Territorial jurisdiction in labor conflicts brought by trade union federations: competence determined by the federation's registered seat, not the local union's location.

Şedinţa publică din data de 21 septembrie 2023

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Prin cererea înregistrată la data de 8 decembrie 2022 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, sub nr. x/2022, reclamanta A., în numele membrilor de sindicat B., C., D., E., F., G., H. şi I., în contradictoriu cu pârâtele REGIA NAŢIONALĂ A PĂDURILOR - ROMSILVA şi REGIA NAŢIONALĂ A PĂDURILOR - ROMSILVA - ADMINISTRAŢIA PARCULUI NAŢIONAL COZIA R.A., a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună obligarea pârâtelor la încadrarea salariaţilor, având calitatea de personal silvic, ce ocupă locuri de muncă care potrivit atribuţiilor din fişa postului presupun desfăşurarea a cel puţin uneia dintre următoarele activităţi: paza fondului forestier, a fondurilor cinegetice si piscicole şi a ariilor naturale protejate, control silvic si cinegetic, exploatări forestiere, construcţii forestiere, lucrări specifice de teren în activitatea de fond forestier şi împăduriri, în condiţii speciale de muncă, începând cu data de 16.12.2019 sau pentru salariaţii angajaţi ulterior datei de 16.12.2019, începând cu data încadrării (angajării) în locul de muncă; obligarea pârâtei RNP - ROMSILVA - DIRECŢIA SILVICĂ SUCEAVA la încheierea actelor adiţionale la contractele individuale de muncă ale salariaţilor, având calitatea de personal silvic, încadraţi în condiţii speciale de muncă, în sensul modificării condiţiilor de muncă, din condiţii normale de muncă în condiţii speciale de muncă, începând cu data de 16.12.2019 sau pentru salariaţii angajaţi ulterior datei de 16.12.2019, începând cu data încadrării (angajării) în locul de muncă; obligarea pârâtelor la plata contribuţiei suplimentare de asigurări sociale în cuantum de 8%, pentru condiţii speciale de muncă, pentru salariaţii, având calitatea de personal silvic, încadraţi în condiţii speciale de muncă, conform prevederilor art. 20 alin. (2) - (4) din O.U.G. nr. 59/2000 privind Statutul personalului silvic, coroborat cu art. 138 lit. c) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, începând cu data de 16.12.2019 sau pentru salariaţii angajaţi ulterior datei de 16.12.2019, începând cu data încadrării (angajării) în locul de muncă respectiv si în continuare, pe toată durata existenţei contractelor individuale de muncă ale respectivilor angajaţi, in condiţii speciale de muncă.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 194 din C. proc. civ., art. 1 alin. (3), alin. (2) alin. (1), art. 6 alin. (1)-(4), (9), art. 15 lit. a) şi art. 17 din H.G. nr. 229/2009, art. 1 alin. (1), art. 2 lit. b), art. 4 alin. (1) lit. b), art. 4 alin. (2) lit. a) - f), 20 alin. (2) - (4) din O.U.G. nr. 59/2000 privind statutul personalului silvic, modificată şi completată prin Legea nr. 234/2019, art. 40 alin. (2) lit. c), f), art. 41 alin. (1) şi alin. (3) lit. d), art. 229 alin. (4) şi art. 268 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 Codul muncii, republicat, art. 28, art. 148 alin. (1) din Legea nr. 62/2011 a dialogului social şi art. 138 lit. c) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal.

Prin sentinţa civilă nr. 1319 din 13 martie 2023, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2022, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea.

În considerentele hotărârii de declinare a competenţei s-a reţinut, în esenţă, că reclamanţii - persoane fizice, în numele cărora a fost formulată acţiunea, nu au calitatea de membri ai A., ci ai sindicatului afiliat la federaţie, doar acest din urmă sindicat având posibilitatea de a reprezenta pe membrii săi în faţa instanţelor de judecată în baza art. 28 alin. (1) din Legea nr. 62/2011.

Împrejurarea că salariaţii în numele cărora a fost formulată acţiune de faţă au înţeles să împuternicească în acest sens Federaţia, exclusiv în scopul atragerii competenţei Tribunalului Bucureşti nu este de natură să conducă la o altfel de concluzie, faţă de dispoziţiile exprese ale art. 28 alin. (1) din Legea nr. 62/2011 care face referire expresă la membrii organizaţiei sindicale.

Or, salariaţii nu au şi nu pot avea calitatea de "membri" ai Federaţiei, membri ai acesteia fiind sindicatele afiliate, iar nu salariaţii ce fac parte din aceste sindicate.

Tribunalul Bucureşti a apreciat că sunt relevante următoarele considerente ale Deciziei nr. 1/2013 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii:

"atât timp cât organizaţiei sindicale i se recunoaşte legitimare procesuală activă, fiind reclamant, în determinarea competenţei teritoriale, potrivit art. 269 alin. (2) din Codul muncii, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, urmează să se ţină seama de sediul sindicatului. Într-o atare interpretare şi aplicare a legii nu se neagă caracterul exclusiv al competenţei teritoriale stabilite prin normele Codului muncii, ci este asigurată o protecţie mai eficientă a drepturilor şi intereselor membrilor organizaţiei sindicale".

Conform art. 41 alin. (2) din Legea dialogului social nr. 62/2011 (în vigoare la data introducerii acţiunii), "două sau mai multe sindicate constituite în cadrul aceluiaşi sector de activitate se pot asocia în vederea constituirii unei federaţii sindicale".

Printre membrii federaţiei reclamante se numără şi J., ce are sediul în Vâlcea, judeţul Vâlcea (acesta protejând drepturile membrilor săi, angajaţi în cadrul pârâtelor).

Prin stabilirea instanţei competente la sediul sindicatului, şi nu la cel al organizaţiei sindicale (federaţie) se asigură într-adevăr o protecţie mai eficientă a drepturilor şi intereselor membrilor de sindicat, având în vedere că de cele mai multe ori locul de muncă al acestora este în acelaşi judeţ în care se află sediul sindicatului din care fac parte, cum este cazul şi în speţa de faţă.

2. Prin sentinţa civilă nr. 1053 din 25 aprilie 2023, Tribunalul Vâlcea, secţia I civilă, şi-a declinat la rândul său competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata cauzei şi, în consecinţă, a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Vâlcea a reţinut că reclamanta A. este o organizaţie sindicală şi, potrivit legii, are calitate procesuală activă pentru exercitarea acţiunilor prevăzute de art. 28 alin. (1) din Legea nr. 62/2011.

În considerentele Deciziei nr. 1/2013 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, s-a reţinut că organizaţiile sindicale au legitimare procesuală activă, inclusiv în conflictele individuale de muncă, împrejurare ce rezultă în mod expres şi din lege şi, atât timp cât organizaţiei sindicale i se recunoaşte legitimare procesuală activă, fiind reclamant, în determinarea competenţei teritoriale, potrivit art. 269 alin. (2) din Codul muncii, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, urmează să se ţină seama de sediul sindicatului.

Or, în cauză nu are calitatea de reclamant nici J. şi nici persoanele fizice, salariaţi ai REGIEI NAŢIONALE A PĂDURILOR - ROMSILVA, care au acordat împuternicire A., pentru a atrage competenţa de soluţionare a Tribunalului Vâlcea.

Mandatul a fost acordat unei organizaţii sindicale, cu sediul în Municipiul Bucureşti, ce are legitimare procesuală activă ope legis, astfel că instanţa competentă să soluţioneze litigiul, fie pe calea unor excepţii, fie pe fond, este cea de la sediul organizaţiei sindicale, titulară a acţiunii promovate.

Împrejurarea că persoanele care au acordat împuternicirea au sau nu calitatea de membri ai organizaţiei sindicale ce a introdus acţiunea pentru aceştia, este o chestiune ce ţine de modul de soluţionare a excepţiei lipsei dovezii calităţii de reprezentat, ce a şi fost invocată în cauză, iar nu de stabilirea competenţei teritoriale a instanţei.

Constatând că sediul organizaţiei sindicale, titulară a dreptului la acţiune, este în Municipiul Bucureşti, în raport de prevederile art. 28 din Legea nr. 62/2011, instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Vâlcea şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

3. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la data de 12 mai 2023, sub nr. x/2022.

Înalta Curte, constatând că în cauză există un conflict negativ de competenţă, în sensul art. 133 pct. (2) din C. proc. civ., ivit între cele două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, în temeiul art. 135 alin. (1) din acelaşi cod, va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Înalta Curte reţine că instanţele au fost învestite cu o cerere de chemare în judecată având ca obiect obligarea pârâtelor REGIA NAŢIONALĂ A PĂDURILOR - ROMSILVA şi R.N.P. ROMSILVA - ADMINISTRAŢIA PARCULUI NAŢIONAL COZIA R.A. la încadrarea membrilor de sindicat în condiţii speciale de muncă, încheierea unor acte adiţionale în acest sens şi plata contribuţiilor suplimentare de asigurări sociale, cerere formulată de A., în numele membrilor de sindicat indicaţi în tabelul anexă (Anexa nr. 4 la cererea de chemare în judecată).

Pentru a determina competenţa teritorială de soluţionare a conflictului de muncă, instanţa supremă va avea în vedere dispoziţiile legale specifice jurisdicţiei muncii, cele prevăzute de art. 28 din Legea dialogului social nr. 62/2011 şi statuările din Decizia nr. 1/2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii.

Potrivit prevederilor art. 28 alin. (3) din Legea nr. 61/2011 a dialogului social, organizaţiile sindicale au calitate procesuală activă, în exercitarea atribuţiilor prevăzute de alin. (1) şi (2) ale aceluiaşi articol, printre care se numără şi dreptul de a formula acţiune în justiţie în numele membrilor lor, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora.

Organizaţiile sindicale au fost definite prin art. 1 lit. u) din Legea nr. 62/2011, ca fiind o denumire generică pentru sindicate, federaţii sau confederaţii sindicale.

Art. 269 alin. (2) din Codul muncii prevede că cererile referitoare la conflictele de muncă se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul.

Totodată, prin Decizia dată în interesul legii nr. 1 din 21 ianuarie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 (în prezent abrogată prin Legea dialogului social nr. 62/2011), referitor la calitatea procesuală activă a organizaţiilor sindicale în acţiuni promovate în numele membrilor de sindicat, precum şi a dispoziţiilor art. 269 alin. (2) [fost 284 alin. (2)] din Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 118 din 01 martie 2013, s-a statuat că "instanţa competentă teritorial în soluţionarea conflictelor de muncă în cazul acestor acţiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant".

Cât priveşte calitatea procesuală activă a federaţiilor, confederaţiilor sau uniunilor sindicale, ca forme de asociere a sindicatelor/organizaţiilor sindicale, Înalta Curte formulează observaţia că şi acestea au aceleaşi drepturi ca ale sindicatelor/organizaţiilor sindicale care le constituie, având în vedere scopul pentru care s-a realizat această asociere, respectiv apărarea drepturilor şi intereselor salariaţilor, membri ai unui sindicat dintr-un anumit domeniu ori sector de activitate.

Faţă de împrejurarea că sediul A. se află în Municipiul Bucureşti, competenţa teritorială de soluţionare a cauzei revine Tribunalului Bucureşti.

Faţă de considerentele anterior expuse, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, căruia i se va trimite dosarul spre soluţionare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21 septembrie 2023.