interesul public, iar nu cel privat avut în vedere de instanţa de revizuire.

În continuare, s-a susţinut că cererea de revizuire, inclusiv notele şi concluziile în cadrul procesului de revizuire au învestit Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu un drept omis de Curtea de Apel Bucureşti privind expertul desemnat, respectiv dreptul expertului de a intra în posesia onorariului definitiv în timpul procesului şi nu în afara lui.

Regulile de procedură care au fost încălcate sunt prevăzute de art. 339 alin. (2) C. proc. civ., neregularitatea constând în aceea că actul prin care instanţa ar fi trebuit să se pronunţe cu privire la un drept al expertului este o încheiere şi nu o decizie.

În continuare, autorul căii de atac a prezentat argumentele prin prisma cărora a apreciat că cererea sa de completare a deciziei instanţei de prim control judiciar era admisibilă, subliniind că legiuitorul a prevăzut ca asupra onorariului de expert instanţa de judecată să se pronunţe prin hotărâre premergătoare celei prin care se soluţionează fondul cauzei.

În ceea ce priveşte calea extraordinară de atac exercitată, revizuentul a arătat că în speţă este incident motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., întrucât prin hotărârea de completare, hotărârea dată în recurs şi decizia dată în revizuire, instanţa nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut, respectiv asupra aspectului privind achitarea de către titulara acţiunii a onorariului de expert în contul Biroului Local de Expertiză de pe lângă Tribunalul Bucureşti.

De asemenea, a învederat că răspunzând la obiectivele expertizei judiciare efectuate şi la obiecţiunile părţilor formulate la raportul de expertiză, acesta era îndreptăţit la un onorariu majorat, care să fie achitat în cursul procesului şi anterior soluţionării cauzei pe fond, potrivit textului de lege sus-indicat şi practicii instanţelor de judecată.

Revizuentul a mai arătat că hotărârea judecătorească produce efecte numai între părţile în litigiu, nu şi faţă de expert şi că nefiind parte în proces, acesta se află în imposibilitate de a-şi recupera diferenţa de onorariu.

Astfel, a apreciat că este incident motivul de revizuire invocat, având în vedere că instanţa de revizuire nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut, respectiv asupra aspectului privind achitarea de către titulara acţiunii a diferenţei de onorariu de expert în contul Tribunalului Bucureşti la care este arondat Biroul Local de Expertiză, aşa cum s-a procedat pentru onorariul provizoriu

Prin urmare, s-a solicitat schimbarea deciziei dată în revizuire, în sensul de a se repune dosarul pe rol în vederea obligării părţii să achite diferenţa de onorariu sau să se dispună privind achitarea diferenţei de onorariu din fondurile statului; de asemenea, s-a solicitat să se dispună asupra admisibilităţii cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, conform legii şi interesului public.

Înalta Curte analizând cu prioritate admisibilitatea cererii de revizuire, în temeiul dispoziţiilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., constată că cererea este inadmisibilă, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare:

Potrivit prevederilor art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., "(1)Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: 1. s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut".

O primă condiţie de admisibilitate a căii de atac extraordinare a revizuirii vizează sfera hotărârilor judecătoreşti ce pot face obiectul său, avându-se în vedere împrejurarea că, în această materie, prevederile legale incidente sunt de strictă interpretare şi aplicare, nefiind permis a se extinde dincolo de limitele impuse de normele procedurale reglementate de art. 509-513 C. proc. civ.

Din interpretarea art. 509 alin. (1) C. proc. civ., rezultă că legiuitorul a deschis calea de atac a revizuirii, împotriva hotărârii prin care s-a rezolvat fondul cauzei, iar o atare concepţie a fost consacrată constant în doctrina şi jurisprudenţa noastră.

În speţă, prezenta cerere de revizuire a fost îndreptată împotriva deciziei nr. 474 din 2 martie 2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2021, prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul C. împotriva deciziei nr. 1804/01.10.2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă.

Or, hotărârea de respingere a unei cereri de revizuire ca inadmisibilă nu se încadrează în categoriile de hotărâri judecătoreşti prevăzute de art. 509 alin. (1) C. proc. civ., ca putând face obiect al revizuirii, deoarece nu este o hotărâre dată asupra fondului cauzei sau care evocă fondul.

În consecinţă, nefiind îndeplinită condiţia de admisibilitate referitoare la obiectul revizuirii, ce decurge din dispoziţiile art. 509 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire dedusă judecăţii, ca inadmisibilă.

Este de subliniat că în cadrul revizuirii este inadmisibilă repunerea în discuţie a unor probleme de fond, fapte sau împrejurări care au fost discutate cu ocazia rezolvării litigiului în fond şi că, în raport cu soluţia dată în prezenta cauză, afirmaţiile revizuentului relativ la fondul cauzei, la efectele admiterii excepţiei inadmisibilităţii căii de atac a revizuirii anterioare cu privire la cererea revizuentului de sesizare a Curţii Constituţionale, nu au nicio relevanţă.

Prin urmare, este inadmisibilă calea de atac extraordinară exercitată de revizuentul C. în cauza de faţă, întrucât ea are ca obiect o hotărâre care nu se încadrează în sfera celor care pot fi atacate cu revizuire, conform prevederilor art. 509 alin. (1) C. proc. civ., motiv pentru care va fi respinsă ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul C. împotriva deciziei nr. 474 din 2 martie 2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2021.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 septembrie 2023.