Jurisdiction over lifting fiscal security measures: administrative appeal under Art. 214 Fiscal Procedure Code vs. civil enforcement objection

Şedinţa publică din data de 20 septembrie 2023

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Braşov, secţia I civilă, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F., prin DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE BRAŞOV, ridicarea măsurii asigurătorii înscrisă în CF nr. x Păuleşti, în sensul radierii înscrierii privitoare la a actului administrativ nr. 26274/6.11.2015, emis de către A.N.A.F.- D.G.R.F.P. Braşov - A.J.F.P. Sibiu.

Prin încheierea nr. 43/S/CC/2023 din 8 februarie 2023, Tribunalul Braşov, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei materiale procesuale a secţiei şi a trimis cauza spre soluţionare secţiei a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Prin sentinţa civilă nr. 347/CA din 2 mai 2023, Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Satu Mare.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că, prin cererea dedusă judecăţii, reclamanta a solicitat radierea din CF a procesului-verbal de sechestru nr. x/2015, emis de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Sibiu.

Conform art. 152 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003, în vigoare la data emiterii, procesul-verbal de sechestru reprezintă act de executare, iar art. 172 arată că persoanele interesate pot face contestaţie împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum şi în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condiţiile legii, în timp ce alin. (4) prevede că, contestaţia se introduce la instanţa judecătorească competentă şi se judecă în procedură de urgenţă.

A mai arătat instanţa că, inclusiv în actualul Codul de procedură fiscală, la art. 213 alin. (14), se statuează că împotriva actelor prin care se duc la îndeplinire măsurile asigurătorii, cel interesat poate face contestaţie la executare în conformitate cu prevederile art. 260 şi art. 261, iar contestaţia se introduce la instanţa de executare, conform art. 714 C. proc. civ.

Instanţa a apreciat că, în speţă, nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 214 Codul de procedură fiscală, întrucât nu suntem în situaţia refuzului de emitere a deciziei de ridicare a sechestrului asigurător pentru că au încetat motivele pentru care a fost dispusă măsura asiguratorie sau a fost constituită garanţia prevăzută la art. 211. Dimpotrivă, din motivarea cererii de chemare în judecată rezultă că este criticat însuşi procesul-verbal de sechestru, întrucât a fost întocmit şi înscris în cartea funciară după pronunţarea sentinţei civile nr. 1535/04.03.2010 a Judecătoriei Satu Mare, fiind astfel pus sub sechestru un bun ce nu aparţinea debitorului fiscal.

Chiar dacă s-ar considera că prezenta cauză nu îmbracă forma unei contestaţii la executare, ci reprezintă o acţiune de drept comun prin care terţul prejudiciat de înscrierea realizată în temeiul procesului-verbal de sechestru solicită radierea acesteia, devin aplicabile prevederile art. 94 alin. (1) lit. h) C. proc. civ., potrivit cărora sunt de competenţa judecătoriei cererile privind obligaţiile de a face sau de a nu face neevaluabile în bani, indiferent de izvorul lor contractual sau extracontractual, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe.

În acest context, instanţa a arătat că, raportat la obiectul cererii şi la textele legale sus prezentate, pricina este de competenţa judecătoriei, motiv pentru care, în temeiul art. 131, art. 132 şi art. 651 C. proc. civ. (ipoteza contestaţiei la executare), respectiv art. 117 C. proc. civ. (ipoteza acţiunii de carte funciară), a declinat competenţa de judecare a cauzei în favoarea Judecătoriei Satu Mare.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Satu Mare, secţia Civilă sub acelaşi număr de dosar.

Prin sentinţa civilă nr. 1124 din 23 mai 2023 Judecătoria Satu Mare, secţia Civilă a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei, invocată de reclamantă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal; a constatat ivit conflict negativ de competenţă şi a înaintat prezentul dosar Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru soluţionarea conflictului de competenţă ivit.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Satu Mare, secţia Civilă a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulţumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanţa de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate şi, eventual, reparaţii pentru daune morale.

Instanţa a constatat că reclamanta a arătat, atât prin acţiunea iniţială, cât şi prin concluziile formulate la prezentul termen, că este nemulţumită de refuzul de a emite o decizie de ridicare a sechestrului, arătând expres că cererea sa nu reprezintă o contestaţie la excutare ori o acţiune având ca obiect o obligaţie patrimonială de a face împotriva măsurii instituirii sechestrului, ci o acţiune întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 554/2004 şi ale art. 214 Codul de procedură fiscală.

Or, art. 214 alin. (1) Codul de procedură fiscală prevede că "(1) Măsurile asigurătorii instituite potrivit art. 213 se ridică, în tot sau în parte, prin decizie motivată, de către creditorul fiscal, când au încetat motivele pentru care au fost dispuse sau la constituirea garanţiei prevăzute la art. 211, după caz. Refuzul nejustificat de a soluţiona cererea de ridicare formulată de către cel interesat sau nesoluţionarea în termen pot fi atacate la instanţa de contencios administrativ competentă potrivit art. 213 alin. (13), fără a fi necesară parcurgerea procedurii prealabile. Cererea se judecă de urgenţă şi cu precădere. Procedura prevăzută de art. 200 din C. proc. civ. nu este aplicabilă, iar întâmpinarea nu este obligatorie. Hotărârea prin care se dispune ridicarea măsurilor asigurătorii este executorie de drept. Ea poate fi atacată cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Recursul nu este suspensiv de executare".

De asemenea, dispoziţiile art. 94 C. proc. civ., printre cererile aflate în competenţa judecătoriilor, nu se regăsesc cererile întemeiate pe Legea nr. 554/2004 ori pe dispoziţiile art. 214 Codul de procedură fiscală, ci acestea, potrivit textului de lege amintit mai sus revin, instanţei de contencios administrativ.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la 14 iunie 2023.

Analizând actele şi lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Braşov, secţia I civilă, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F., prin DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE BRAŞOV, ridicarea măsurii asiguratorii înscrisă în CF nr. x Păuleşti, în sensul radierii înscrierii privitoare la a actului administrativ nr. x/6.11.2015, emis de către A.N.A.F.- D.G.R.F.P. Braşov - A.J.F.P. Sibiu.

Reclamanta a arătat că, în luna noiembrie 2022, s-a adresat pârâtei cu o cerere de ridicare a măsurii asigurătorii, formulată în temeiul art. 214 Codul de procedură fiscală, cerere care nu a fost soluţionată şi că, în raport de art. 241 Codul de procedură fiscală, prin derogare de la prevederile art. 7 din Legea nr. 554/2004 şi ale art. 268 Codul de procedură fiscală, în cauză nu este necesară parcurgerea procedurii prealabile.

Aşadar reclamanta a învestit instanţa de judecată cu o acţiune formulată în baza Legii contenciosului administrativ şi fiscal, aspect reţinut, de altfel, de Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal prin sentinţa civilă nr. 347/CA din 2 mai 2023.

În raport de aspectele reţinute mai sus, se impune a se arăta că, potrivit dispoziţiilor art. 214 alin. (1) Codul de procedură fiscală, "(1) Măsurile asigurătorii instituite potrivit art. 213 se ridică, în tot sau în parte, prin decizie motivată, de către creditorul fiscal, când au încetat motivele pentru care au fost dispuse sau la constituirea garanţiei prevăzute la art. 211, după caz. Refuzul nejustificat de a soluţiona cererea de ridicare formulată de către cel interesat sau nesoluţionarea în termen pot fi atacate la instanţa de contencios administrativ competentă potrivit art. 213 alin. (13), fără a fi necesară parcurgerea procedurii prealabile. Cererea se judecă de urgenţă şi cu precădere. Procedura prevăzută de art. 200 din C. proc. civ. nu este aplicabilă, iar întâmpinarea nu este obligatorie. Hotărârea prin care se dispune ridicarea măsurilor asigurătorii este executorie de drept. Ea poate fi atacată cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Recursul nu este suspensiv de executare".

În raport de aceste dispoziţii legale, reiese că, în cauză, instanţa de contencios administrativ este competentă să soluţioneze cererea ce vizează ridicarea măsurilor asigurătorii.

Având în vedere considerentele anterior expuse, în temeiul art. 135 alin. (2) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 20 septembrie 2023.