Partially cassated and remanded: future loss-of-use damages for delayed apartment handover fail certainty test

Şedinţa publică din data de 28 iunie 2023

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă la 13 noiembrie 2019, sub nr. x/2019, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Agenţia Naţională pentru Locuinţe, solicitând obligarea pârâtei, în temeiul răspunderii civile contractuale, la plata sumei de 550 euro/lună (respectiv 2.619,49/lună la cursul de 1 euro/4.7627 RON din 11 noiembrie 2019) pentru perioada cuprinsă între 31 decembrie 2011 şi data depunerii cererii de chemare în judecată, respectiv 12 noiembrie 2019, în total suma provizorie de 51.700 euro, cu titlu de daune interese, constând în contravaloarea lipsei de folosinţă în sumă de 450 euro/lună pentru perioada cuprinsă între 31 decembrie 2011 şi 12 noiembrie 2019, în valoare totală de 42.300 euro, precum şi contravaloarea lipsei de folosinţă ce se va acumula până la data predării la cheie a locuinţei după recepţia la terminarea lucrărilor şi a finalizării complete a Cartierului Henri Coandă din care face parte şi locuinţa din blocul A9, situat pe lotul nr. x cu nr. cadastral x înscris în CF individuală nr. x conform încheierii nr. 182971/19.03.2008 situat în Municipiul Bucureşti, tronson 3 ("locuinţa"); daune morale în sumă de 100 euro/luna pentru perioada cuprinsă între 23 iulie 2011 şi 12 noiembrie 2019, în valoare totală de 9.400 euro, precum şi daunele morale ce se vor acumula până la data predării la cheie a locuinţei după recepţia la terminarea lucrărilor şi a finalizării complete a Cartierului Henri Coandă; obligarea pârâtei să asigure finalizarea lucrărilor de construire ale locuinţei din blocul A9 prin realizarea recepţiei la terminarea lucrărilor şi predarea locuinţei la cheie către reclamant; obligarea pârâtei să asigure finalizarea următoarelor lucrări de investiţii pe teritoriul aferent Sectorului 1, Bucureşti din cadrul Cartierului Henri Coandă constând în: bloc, grădiniţă, dispensar, sediu Poliţie, sediu Pompieri, sediul ADP (administraţia domeniului public), terenuri de sport, spaţii verzi, parc, complex comercial potrivit planurilor de urbanism aprobate şi etapizate în funcţie de graficele de lucrări pentru Cartierul Henri Coandă coroborat cu termenele de punere în funcţiune a locuinţei din blocul A9; cu cheltuieli de judecată.

Pârâta Agenţia Naţională pentru Locuinţe a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia prescripţiei dreptului la acţiune al reclamantului şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Agenţiei Naţionale pentru Locuinţe, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată.

Prin încheierea de şedinţă din 24 februarie 2020, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă a admis excepţia necompetenţei materiale procesuale şi a înaintat cauza spre competentă soluţionare secţiei a VI-a Civile din cadrul Tribunalului Bucureşti.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul acestei secţii sub nr. x/2019*.

Prin sentinţa civilă nr. 2212 din 16 noiembrie 2020, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive pentru capetele 2 şi 3 din cererea de chemare în judecată, invocată de pârâtă, şi a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune în cauza privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională pentru Locuinţe, constatând prescris dreptul material la acţiune.

Împotriva acestei decizii au declarat apel reclamantul şi pârâta.

Prin decizia civilă nr. 1962 din 6 decembrie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtă, a admis apelul declarat de reclamant, a anulat în parte sentinţa apelată în ceea ce priveşte soluţia de admitere a excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune pentru pretenţiile solicitate prin primul capăt de cerere aferente perioadei 13 noiembrie 2016-13 noiembrie 2019, precum şi, în continuare, până la data predării la cheie a locuinţei, respectiv pentru al doilea şi pentru al treilea capăt de cerere, a menţinut celelalte dispoziţii din sentinţa apelată referitoare la respingerea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive pentru al doilea şi al treilea capăt de cerere şi la constatarea prescripţiei dreptului material la acţiune pentru pretenţiile solicitate prin primul capăt de cerere aferente perioadei 31 decembrie 2011-12 noiembrie 2016 şi a reţinut cauza pentru judecarea procesului cu evocarea fondului primului capăt de cerere având ca obiect pretenţiile solicitate pentru perioada 13 noiembrie 2016-13 noiembrie 2019, al celui de-al doilea şi al celui de-al treilea capăt de cerere.

În urma reţinerii cauzei pentru evocarea fondului au fost admise şi administrate proba cu expertiză tehnică specialitatea construcţii şi expertiză tehnică specialitatea evaluare proprietăţi imobiliare.

În urma întocmirii raportului de expertiză specialitatea evaluare proprietăţi imobiliare, reclamantul A. a depus cerere de precizare a cuantumului pretenţiilor prin care a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 35.323 euro, echivalent în RON la cursul BNR de la data plăţii, reprezentând contravaloare lipsă folosinţă imobil pentru perioada 13 noiembrie 2016 - 3 aprilie 2022 (data raportului de expertiză) şi în continuare, 543 euro/lună, echivalent în RON la cursul BNR până la data predării la cheie a imobilului. Restul capetelor de cerere au rămas neschimbate.

Prin decizia civilă nr. 1769A din 21 noiembrie 2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, evocând fondul, a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., a obligat pârâta Agenţia Naţională pentru Locuinţe la plata sumei de 35.323 euro echivalent în RON la cursul BNR de la data plăţii, reprezentând contravaloare lipsă folosinţă imobil pentru perioada 13 noiembrie 2016 - 31 martie 2022, precum şi la plata, în continuare, a sumei de 543 euro lunar, echivalent în RON, până la predarea la cheie a imobilului. A respins în rest cererea. A obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 13.549,08 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâta Agenţia Naţională pentru Locuinţe, solicitând casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată.

Motivele de recurs invocate sunt, în esenţă, următoarele:

Autoarea căii de atac arată că în mod greşit curtea de apel a avut în vedere practica instanţei supreme în măsura în care în sistemul nostru practica nu constituie izvor de drept şi că invocarea unor hotărâri pronunţate în speţe similare nu echivalează cu motivarea completă a deciziei recurate.

Mai arată că noţiunea de "urmărire" implică o obligaţie de diligenţă, nu una de rezultat, întinderea mandatului recurentei-pârâte fiind definită conform convenţiei încheiate cu intimatul-reclamant. Menţionează că în amplasament există utilităţi, iar intimatul-reclamant are obligaţia de a se branşa la aceste reţele. Susţine că nu se poate vorbi de o lipsă de folosinţă întrucât din raportul de expertiză rezultă că imobilul este finalizat, dar intimatul-reclamant a refuzat să îl preia.

Recurenta-pârâtă arată că răspunderea contractuală trebuia analizată pentru perioada 2016 - 2022 şi că instanţa de apel a ignorat probatoriul din dosar.

Referitor la acordarea despăgubirilor pentru viitor, autoarea căii de atac apreciază că prejudiciul nu este cert întrucât nu se poate stabili întinderea sa şi nici legătura de cauzalitate dintre acesta şi neexecutarea obligaţiilor contractuale nu a fost dovedită.

Recurenta-pârâtă a indicat dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Intimatul-reclamant a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii şi a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Recurenta-pârâtă nu a formulat răspuns la întâmpinare.

Examinând decizia atacată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate şi de dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Cu titlu prealabil, instanţa supremă notează că recurenta-pârâtă nu a formulat recurs împotriva deciziei civile nr. 1962 din 6 decembrie 2021 prin care Curtea de Apel Bucureşti a respins apelul formulat de pârâtă şi a admis apelul declarat de reclamant, anulând în parte sentinţa tribunalului. Astfel, soluţia prin care au fost menţinute dispoziţiile din sentinţă referitoare la respingerea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive pentru al doilea şi al treilea capăt de cerere şi la constatarea prescripţiei dreptului material la acţiune pentru pretenţiile solicitate prin primul capăt de cerere aferente perioadei 31 decembrie 2011-12 noiembrie 2016 are caracter definitiv şi se bucură de autoritate de lucru judecat.

De asemenea, Înalta Curte observă că, prin recursul declarat împotriva deciziei civile nr. 1769A din 21 noiembrie 2022, autoarea căii de atac nu a formulat critici cu privire la soluţia de respingere a motivelor de apel referitoare la solicitarea reclamantului de obligare a pârâtei la plata daunelor morale în cuantum de 100 euro/lună, la obligarea pârâtei la finalizarea lucrărilor de construcţie a locuinţei în discuţie, precum şi la finalizarea unor lucrări de investiţii. Aşa fiind, şi această soluţie a rămas definitivă.

Instanţa supremă va înlătura critica prin care recurenta-pârâtă susţine că decizia atacată nu este motivată deoarece din considerentele acestei hotărâri rezultă că instanţa de apel a analizat conţinutul contractului de mandat încheiat între reclamant şi pârâtă, cu referire la dispoziţiile legale incidente şi la contractul de antrepriză generală şi a stabilit că obligaţia asumată de recurentă, de a asigura finalizarea construcţiei, este o obligaţie de rezultat, şi nu una de diligenţă. Curtea de apel a construit o motivare suficientă, cu respectarea exigenţelor impuse de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., trimiterile jurisprudenţiale din cuprinsul considerentelor având rolul de a releva conturarea unei orientări a practicii instanţelor, fără însă a constitui considerente decisive.

Subsumat dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-pârâtă susţine că în mod greşit a fost obligată la plata prejudiciului pentru lipsă de folosinţă întrucât în amplasamemt există reţele de utilităţi, nepredarea locuinţei fiind din culpa reclamantului, iar prejudiciul viitor nu este cert.

Nu vor fi avute în vedere susţinerile autoarei căii de atac referitoare la stadiul actual al reţelelor de utilităţi şi nici la o presupusă culpă a reclamantului întrucât acestea sunt aspecte de fapt asupra cărora instanţa de apel deja s-a pronunţat în virtutea rolului său devolutiv şi care nu mai pot fi examinate în recurs.

Înalta Curte va reţine criticile prin care recurenta susţine că este greşită soluţia curţii de apel de a admite în parte cererea de chemare în judecată şi de a obliga pârâta şi la plata, în continuare, a sumei de 543 euro lunar, echivalent în RON, până la predarea la cheie a imobilului.

Instanţa supremă notează că pentru a se putea solicita angajarea răspunderii contractuale pentru repararea unui prejudiciu viitor este necesară îndeplinirea tuturor condiţiilor răspunderii contractuale, în special caracterul cert al acestuia. Constatarea certitudinii unui prejudiciu viitor presupune siguranţa că acesta se va produce şi determinarea întinderii sale în urma unei evaluări obiective.

Stabilirea cuantumului prejudiciului prin raportare la valoarea chiriilor pe piaţa imobiliară, valabilă la 3 aprilie 2022, data de referinţă menţionată în raportul de expertiză, nu susţine caracterul cert al prejudiciului viitor deoarece cifrele respective se referă la o perioadă de timp anterioară intervalului pentru care reclamantul a solicitat acordarea despăgubirilor pentru acest capăt de cerere. Se reţine astfel o aplicare greşită a dispoziţiilor art. 1084 - art. 1086 C. civ. din 1864.

Mai mult, nici caracterul de certitudine vizând îndeplinirea celorlalte condiţii ale răspunderii contractuale pentru viitor nu poate fi reţinut deoarece nu se poate prezuma că nepredarea imobilului va avea drept cauză neîndeplinirea obligaţiilor contractuale de către recurenta-pârâtă Agenţia Naţională pentru Locuinţe şi că va fi făcută cu vinovăţie, ori că nu vor fi incidente cauze de înlăturare a caracterului ilicit sau a vinovăţiei.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) teza I şi alin. (2) şi al art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite recursul declarat de recurenta-pârâtă Agenţia Naţională pentru Locuinţe împotriva deciziei civile nr. 1769A din 21 noiembrie 2022, pe care o va casa în parte şi va trimite cauza spre o nouă judecată Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în ceea ce priveşte dispoziţia instanţei de apel de obligare a pârâtei Agenţia Naţională pentru Locuinţe la plata, în continuare, a sumei de 543 euro lunar, echivalent în RON, până la predarea la cheie a imobilului.

Referitor la obligarea recurentei-pârâte la plata despăgubirilor cu titlu de contravaloare lipsă de folosinţă, din luna aprilie 2022 şi până la data predării la cheie a locuinţei, realizând o nouă judecată, instanţa de apel va da eficienţă prevederilor art. 1084 - art. 1086 C. civ. din 1864 şi va analiza dacă este îndeplinită condiţia certitudinii prejudiciului viitor prin raportare şi la probatoriul administrat în cauză. În limitele efectului devolutiv al apelului şi în virtutea rolului activ, curtea de apel va putea dispune, dacă va aprecia necesar, completarea probatoriului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă AGENŢIA NAŢIONALĂ PENTRU LOCUINŢE împotriva deciziei civile nr. 1769A din 21 noiembrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Casează în parte decizia atacată şi trimite cauza spre o nouă judecată aceleiaşi instanţe în ceea ce priveşte dispoziţia instanţei de apel de obligare a pârâtei AGENŢIA NAŢIONALĂ PENTRU LOCUINŢE la plata, în continuare, a sumei de 543 euro lunar, echivalent în RON, până la predarea la cheie a imobilului.

Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei atacate.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 28 iunie 2023.