Insurance bankruptcy appeal not suspended de jure: cassation admitted, proceedings remanded

Şedinţa publică din data de 21 septembrie 2023

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 teza I C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins".

A. Circumstanţele cauzei. Cadrul procesual

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 19 septembrie 2018 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, sub nr. x/2018, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G. şi H., în contradictoriu cu pârâta I. S.A., au solicitat instanţei obligarea acesteia la plata următoarelor sume:

a) Pentru reclamanta A. (victimă directă şi indirectă în accidentul rutier din 14.10.2017):

- 4.600 RON, cu titlu de daune materiale, reprezentând contravaloarea autoturismului marca x, avariat total în accidentul rutier din 14.10.2017;

- 20.000 RON, cu titlu de daune materiale, pentru prejudiciul material suferit în urma vătămărilor produse în accidentul rutier din 14.10.2017, reprezentând contravaloarea cheltuielilor efectuate pentru recuperarea psiho-fizică (operaţii, medicamente, fizioterapie, transport către unităţile spitaliceşti şi de recuperare);

- 600.000 RON, cu titlu de daune morale, pentru prejudiciul moral suferit în urma vătămărilor produse în accidentul rutier din 14.10.2017;

- 30.000 RON, cu titlu de daune materiale, reprezentând contravaloarea cheltuielilor efectuate cu înmormântarea şi ritualurile creştineşti, ca urmare a deceselor soţului ei, D. şi ale celor doi copii, J. şi K.;

- 800.000 RON, cu titlu de daune morale, ca urmare a prejudiciului moral suferit în urma decesului soţului său D.;

- 800.000 RON, cu titlu de daune morale, ca urmare a prejudiciului moral suferit în urma decesului fiicei sale, J.;

- 800.000 RON, cu titlu de daune morale, ca urmare a prejudiciului moral suferit în urma decesului fiicei sale, K.;

- 100.000 RON, cu titlu de daune morale, ca urmare a prejudiciului moral suferit în urma decesului cumnatei sale, L.;

- dobânda legală aferentă daunelor solicitate, calculată de la data apariţiei riscului asigurat (data producerii accidentului rutier - 14.10.2017) şi până la plata efectivă a despăgubirilor;

b) Pentru reclamanta B. (victimă directă şi indirectă în accidentul rutier din 14.10.2017) - minoră, reprezentată legal de mama sa, A.:

- 10.000 RON, cu titlu de daune materiale, pentru prejudiciul material suferit în urma vătămărilor produse în accidentul rutier din 14.10.2017, reprezentând contravaloarea cheltuielilor efectuate pentru recuperarea psiho-fizică (operaţii, medicamente, fizioterapie, transport către unităţile spitaliceşti şi de recuperare);

- 100.000 RON, cu titlu de daune morale, pentru prejudiciul moral suferit în urma vătămărilor produse în accidentul rutier din 14.10.2017;

- prestaţie periodică lunară, în cuantum de 445,6 RON, de la data producerii accidentului rutier - 14.10.2017, până la vârsta de 18 ani, ca urmare a decesului tatălui, D.;

- 800.000 RON, cu titlu de daune morale, ca urmare a prejudiciului moral suferit în urma decesului tatălui său D.;

- 800.000 RON, cu titlu de daune morale, ca urmare a prejudiciului moral suferit în urma decesului surorii sale, J.:

- 800.000 RON, cu titlu de daune morale, ca urmare a prejudiciului moral suferit în urma decesului surorii sale, K.;

- 100.000 RON, cu titlu de daune morale, ca urmare a prejudiciului moral suferit în urma decesului mătuşii sale, L.;

- dobânda legală aferentă daunelor solicitate, calculată de la data apariţiei riscului asigurat (data producerii accidentului rutier - 14.10.2017) şi până la plata efectivă a despăgubirilor;

c) Pentru reclamantul C. (victimă directă şi indirectă în accidentul rutier din 14.10.2017) - minor, reprezentat legal de mama sa, A.:

- 20.000 RON, cu titlu de daune materiale, pentru prejudiciul material suferit în urma vătămărilor produse în accidentul rutier din 14.10.2017, reprezentând contravaloarea cheltuielilor efectuate pentru recuperarea psiho-fizică (operaţii, medicamente, fizioterapie, transport către unităţile spitaliceşti şi de recuperare);

- 500.000 RON, cu titlu de daune morale, pentru prejudiciul moral suferit în urma vătămărilor produse în accidentul rutier din 14.10.2017;

- prestaţie periodică lunară, în cuantum de 445,6 RON, de la data producerii accidentului rutier - 14.10.2017, până la vârsta de 18 ani, ca urmare a decesului tatălui, D.;

- 800.000 RON, cu titlu de daune morale, ca urmare a prejudiciului moral suferit în urma decesului tatălui său D.;

- 800.000 RON, cu titlu de daune morale, ca urmare a prejudiciului moral suferit în urma decesului surorii sale, J.;

- 800.000 RON, cu titlu de daune morale, ca urmare a prejudiciului moral suferit în urma decesului surorii sale, K.;

- 100.000 RON, cu titlu de daune morale, ca urmare a prejudiciului moral suferit în urma decesului mătuşii sale, L.;

- dobânda legală aferentă daunelor solicitate, calculată de la data apariţiei riscului asigurat (data producerii accidentului rutier - 14.10.2017) şi până la plata efectivă a despăgubirilor;

d) Pentru reclamantul D. (victimă indirectă în accidentul rutier din 14.10.2017, tatăl victimelor decedate D. şi L., bunicul victimelor decedate J. şi K.):

- 20.000 RON, cu titlu de daune materiale, reprezentând contravaloarea cheltuielilor efectuate cu înmormântarea şi ritualurile creştineşti ca urmare a deceselor copiilor săi D. şi L.;

- 800.000 RON, cu titlu de daune morale, ca urmare a prejudiciului moral suferit în urma decesului fiului său, D.;

- 800.000 RON, cu titlu de daune morale, ca urmare a prejudiciului moral suferit în urma decesului fiicei sale, L.;

- 200.000 RON, cu titlu de daune morale, ca urmare a prejudiciului moral suferit în urma decesului nepoatei sale, K.;

- 200.000 RON, cu titlu de daune morale, ca urmare a prejudiciului moral suferit în urma decesului nepoatei sale, J.;

- dobânda legală aferentă daunelor morale solicitate, calculată de la data apariţiei riscului asigurat (data producerii accidentului rutier - 14.10.2017) şi până la plata efectivă a despăgubirilor;

e) Pentru reclamanta E. (victimă indirectă în accidentul rutier din 14.10.2017, mama victimelor decedate D. şi L., bunica victimelor decedate J. şi K.):

- 20.000 RON, cu titlu de daune materiale, reprezentând contravaloarea cheltuielilor efectuate cu înmormântarea şi ritualurile creştineşti ca urmare a deceselor copiilor săi D. şi L.;

- 800.000 RON, cu titlu de daune morale, ca urmare a prejudiciului moral suferit în urma decesului fiului său, D.;

- 800.000 RON, cu titlu de daune morale, ca urmare a prejudiciului moral suferit în urma decesului fiicei sale, L.;

- 200.000 RON, cu titlu de daune morale, ca urmare a prejudiciului moral suferit în urma decesului nepoatei sale, K.;

- 200.000 RON, cu titlu de daune morale, ca urmare a prejudiciului moral suferit în urma decesului nepoatei sale, J.;

- dobânda legală aferentă daunelor morale solicitate, calculată de la data apariţiei riscului asigurat (data producerii accidentului rutier - 14.10.2017) şi până la plata efectivă a despăgubirilor;

f) Pentru reclamanta F. (victimă indirectă în accidentul rutier din 14.10.2017, sora victimelor decedate D. şi L., mătuşa victimelor decedate J. şi K.):

- 400.000 RON, cu titlu de daune morale, ca urmare a prejudiciului moral suferit în urma decesului fratelui său, D.;

- 400.000 RON, cu titlu de daune morale, ca urmare a prejudiciului moral suferit în urma decesului surorii sale, L.;

- 100.000 RON, cu titlu de daune morale, ca urmare a prejudiciului moral suferit în urma decesului nepoatei sale, K.;

- 100.000 RON, cu titlu de daune morale, ca urmare a prejudiciului moral suferit în urma decesului nepoatei sale, J.;

- dobânda legală aferentă daunelor morale solicitate, calculată de la data apariţiei riscului asigurat (data producerii accidentului rutier - 14.10.2017) şi până la plata efectivă a despăgubirilor;

g) Pentru reclamantul G. (victimă indirectă în accidentul rutier din 14.10.2017, bunicul victimelor decedate J. şi K. şi socrul victimei decedate D.):

- 200.000 RON, cu titlu de daune morale, ca urmare a prejudiciului moral suferit în urma decesului nepoatei sale, K.;

- 200.000 RON, cu titlu de daune morale, ca urmare a prejudiciului moral suferit în urma decesului nepoatei sale, J.;

- 500.000 RON, cu titlu de daune morale, ca urmare a prejudiciului moral suferit în urma decesului ginerelui său, D.;

- dobânda legală aferentă daunelor morale solicitate, calculată de la data apariţiei riscului asigurat (data producerii accidentului rutier - 14.10.2017) şi până la plata efectivă a despăgubirilor;

h) Pentru reclamanta H. (victimă indirectă în accidentul rutier din 14.10.2017, bunica victimelor decedate J. şi K. şi soacra victimei decedate D.).

- 200.000 RON, cu titlu de daune morale, ca urmare a prejudiciului moral suferit în urma decesului nepoatei sale, K.;

- 200.000 RON, cu titlu de daune morale, ca urmare a prejudiciului moral suferit în urma decesului nepoatei sale, J.;

- 500.000 RON, cu titlu de daune morale, ca urmare a prejudiciului moral suferit în urma decesului ginerelui său, D.;

- dobânda legală aferentă daunelor morale solicitate, calculată de la data apariţiei riscului asigurat (data producerii accidentului rutier - 14.10.2017) şi până la plata efectivă a despăgubirilor;

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1400/2019 din 22 mai 2019, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2018, s-a admis în parte cererea formulată de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G. şi H., în contradictoriu cu pârâta I. S.A. şi, în consecinţă:

A fost obligată pârâta la plata către reclamanta A. a sumei totale de 610.000 RON, din care suma de 150.000 RON pentru prejudiciul cauzat de decesul defunctului D., câte 150.000 RON pentru prejudiciul cauzat de decesul defuncţilor J. şi K., 150.000 RON pentru prejudiciul cauzat de vătămarea sa corporală şi 10.000 RON pentru prejudiciul cauzat de decesul defunctei L., precum şi a penalităţilor de întârziere de 0,2% pe zi aferente acestei sume, începând cu a 11-a zi de la data comunicării către pârâtă a hotărârii definitive şi până la data plăţii efective a debitului principal.

A fost obligată pârâta la plata către reclamanta A. şi a sumei de 9.772,85 RON reprezentând despăgubiri pentru daune materiale, precum şi a penalităţilor de întârziere de 0,2% pe zi aferente acestor sume, începând cu a 11-a zi de la data comunicării către pârâtă a hotărârii definitive şi până la data plăţii efective a debitului principal.

A fost obligată pârâta la plata către reclamanta B. a sumei totale de 370.000 RON, reprezentând despăgubiri pentru daune morale, din care 150.000 RON pentru prejudiciul cauzat de decesul defunctului D., câte 100.000 RON pentru prejudiciul cauzat de decesul defuncţilor J. şi K., 10.000 RON pentru prejudiciul cauzat de vătămarea sa corporală şi 10.000 RON pentru prejudiciul cauzat de decesul defunctei L., precum şi a penalităţilor de întârziere de 0,2% pe zi aferente acestei sume, începând cu a 11-a zi de la data comunicării către pârâtă a hotărârii definitive şi până la data plăţii efective a debitului principal.

A fost obligată pârâta la plata către reclamantul C. a sumei totale de 460.000 RON, reprezentând despăgubiri pentru daune morale, din care 150.000 RON pentru prejudiciul cauzat de decesul defunctului D., câte 100.000 RON pentru prejudiciul cauzat de decesul defuncţilor J. şi K., 100.000 RON pentru prejudiciul cauzat de vătămarea sa corporală şi 10.000 RON pentru prejudiciul cauzat de decesul defunctei L., precum şi a penalităţilor de întârziere de 0,2% pe zi aferente acestei sume, începând cu a 11-a zi de la data comunicării către pârâtă a hotărârii definitive şi până la data plăţii efective a debitului principal.

A fost obligată pârâta la plata către reclamantul D. a sumei totale de 200.000 RON, reprezentând despăgubiri pentru daune morale, din care 50.000 RON pentru prejudiciul cauzat de decesul defunctului D., 50.000 RON pentru prejudiciul cauzat de decesul defunctei L. şi câte 50.000 de RON pentru prejudiciul cauzat de decesul defuncţilor J. şi K., precum şi a penalităţilor de întârziere de 0,2% pe zi aferente acestei sume, începând cu a 11-a zi de la data comunicării către pârâtă a hotărârii definitive şi până la data plăţii efective a debitului principal.

A fost obligată pârâta la plata către reclamanta E. a sumei totale de 200.000 RON, reprezentând despăgubiri pentru daune morale, din care 50.000 RON pentru prejudiciul cauzat de decesul defunctului D., 50.000 RON pentru prejudiciul cauzat de decesul defunctei L. şi câte 50.000 RON pentru prejudiciul cauzat de decesul defuncţilor J. şi K., precum şi a penalităţilor de întârziere de 0,2% pe zi aferente acestei sume, începând cu a 11-a zi de la data comunicării către pârâtă a hotărârii definitive şi până la data plăţii efective a debitului principal.

A fost obligată pârâta la plata către reclamanta F. a sumei totale de 150.000 RON, reprezentând despăgubiri pentru daune morale, din care 50.000 RON pentru prejudiciul cauzat de decesul defunctului D., 50.000 RON pentru prejudiciul cauzat de decesul defunctei L. şi câte 25.000 RON pentru prejudiciul cauzat de decesul defuncţilor J. şi K., precum şi a penalităţilor de întârziere de 0,2% pe zi aferente acestei sume, începând cu a 11-a zi de la data comunicării către pârâtă a hotărârii definitive şi până la data plăţii efective a debitului principal.

A fost obligată pârâta la plata către reclamanta F. şi a sumei de 17.484,72 RON reprezentând despăgubiri pentru daune materiale, precum şi a penalităţilor de întârziere de 0,2% pe zi aferente acestor sume, începând cu a 11-a zi de la data comunicării către pârâtă a hotărârii definitive şi până la data plăţii efective a debitului principal.

A fost obligată pârâta la plata către reclamantul G. a sumei totale de 150.000 RON, reprezentând despăgubiri pentru daune morale, din care 50.000 RON pentru prejudiciul cauzat de decesul defunctului D. şi câte 50.000 RON pentru prejudiciul cauzat de decesul defuncţilor J. şi K., precum şi a penalităţilor de întârziere de 0,2% pe zi aferente acestei sume, începând cu a 11-a zi de la data comunicării către pârâtă a hotărârii definitive şi până la data plăţii efective a debitului principal.

A fost obligată pârâta la plata către reclamanta H. a sumei totale de 150.000 RON, reprezentând despăgubiri pentru daune morale, din care 50.000 RON pentru prejudiciul cauzat de decesul defunctului D. şi câte 50.000 RON pentru prejudiciul cauzat de decesul defuncţilor J. şi K., precum şi a penalităţilor de întârziere de 0,2% pe zi aferente acestei sume, începând cu a 11-a zi de la data comunicării către pârâtă a hotărârii definitive şi până la data plăţii efective a debitului principal.

A fost respinsă ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată pentru celelalte sume solicitate de reclamanţi.

3. Hotărârea instanţei de apel

Prin decizia civilă nr. 1767A/2020 din 11 decembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2018, s-a respins ca nefondat apelul formulat de apelanta-pârâtă I. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 1400 din 22 mai 2019 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în contradictoriu cu intimaţii-reclamanţi A., B. şi C., cei din urmă prin reprezentant legal A., precum şi E., F., G., H. şi D. (decedat în timpul procesului).

În schimb, a fost admis apelul declarat de apelanţii-reclamanţi A., B. şi C., cei din urmă prin reprezentant legal A., precum şi E., F., G., H. şi D. (decedat), apelul exercitat de acesta din urmă fiind continuat de moştenitorii săi B., C., E. şi F., împotriva aceleiaşi sentinţe, în contradictoriu cu intimata-pârâtă I. S.A., fiind schimbată în parte sentinţa atacată, în sensul că:

Pârâta I. S.A. a fost obligată la plata:

- către reclamanta A. a sumei totale de 1.250.000 RON, din care suma de 300.000 RON pentru prejudiciul cauzat de decesul defunctului D., câte 300.000 RON pentru prejudiciul cauzat de decesul defuncţilor J. şi K., 300.000 RON pentru prejudiciul cauzat de vătămarea sa corporală şi 50.000 RON pentru prejudiciul cauzat de decesul defunctei L., precum şi a penalităţilor de întârziere de 0,2% pe zi aferente acestei sume, începând cu a 11-a zi de la data comunicării către pârâtă a hotărârii definitive şi până la data plăţii efective a debitului principal;

- către reclamanta A. a sumei de 10.222,65 RON, reprezentând despăgubiri pentru daune materiale, precum şi a penalităţilor de întârziere de 0,2% pe zi aferente acestor sume, începând cu a 11-a zi de la data comunicării către pârâtă a hotărârii definitive şi până la data plăţii efective a debitului principal;

- către reclamanta B. a sumei totale de 785.000 RON, reprezentând despăgubiri pentru daune morale, din care 250.000 RON pentru prejudiciul cauzat de decesul defunctului D., câte 250.000 RON pentru prejudiciul cauzat de decesul defuncţilor J. şi K., 10.000 RON pentru prejudiciul cauzat de vătămarea sa corporală şi 25.000 RON pentru prejudiciul cauzat de decesul defunctei L., precum şi a penalităţilor de întârziere de 0,2% pe zi aferente acestei sume, începând cu a 11-a zi de la data comunicării către pârâtă a hotărârii definitive şi până la data plăţii efective a debitului principal;

- către reclamantul C. a sumei totale de 925.000 RON, reprezentând despăgubiri pentru daune morale, din care 250.000 RON pentru prejudiciul cauzat de decesul defunctului D., câte 250.000 RON pentru prejudiciul cauzat de decesul defuncţilor J. şi K., 150.000 RON pentru prejudiciul cauzat de vătămarea sa corporală şi 25.000 RON pentru prejudiciul cauzat de decesul defunctei L., precum şi a penalităţilor de întârziere de 0,2% pe zi aferente acestei sume, începând cu a 11-a zi de la data comunicării către pârâtă a hotărârii definitive şi până la data plăţii efective a debitului principal;

- către reclamanţii B. şi C. a sumei de câte 445,6 RON pentru fiecare, cu titlu de prestaţie periodică lunară, ca urmare a decesului tatălui, D., de Ia data producerii accidentului rutier - 14.10.2017, până la vârsta de 18 ani;

- către reclamantul D. a sumei totale de 500.000 RON, reprezentând despăgubiri pentru daune morale, din care 150.000 RON pentru prejudiciul cauzat de decesul defunctului D., 150.000 RON pentru prejudiciul cauzat de decesul defunctei L. şi câte 100.000 RON pentru prejudiciul cauzat de decesul defuncţilor J. şi K., precum şi a penalităţilor de întârziere de 0,2% pe zi aferente acestei sume, începând cu a 11-a zi de la data comunicării către pârâtă a hotărârii definitive şi până la data plăţii efective a debitului principal; despăgubirea ce i s-ar fi cuvenit reclamantului D., decedat în cursul judecăţii în apel, s-a împărţit, conform cotelor succesorale, între moştenitorii săi, apelanţii-reclamanţi B., C., E. şi F.;

- către reclamanta E. a sumei totale de 500.000 RON, reprezentând despăgubiri pentru daune morale, din care 150.000 RON pentru prejudiciul cauzat de decesul defunctului D., 150.000 RON pentru prejudiciul cauzat de decesul defunctei L. şi câte 100.000 RON pentru prejudiciul cauzat de decesul defuncţilor J. şi K., precum şi a penalităţilor de întârziere de 0,2% pe zi aferente acestei sume, începând cu a 11-a zi de la data comunicării către pârâtă a hotărârii definitive şi până la data plăţii efective a debitului principal;

- către reclamanta F. a sumei totale de 350.000 RON, reprezentând despăgubiri pentru daune morale, din care 150.000 RON pentru prejudiciul cauzat de decesul defunctului D., 150.000 RON pentru prejudiciul cauzat de decesul defunctei L. şi câte 25.000 RON pentru prejudiciul cauzat de decesul defuncţilor J. şi K., precum şi a penalităţilor de întârziere de 0,2% pe zi aferente acestei sume, începând cu a 11-a zi de la data comunicării către pârâtă a hotărârii definitive şi până la data plăţii efective a debitului principal;

- către reclamantul G. a sumei totale de 250.000 RON, reprezentând despăgubiri pentru daune morale, din care 50.000 RON pentru prejudiciul cauzat de decesul defunctului D. şi câte 100.000 de RON pentru prejudiciul cauzat de decesul defuncţilor J. şi K., precum şi a penalităţilor de întârziere de 0,2% pe zi aferente acestei sume, începând cu a 11-a zi de la data comunicării către pârâtă a hotărârii definitive şi până la data plăţii efective a debitului principal;

- către reclamanta H. a sumei totale de 250.000 RON, reprezentând despăgubiri pentru daune morale, din care 50.000 RON pentru prejudiciul cauzat de decesul defunctului D. şi câte 100.000 RON pentru prejudiciul cauzat de decesul defuncţilor J. şi K., precum şi a penalităţilor de întârziere de 0,2% pe zi aferente acestei sume, începând cu a 11-a zi de la data comunicării către pârâtă a hotărârii definitive şi până la data plăţii efective a debitului principal.

Au fost menţinute dispoziţiile sentinţei atacate cu privire la dobânda legală şi restul daunelor materiale pretinse, precum şi soluţia de obligare a pârâtei la plata către reclamanta F. a sumei de 17.484,72 RON, reprezentând despăgubiri pentru daune materiale şi a penalităţilor de întârziere de 0,2% pe zi aferente acestor sume, începând cu a 11-a zi de la data comunicării către pârâtă a hotărârii definitive şi până la data plăţii efective a debitului principal.

În baza art. 38 din O.U.G. nr. 80/2013, reclamanţii au fost obligaţi la plata taxei judiciare de timbru aferente cererii de chemare în judecată, după cum urmează: reclamanta A. să plătească suma de 35.151 RON; reclamanta B. să plătească suma de 29.794,12 RON; reclamantul C. să plătească suma de 33.894,12 RON; reclamantul D. să plătească suma de 23.805 RON (care s-a împărţit între moştenitorii săi astfel: 5.951,25 RON în sarcina reclamantei E., 8.926,87 RON în sarcina reclamantei F. şi câte 4.463,43 RON în sarcina fiecăruia dintre reclamanţii B. şi C.); reclamanta E. să plătească suma de 23.805 RON; reclamanta F. să plătească suma de 13.605 RON; reclamantul G. să plătească suma de 12.605 RON; reclamanta H. să plătească suma de 12.605 RON.

S-a luat act de faptul că părţile nu au solicitat cheltuieli de judecată în apel.

4. Decizia de casare

Prin decizia nr. 2784 din 16 decembrie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2018, s-a admis recursul declarat de recurenta-pârâtă I. S.A. împotriva deciziei civile nr. 1767 A/2020 din 11 decembrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în contradictoriu cu intimaţii-reclamanţi H., G., E., A., F., B. şi C., ultimii doi prin reprezentant legal A., s-a casat decizia recurată şi s-a trimis cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.

Pentru a decide astfel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut, în esenţă, următoarele:

S-a constatat caracterul fondat al criticilor recurentei-pârâte referitoare la dispoziţia instanţei de apel privind acordarea prestaţiei periodice lunare în favoarea intimaţilor-reclamanţi B. şi C..

Potrivit art. 2213 din C. civ., asigurările se reglementează prin legi speciale, în speţă O.U.G. nr. 54/2016 şi Norma ASF nr. 39/2016, aplicabile speţei faţă de data emiterii poliţei RCA, respectiv 16.06.2017.

Din interpretarea respectivelor dispoziţii rezultă că acestea reprezintă norme cu caracter special faţă de prevederile art. 1393 alin. (1) din C. civ.

Cercetarea condiţiilor în care operează răspunderea pârâtei în ceea ce priveşte despăgubirile care se acordă de către asigurător cu titlu de dezdăunare persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, se impunea a fi analizată de către instanţa de apel prin raportare la legea specială şi clauzele contractului RCA, norma generală fiind înlăturată de la aplicare, potrivit principiului specialia generalibus derogant.

Aplicarea de către instanţa de apel a dispoziţiilor art. 1393 alin. (1) din C. civ. în ceea ce priveşte acordarea prestaţiei periodice lunare este greşită, norma generală fiind înlăturată de la aplicare de către norma specială, limitele obligaţiei de despăgubire fiind cele stabilite de contractul de asigurare (poliţa RCA). De asemenea, în ceea ce priveşte modalitatea de lichidare a daunelor, instanţa de apel va analiza dispoziţiile art. 22 din Norma ASF 39/2016, pentru a stabili dacă printre despăgubirile ce urmează fi plătite de asigurător, în cazul decesului unei persoane, se regăseşte renta viageră.

Înalta Curte a reţinut ca fiind fondate şi criticile, întemeiate tot pe motivul de recurs prevăzut de pct. 8 al art. 488 din C. proc. civ., prin care se susţine încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material, respectiv a dispoziţiilor art. 1371 alin. (1) din C. civ.

Potrivit acestui text, în cazul în care victima a contribuit cu intenţie sau din culpă la cauzarea ori la mărirea prejudiciului sau nu le-a evitat, în tot sau în parte, deşi putea să o facă, cel chemat să răspundă va fi ţinut numai pentru partea de prejudiciu pe care a pricinuit-o.

Această normă legală face posibilă diminuarea obligaţiei autorului faptei ilicite, atunci când se apreciază că şi victima a contribuit, cu intenţie sau din culpă, la cauzarea sau la mărirea prejudiciului. Autorul faptului prejudiciabil va putea fi obligat la dezdăunare numai în raport cu "contribuţia" sa la producerea prejudiciului, pentru restul de daună fiind răspunzătoare victima, ca urmare a acţiunii sau inacţiunii sale concurenţiale.

Prin Decizia nr. 12/2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţată de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, publicată în Monitorul Oficial nr. 498 din 4 iulie 2016, s-a decis că dispoziţiile art. 1371 alin. (1) din C. civ. se interpretează în sensul că autorul faptei va fi ţinut să răspundă numai pentru partea de prejudiciu pe care a pricinuit-o în cazul în care victima prejudiciului a contribuit şi ea cu vinovăţie la cauzarea ori la mărirea prejudiciului sau nu l-a evitat, în tot sau în parte, deşi putea să o facă.

Astfel, prin decizia menţionată s-a reţinut că "dispoziţiile art. 1371 alin. (1) din C. civ. nu instituie condiţia ca victima să săvârşească ea însăşi o faptă ilicită, cum este în cazul făptuitorului, fiind relevantă în ipoteza reglementată de norma juridică în discuţie doar examinarea atitudinii victimei, din perspectiva vinovăţiei acesteia; (...) sub forma intenţiei sau culpei, aşa cum sunt definite prin dispoziţiile art. 16 alin. (2) şi (3) din C. civ., şi nu caracterul licit sau ilicit al faptei victimei, atât timp cât se reţine existenţa unei fapte culpabile concurente care se înscrie în lanţul cauzal generator al prejudiciului şi care constituie o circumstanţă legală de diminuare a obligaţiei de despăgubire aflate în sarcina făptuitorului (...).

Aşadar, dacă există o vinovăţie comună a autorului infracţiunii şi a victimei, întinderea despăgubirilor la a căror plată va fi obligat autorul va fi direct proporţională cu ponderea contribuţiei sale la producerea prejudiciului".

În consecinţă, instanţa de apel în mod greşit nu a avut în vedere la pronunţarea soluţiei privind stabilirea daunelor morale acordate reclamanţilor şi nu a analizat incidenţa dispoziţiilor art. 14 din O.U.G. nr. 54/2016, cum corect a învederat recurenta-pârâtă.

5. Soluţia Curţii de Apel Bucureşti, în rejudecare

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, sub nr. x/2018*, la data de 8 martie 2022.

Prin încheierea din 1 aprilie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2018, s-a constatat suspendarea de drept a judecării apelurilor, în rejudecarea după casare, apeluri formulate de apelanţii-reclamanţi A., B., C., ultimii doi prin reprezentant legal A., precum şi de E., F., G., H., D. (decedat), apelul exercitat de acesta din urmă fiind continuat de moştenitorii săi B., C., E. şi F., respectiv de apelanta-pârâtă I. S.A. (în faliment), prin lichidator judiciar M.. împotriva sentinţei civile nr. 1400/2019 din 22 mai 2019 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în temeiul dispoziţiilor art. 262 alin. (4) din Legea nr. 85/2014.

B. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva încheierii din 1 aprilie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2018, recurenţii A., B. şi C., aceştia din urmă prin reprezentant legal A., precum şi E. şi F., în nume propriu şi în calitate de moştenitori ai defunctului reclamant D., respectiv G. şi H. au declarat recurs solicitând, în principal, anularea încheierii recurate, repunerea cauzei pe rol şi continuarea judecării apelurilor promovate de apelanta-pârâtă I. S.A. (în faliment) şi de apelanţii-reclamanţi (N.); în subsidiar, au solicitat suspendarea judecăţii apelului formulat de apelanţii-reclamanţi şi continuarea judecării apelului declarat de apelanta-pârâtă I. S.A.

Recurenţii au arătat că potrivit dispoziţiilor art. 262 alin. (4) din Legea nr. 85/2014, "hotărârea de deschidere a procedurii falimentului are ca efect suspendarea de drept a tuturor acţiunilor judiciare sau extrajudiciare şi a măsurilor de executare silită îndreptate împotriva societăţii de asigurare/reasigurare debitoare".

Legea nr. 85/2014 prevede în mod expres excepţii de la această suspendare a tuturor acţiunilor judiciare, extrajudiciare sau de executare silită, excepţii care sunt cuprinse la art. 75 alin. (2) lit. a) şi b), potrivit cărora "nu sunt supuse suspendării de drept prevăzute la alin. (1): a) căile de atac promovate de debitor împotriva acţiunilor unui/unor creditor/creditori începute înaintea deschiderii procedurii (...)", situaţie care se regăseşte în speţă, astfel că instanţa de apel trebuia să constate că sunt incidente aceste dispoziţii legale.

Instanţa de apel a considerat că se impune suspendarea judecării apelurilor, însă recurenţii apreciază că măsura suspendării nu trebuia să fie dispusă cu privire la apelul formulat de societatea de asigurare, având în vedere situaţia juridică în care aceasta se află.

Excepţia prevăzută la art. 75 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 85/2014 are în vedere o acţiune judiciară care nu se suspendă, atât timp cât există un apel al debitorului aflat în procedura insolvenţei. Întrucât apelurile nu pot fi disjunse instanţa trebuia să continue judecata cauzei, inclusiv a apelului promovat de reclamanţi.

Dispoziţiile art. 262 din Legea nr. 85/2014 nu pot fi interpretate disparat, ci trebuie avut în vedere art. 262 în integralitatea sa şi cadrul legislativ în materie, respectiv art. 242 din Legea nr. 85/2014, conform căruia prevederile Capitolului I, împreună cu excepţiile prevăzute la art. 75, se vor aplica în mod corespunzător procedurii falimentului societăţilor de asigurare.

Recurenţii au mai arătat că excepţiile reglementate la art. 75 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 85/2014 sunt menţionate în Decizia nr. 690/2018 a Curţii Constituţionale.

Nu în ultimul rând, recurenţii au susţinut că dispoziţiile art. 262 alin. (4) din Legea nr. 85/2014 nu pot produce efecte în ceea ce priveşte căile de atac, astfel încât nu se impunea suspendarea judecării apelurilor promovate în cauză.

În drept, au invocat art. 414 alin. (2) şi următ. din C. proc. civ., raportat la art. 412 din acelaşi cod şi art. 75 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 85/2014.

C. Apărarea intimatei

Intimata I. S.A., prin lichidator judiciar M., în data de 27 septembrie 2022 a depus la dosar întâmpinare, prin care a arătat că hotărârea intermediară nr. 507 din 9 februarie 2022, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă, în dosarul nr. x/2021, a rămas definitivă prin decizia nr. 655 din 20 aprilie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, context în care a solicitat instanţei de recurs să dispună "suspendarea şi să constate încetarea procesului" faţă de societatea de asigurare, conform art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014.

Pe fond, a solicitat respingerea recursului, considerând că instanţa de apel a dispus în mod corect suspendarea judecăţii.

În data de 11 octombrie 2022, recurenţii au depus răspuns la întâmpinare, prin care au solicitat respingerea susţinerilor privitoare la suspendarea cauzei, ca nefondate, cu consecinţa admiterii recursului astfel cum a fost el formulat.

D. Aplicabilitatea dispoziţiilor art. 493 din C. proc. civ., în forma anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 310/2018

Conform art. 493 alin. (2)-(4) din C. proc. civ., în forma în vigoare la data începerii procesului, deci, anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 310/2018, a fost întocmit un raport asupra admisibilităţii în principiu a recursului, raport care, după analiza în completul de filtru, a fost comunicat părţilor, cu menţiunea că acestea pot depune punct de vedere la raport în termen de 10 zile de la comunicare.

Doar recurenţii-reclamanţi au înţeles să uzeze de acest drept, arătând că sunt de acord cu concluziile raportului întocmit în cauză.

Prin încheierea din 6 aprilie 2023 s-a admis, în principiu, recursul declarat de recurenţii A., B. şi C., aceştia din urmă prin reprezentant legal A., precum şi E. şi F., în nume propriu şi în calitate de moştenitori ai defunctului reclamant D., respectiv G. şi H., stabilindu-se termen pentru judecata pe fond a căii extraordinare de atac la data de 21 septembrie 2023, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, când s-a pronunţat prezenta decizie.

E. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

Înalta Curte, analizând recursul în limitele controlului de legalitate, în conformitate cu dispoziţiile art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., constată că acesta este fondat pentru considerentele ce succed.

Cu titlu prealabil, faţă de cererea formulată de intimata-pârâtă, care a solicitat, în temeiul art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, suspendarea şi încetarea acţiunii civile, instanţa supremă reţine că, potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., calea de atac a recursului este limitată la examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Înalta Curte constată că prezentul recurs are ca obiect încheierea din 1 aprilie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2018, prin care instanţa de apel a constatat, în temeiul art. 262 alin. (4) din Legea nr. 85/2014, suspendarea de drept a judecării apelurilor (cu ocazia rejudecării după casare), recursul fiind exercitat în conformitate cu art. 414 din C. proc. civ., care stabileşte, cu valoare de regulă generală, posibilitatea formulării căii de atac a recursului împotriva hotărârilor prin care se dispune suspendarea cursului judecării procesului.

Totodată, Legea nr. 85/2014 nu cuprinde dispoziţii speciale de procedură, privind calea de atac formulată împotriva unei încheieri de suspendare a judecăţii, astfel că, în lipsa unor norme derogatorii, devine incidentă norma generală din art. 414 din C. proc. civ., iar recursul nu este supus prevederilor art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014.

Mai mult, dispoziţiile art. 75 alin. (1) privind încetarea procesului se aplică cererilor şi acţiunilor judiciare, extrajudiciare sau măsurilor de executare silită pentru realizarea creanţelor asupra averii debitorului, iar nu şi în privinţa hotărârilor de suspendare a judecăţii, care, fără excepţie, pot fi controlate prin exercitarea recursului.

Prin urmare, în acest stadiu procesual, instanţa de recurs poate verifica doar legalitatea încheierii din 1 aprilie 2022, prin prisma motivelor prevăzute de alin. (1) al art. 488 din C. proc. civ., astfel că solicitarea intimatei de a se dispune "suspendarea şi să constataţi încetarea procesului" faţă de societatea de asigurare, conform art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, nu poate fi primită.

Tot ca o chestiune preliminară, se impune a se lămuri care sunt limitele de rejudecare trasate de instanţa supremă prin decizia de casare anterioară, întrucât acest aspect prezintă interes din perspectiva verificării legalităţii măsurii suspendării judecăţii dispuse prin încheierea recurată.

Astfel, deşi prin dispozitivul deciziei nr. 2784 din 16 decembrie 2021, pronunţate în dosarul nr. x/2018, Înalta Curte, urmare admiterii recursului declarat de pârâta I. S.A. împotriva deciziei civile nr. 1767 A/2020 din 11 decembrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, a casat decizia recurată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, din analiza integrală a acestei hotărâri judecătoreşti rezultă fără echivoc că, în realitate, rejudecarea s-a dispus numai cu privire la apelul declarat de societatea pârâtă.

De altfel, în ultimele două paragrafe ale considerentelor deciziei de casare se arată expres următoarele:

"Cu ocazia rejudecării apelului pârâtei, instanţa de apel va avea în vedere dispoziţiile art. 1371 alin. (1) din C. civ., astfel cum au fost dezlegate de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 12/2016 privind pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, iar conform art. 501 alin. (4) din C. proc. civ. va administra probele necesare pentru determinarea gradului de vinovăţie al victimei A.. De asemenea, va verifica modul de soluţionare a capătului de cerere privind obligarea la plata rentei viagere, urmând a avea în vedere dezlegările date prin prezenta decizie".

Ca atare, prin raportare la prevederile art. 501 din C. proc. civ., potrivit cărora, în caz de casare, hotărârile instanţei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate sunt obligatorii pentru instanţa care judecă fondul, după casare instanţa de fond urmând să judece din nou, în limitele casării şi ţinând seama de toate motivele invocate înaintea instanţei a cărei hotărâre a fost casată, instanţa de apel a fost legal învestită doar cu rejudecarea unei singure cereri de apel, respectiv a apelului declarat de pârâta I. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 1400 din 22 mai 2019 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Concluzia este întărită şi de împrejurarea că deşi partea din hotărâre care interesează lucrul judecat este dispozitivul, pentru că acesta cuprinde soluţia şi se pune în executare, totuşi, în anumite situaţii, beneficiază de putere de lucru judecat şi considerentele, atunci când în lipsa acestora nu ar fi posibilă înţelegerea dispozitivului hotărârii. De altfel, alin. (2) al art. 430 din C. proc. civ. statuează că "Autoritatea de lucru judecat priveşte dispozitivul, precum şi considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă".

Astfel, acceptând că decizia de casare cu trimitere beneficiază de autoritate de lucru judecat, ca orice act jurisdicţional, iar autoritatea de lucru judecat care este ataşată actelor jurisdicţionale priveşte nu numai dispozitivul, dar şi considerentele pe care el se sprijină, acest efect este recunoscut doar în privinţa considerentelor care sprijină şi explicitează soluţia adoptată (considerente decisive), precum şi celor prin care s-au dat anumite dezlegări unor chestiuni litigioase ce au legătură cu obiectul dedus judecăţii şi care au fost dezbătute în proces (considerente decizorii).

Considerentele decisive sau necesare sunt cele care explică dispozitivul şi se reflectă în acesta sau pe care se sprijină ori se întemeiază soluţia din dispozitiv. Aceste considerente nu pot lipsi (sau dacă lipsesc hotărârea este nulă) şi, prin urmare, autoritatea de lucru judecat se ataşează automat acestora.

De esenţa considerentelor decizorii sau decizionale este faptul că instanţa tranşează anumite aspecte ale judecăţii de o manieră incidentală, iar rezolvarea lor se reflectă în mod indirect în dispozitiv, aşadar în soluţia adoptată şi redată expres în dispozitivul hotărârii. Considerentele decizorii nu pot privi însuşi obiectul cererilor formulate în proces, deoarece asupra acestora instanţa este chemată să se pronunţe în mod explicit prin dispozitiv, astfel încât considerentele care sprijină soluţia nu pot fi decât decisive. Considerentele decizorii vizează alte aspecte dezbătute în proces, chiar dacă au legătură cu obiectul cererilor deduse judecăţii.

Prin urmare, este în afara oricărei îndoieli că beneficiază de putere de lucru judecat şi considerentele unei hotărâri judecătoreşti care constituie susţinerea necesară a dispozitivului făcând corp comun cu acesta, aşa-numitele considerente decisive.

Aceasta este şi situaţia în cauza de faţă, înţelegerea pe deplin a deciziei anterioare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin care a fost admis recursul societăţii de asigurare declarat împotriva deciziei civile nr. 1767 A/2020 din 11 decembrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, fiind posibilă doar prin raportare la considerentele respectivei hotărâri, care constituie susţinerea necesară a soluţiei de casare şi care fac corp comun cu dispozitivul deciziei nr. 2784 din 16 decembrie 2021, pronunţate în dosarul nr. x/2018.

Or, în cuprinsul considerentelor instanţa supremă a arătat expres că două au fost argumentele esenţiale pentru care s-a constatat caracterul fondat al recursului, respectiv faptul că, pe de o parte, instanţa de apel a aplicat greşit dispoziţiile art. 1393 alin. (1) din C. civ., în ceea ce priveşte acordarea prestaţiei periodice lunare (norma generală fiind înlăturată de la aplicare de norma specială, limitele obligaţiei de despăgubire fiind cele stabilite de contractul de asigurare); pe de altă parte, s-a reţinut că în mod eronat nu a fost analizată, la stabilirea daunelor morale acordate reclamanţilor, incidenţa dispoziţiilor art. 14 din O.U.G. nr. 54/2016, cu ocazia rejudecării apelului pârâtei urmând să fie avute în vedere şi dispoziţiile art. 1371 alin. (1) din C. civ., astfel cum au fost dezlegate de Î.C.C.J., prin Decizia H.P. nr. 12/2016.

Plecând de la aceste premise, instanţa de recurs va analiza criticile vizând greşita aplicare, în apel, a dispoziţiilor art. 262 din Legea nr. 85/2014 şi care, în opinia recurenţilor, nu au fost corelate cu art. 242 şi 75 din acelaşi act normativ.

Întrucât recurenţii nu au indicat în mod expres pe care dintre cazurile limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ. îşi fundamentează calea extraordinară de atac, dar din dezvoltarea criticilor formulate se poate face o asemenea încadrare de către instanţa de recurs, prin raportare la normele de drept pretins încălcate, care sunt unele de procedură, regăsite în Legea nr. 85/2014, analiza acestor critici se va face prin prisma motivului de casare prevăzut de pct. 5 al art. 488 din cod, motiv care se constată a fi fondat.

Astfel, în motivarea constatării suspendării de drept a judecăţii prin raportare la dispoziţiile art. 262 alin. (4) din Legea nr. 85/2014, instanţa de apel a reţinut că o interpretare a art. 262 alin. (4) şi a art. 75 alin. (2) lit. a) din lege, în sensul continuării judecăţii, ca urmare a faptului că debitoarea a promovat una dintre căile de atac, ar fi contrară scopului reglementării efectului suspensiv al deschiderii procedurii de faliment împotriva societăţii de asigurare, întrucât ar permite obţinerea de către reclamanţi a unui titlu executoriu pentru o creanţă mai mare decât cea care le-a fost recunoscută anterior intrării debitoarei în faliment, cu încălcarea caracterului concursual al procedurii insolvenţei, o asemenea creanţă nemaifiind supusă verificării de către lichidatorul judiciar, conform art. 105 alin. (1) din acelaşi act normativ, şi nemaiputând fi contestată de către ceilalţi creditori ai societăţii aflate în insolvenţă.

Înalta Curte constată că instanţa de apel în mod greşit a exclus de la aplicare dispoziţiile art. 75 alin. (2) din Legea nr. 85/2014, care reglementează situaţiile de excepţie în care măsura suspendării de drept nu se aplică, hotărârea fiind pronunţată cu încălcarea unor reguli de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Într-adevăr, art. 262 alin. (4) din această lege prevede că "Hotărârea de deschidere a procedurii falimentului are ca efect suspendarea de drept a tuturor acţiunilor judiciare sau extrajudiciare şi a măsurilor de executare silită îndreptate împotriva societăţii de asigurare/reasigurare debitoare (...)".

De asemenea, potrivit alin. (1) şi (2) ale art. 75 din acelaşi act normativ, "De la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acţiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanţelor asupra averii debitorului. Valorificarea drepturilor acestora se poate face numai în cadrul procedurii insolvenţei, prin depunerea cererilor de admitere a creanţelor. (...) Nu sunt supuse suspendării de drept prevăzute la alin. (1): a) căile de atac promovate de debitor împotriva acţiunilor unui/unor creditor/creditori începute înaintea deschiderii procedurii şi nici acţiunile civile din procesele penale îndreptate împotriva debitorului; (...)".

Totodată, prin norma de trimitere cuprinsă în art. 242 din lege, se prevede ritos că "Prevederile cap. I, cu excepţia celor cuprinse în secţiunea a 6-a, se vor aplica în mod corespunzător procedurii falimentului societăţilor de asigurare/reasigurare, cu derogările prevăzute în acest capitol".

Fiind situate în cuprinsul Capitolului I - Dispoziţii comune, al Titlului II - Procedura insolvenţei, rezultă fără putinţă de tăgadă, raportat la dispoziţiile art. 242 mai sus citat, că prevederile art. 75 alin. (2) din Legea nr. 85/2014 sunt aplicabile şi în procedura de faliment a unei societăţi de asigurare/reasigurare.

Reţinând, de altfel, că deşi acest din urmă text normativ nu reglementează situaţia în care instanţa este învestită cu două căi de atac declarate împotriva aceleiaşi hotărâri judecătoreşti (prin care a fost judecată o singură acţiune civilă iniţiată de reclamanţii creditori împotriva societăţii de asigurare) şi cu privire la care se poate pune problema dacă s-ar impune sau nu să fie soluţionate împreună (instanţa de apel considerând că nu poate opera disjungerea, întrucât ambele apeluri au ca obiect cuantificarea daunelor morale acordate reclamanţilor, astfel cum a fost ea realizată prin sentinţa atacată, apelul reclamanţilor tinzând şi la obţinerea unor prestaţii periodice care nu au fost acordate de tribunal), în speţa de faţă nu se identifică această ipoteză, după cum s-a arătat deja, casarea anterioară vizând exclusiv rejudecarea apelului societăţii pârâte.

Ceea ce, însă, se poate constata, este faptul că instanţa de apel a aplicat greşit normele la care s-a făcut referire anterior, ignorând, totodată, şi statuările obligatorii ale instanţei de contencios constituţional, regăsite în cuprinsul Deciziilor nr. 36/2018 (M.Of. nr. 431/22.05.2018) şi nr. 690/2018 (M.Of. nr. 210/18.03.2019).

În motivarea celor două decizii, Curtea Constituţională a arătat că "prevederile art. 262 alin. (4) din Legea nr. 85/2014 nu trebuie interpretate disparat, ci trebuie avut în vedere, pe de o parte, art. 262 în integralitatea sa şi, pe de altă parte, întreg cadrul legislativ în materie, respectiv, în mod concret, art. 242 din Legea nr. 85/2014, potrivit căruia prevederile capitolului I (din care fac parte şi dispoziţiile art. 75, care conţin şi excepţii de la procedura suspendării de drept a tuturor acţiunilor judiciare, extrajudiciare sau a măsurilor de executare silită pentru realizarea creanţelor asupra averii debitorului), cu excepţia celor cuprinse în secţiunea a 6-a, se vor aplica în mod corespunzător procedurii falimentului societăţilor de asigurare/reasigurare, cu derogările prevăzute în acest capitol".

Cu privire la măsura suspendării de drept a tuturor acţiunilor judiciare sau extrajudiciare şi a executărilor silite îndreptate împotriva societăţii debitoare ca urmare a declanşării procedurii insolvenţei, prevăzută la art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, aceeaşi Curte a reţinut, prin cele două decizii sus-menţionate, că aceasta se justifică prin natura specială a procedurii prevăzute de legislaţia în materia insolvenţei, procedură care impune crearea unui cadru unitar, colectiv, consensual şi egalitar în care creditorii unui debitor comun să îşi poată valorifica drepturile împotriva debitorului aflat în stare de insolvenţă. În aceste condiţii, existenţa unor acţiuni paralele cu procedura concursuală prevăzută de lege ar produce incertitudine cu privire la masa credală, fapt ce ar face imposibilă evaluarea activului şi pasivului averii debitorului, în vederea distribuirii rezultatului lichidării (în acest sens, a se vedea Decizia nr. 842/2012, M.Of. nr. 832/11.12.2012).

Într-adevăr, pentru realizarea scopului Legii nr. 85/2014, descris în art. 2 din acest act normativ, legiuitorul a prevăzut unele limitări ale drepturilor creditorilor de a finaliza - începând cu data declanşării procedurii de insolvenţă - demersuri judiciare sau extrajudiciare paralele, de natură a-i compromite finalitatea prin afectarea predictibilităţii şi securităţii procedurii judiciare, prin suprimarea caracterului colectiv şi crearea unor breşe nepermise în natura unitară a acesteia.

Având în vedere scopul procedurii reglementate de Legea nr. 85/2014, legislatorul român a introdus în mod expres anumite excepţii de la suspendarea de drept a tuturor acţiunilor judiciare, extrajudiciare sau a măsurilor de executare silită, excepţii care sunt cuprinse în art. 75 alin. (2) din legea sus-menţionată, la lit. a) fiind menţionate, printre altele, căile de atac promovate de debitor împotriva acţiunilor unui/unor creditor/creditori începute înaintea deschiderii procedurii (mai precis, împotriva hotărârilor judecătoreşti nefavorabile debitorului).

De asemenea, şi în procedura falimentului societăţilor de asigurare/reasigurare există o normă de trimitere expresă la prevederile de drept comun în materia insolvenţei, ceea ce pune în evidenţă raportul de complementaritate pe care se grefează instrumentul de tehnică legislativă al normei de trimitere. Tocmai acest raport de complementaritate face posibilă completarea normei speciale cu norma generală sub aspectele care, în cadrul normei speciale, nu au primit o reglementare expresă derogatorie de la norma generală, conform principiului generalia specialibus non derogant.

Acest lucru a fost confirmat ulterior şi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia RIL nr. 19/2022 (M.Of. nr. 1061/02.11.2022), prin care s-a statuat că, "În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 262 alin. (4), prin raportare la prevederile art. 75 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, cu modificările şi completările ulterioare, căile de atac promovate de debitorul societate de asigurare/reasigurare faţă de care a fost deschisă procedura falimentului, împotriva hotărârilor judecătoreşti prin care au fost soluţionate acţiunile unui/unor creditor/creditori pentru realizarea creanţelor asupra averii debitorului introduse pe rolul instanţelor înaintea deschiderii acestei proceduri, nu sunt suspendate de drept".

Prin urmare, instanţa de apel avea obligaţia să respecte deciziile Curţii Constituţionale şi să nu excludă de la aplicare dispoziţiile cu caracter general cu care norma specială se completează, respectiv alin. (2) al art. 75 din Legea nr. 85/2014, ceea ce presupunea raportarea, în contextul primului alineat al acestui text normativ, la sfera acţiunii civile, astfel cum aceasta este definită prin art. 29 din C. proc. civ., concomitent cu corelarea cu art. 75 alin. (2) şi evaluarea modului în care teza suspendării de drept a "acţiunii" este incidentă chiar şi atunci când împotriva horărârii primei instanţe este declarată cale de atac atât de către debitor, cât şi de către creditor.

Pe temeiul acestor considerente, Înalta Curte reţine că dispoziţiile art. 262 alin. (4) din Legea nr. 85/2014 au fost greşit aplicate de instanţa de apel, întrucât legiuitorul a înţeles să excepteze de la suspendarea de drept, printre altele, şi căile de atac promovate de debitor împotriva acţiunilor vizând realizarea unor creanţe asupra averii debitorului, începute înaintea deschiderii procedurii de faliment faţă de o societate de asigurare.

Dat fiind faptul că lit. a) a alin. (2) al art. 75 din Legea nr. 85/2014 instituie un caz de excepţie de la măsura suspendării de drept, iar dispoziţiile art. 262 alin. (4) nu pot produce efecte în ceea ce priveşte căile de atac promovate de debitor, nu se impunea suspendarea cauzei cu privire la apelul exercitat de societatea de asigurare pârâtă.

În concluzie, fiind fondat motivul de casare prevăzut de pct. 5 al alin. (1) al art. 488 din C. proc. civ., în care au fost încadrate criticile recurenţilor, în temeiul art. 497 din acelaşi cod, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite recursul, va casa încheierea atacată şi va trimite cauza aceleiaşi instanţe în vederea continuării judecării apelului declarat de I. S.A.

Văzând că nu se pune problema cheltuielilor de judecată,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenţii A., B. şi C., ambii prin reprezentant legal A., precum şi E. şi F., în nume propriu şi în calitate de moştenitori ai defunctului reclamant D., respectiv G. şi H. împotriva încheierii din 1 aprilie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2018.

Casează încheierea recurată şi trimite cauza instanţei de apel, în vederea continuării judecării apelului declarat de I. S.A.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21 septembrie 2023.