Motion to annul prior ruling inadmissible for raising grounds outside exhaustive statutory annulment list.

Şedinţa publică din data de 20 septembrie 2023

Asupra contestaţiei în anulare de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia nr. 2566 din 6 decembrie 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2022.2, a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 30 septembrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2022.2.

Împotriva acestei decizii, A. a formulat contestaţie în anulare şi denunţ penal faţă de săvârşirea continuată a infracţiunii de zădărnicire a instaurării ordinii constituţionale, faptă prevăzută de art. 166 indice 1 C. pen. vechi, invocând ca temei de drept art. 503 alin. (2) pct. 1 din C. proc. civ.

În motivarea cererii, contestatorul arată că statul român nu are atributele unui stat în înţelesul Constituţiei României şi dreptului internaţional, acesta nu numai că este incapabil să garanteze drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor săi, dar este primul care le încalcă.

Contestatorul susţine că statul român post comunist nu şi-a schimbat natura de stat criminal care săvârşeşte infracţiuni contra propriilor cetăţeni şi bunurilor acestora, după înlăturarea regimului comunist nelegitim şi criminal.

Statul român, astfel cum susţine contestatorul, nu este capabil să execute obligaţiile asumate în Constituţie, de stat-membru al ONU, de stat-parte al tratatelor ratificate, de stat care respectă dreptul internaţional.

Statul român, potrivit contestatorului, nu respectă nici drepturile naturale şi inalienabile ale persoanei umane, şi-a asigurat protecţia juridică pentru săvârşirea de infracţiuni prin tergiversarea înfiinţării jurisdicţiei de drept intern sau internaţional pe teritoriul său pentru astfel de fapte, obligaţie care îi este dată prin Constituţie şi tratate.

Mai precizează contestatorul că statul român este un teritoriu în afara tuturor formelor de drept şi un stat absolutist.

Intimaţii nu au formulat întâmpinare.

La 24.04.2023, contestatorul a depus la dosar şi contestaţie în anulare împotriva hotărârii nr. 80/2023 pronunţate în dosarul x/2022, fără a indica instanţa care a pronunţat hotărârea atacată.

La 20.09.2023, contestatorul a depus note scrise prin care a invocat excepţia de neconformitate a Statului Român cu Constituţia României şi dreptul internaţional.

Examinând contestaţia în anulare în raport de excepţia inadmisibilităţii, a cărei analiză este prioritară în respectarea dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a admite excepţia, pentru următoarele considerente:

Contestaţia în anulare este o cale de atac extraordinară, de retractare şi nesuspensivă de executare, prin care se cere instanţei ce a pronunţat hotărârea atacată, în cazurile şi condiţiile prevăzute de lege, să îşi anuleze propria hotărâre şi să procedeze la o nouă judecată.

Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat şi nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata.

Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 503 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ., invocate de contestator, hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când hotărârea data în recurs a fost pronunţată de o instanţă necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanţei şi, deşi se invocase excepţia corespunzătoare, instanţa de recurs a omis să se pronunţe asupra acesteia.

Excepţia inadmisibilităţii căii de atac este prioritară oricăror cereri, întrucât, pentru a da eficienţă principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor, instanţa este obligată a examina căile de atac cu care este sesizată, prin prisma îndeplinirii condiţiilor de exercitare stabilite de legea procesuală.

Înalta Curte reţine că argumentele expuse de către contestator în susţinerea cererii nu se încadrează în motivele limitativ şi expres prevăzute de art. 503 C. proc. civ., contestaţia în anulare fiind inadmisibilă.

Prin art. 129 din Constituţia României, cu referire la art. 126 din legea fundamentală, a fost statuat principiul potrivit căruia părţile interesate pot apela la protecţia judiciară a drepturilor subiective încălcate, oferită imparţial de către instanţele competente, legiuitorul impunând în sarcina persoanelor interesate exercitarea drepturilor procedurale în condiţiile legii.

Recunoaşterea unor căi de atac, în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală, constituie o încălcare a principiului legalităţii acestora, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, potrivit principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituţia României.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 2566 din 6 decembrie 2022, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2022.2., ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 2566 din 6 decembrie 2022, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2022.2., ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 20 septembrie 2023.