Jurisdiction conflict resolved: Competence established for appellate administrative court to hear claim for damages arising from unconstitutional emergency ordinance on pension deductions

Şedinţa publică din data de 22 iunie 2023

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 20.12.2022, pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2022, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, a solicitat repararea prejudiciului cauzat prin punerea în aplicare, începând cu data de 1 ianuarie 2022, a dispoziţiilor art. XXIV pct. 13 din O.U.G. nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative din data de 17.12.2021, publicată în M. O. nr. 1202/18.12.2021, prin care s-a introdus în Codul fiscal o taxă nouă sub forma contribuţiilor sociale obligatorii constând în asigurări sociale de sănătate datorate de persoanele fizice care realizează venituri din pensii pentru partea care depăşeşte suma lunară de 4.000 RON, pentru fiecare drept de pensie, respectiv: obligarea pârâtului la despăgubiri constând în plata către reclamant a unor sume egale cu sumele reţinute începând cu luna ianuarie 2022 din pensia reclamantului, reţineri făcute cu titlul de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, cu o bază lunară de calcul a contribuţiei de 10% din partea ce depăşeşte suma lunară de 4.000 RON pentru fiecare drept de pensie, despăgubirile urmând a fi calculate începând cu prima reţinere din pensia reclamantului şi până la acoperirea integrală a prejudiciului, indexate cu rata inflaţiei (art. 9 alin. (1)-(5) din Legea nr. 554/2004); obligarea pârâtului la despăgubiri constând în plata dobânzilor legale aferente sumelor reţinute cu titlul de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, calculate începând cu data primei reţineri şi până la acoperirea integrală a prejudiciului (art. 6 din O.G. nr. 13/2011); obligarea pârâtului să emită un act administrativ prin care să dispună încetarea reţinerilor din pensiile reclamantului a contribuţiilor sociale de sănătate de 10% din partea ce depăşeşte suma lunară de 4.000 RON pentru fiecare drept de pensie, începând cu data pronunţării hotărârii (art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004).

În temeiul art. 29 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992 coroborat cu art. 9 alin. (1)-(5) din Legea nr. 554/2004, reclamantul a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate a art. XXIV din O.U.G. nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative din data de 17.12.2021, publicată în M.Of. nr. 1202/12.32.2021, respectiv neconstituţionalitatea acelor prevederi din O.U.G. nr. 130/2021 prin care s-au introdus contribuţiile sociale obligatorii constând în asigurări sociale de sănătate datorate de persoanele fizice care realizează venituri din pensii, pentru partea care depăşeşte suma lunară de 4.000 RON, pentru fiecare drept de pensie (art. XXIV pct. 11-14,16-20), respectiv art. XXV din aceeaşi Ordonanţă, prevederile fiind neconstituţionale în raport de dispoziţiile art. 1 alin. (3) şi (5), art. 16 alin. (1), art. 44 alin. (1) şi (2), art. 56 ai. 2, art. 61 alin. (1), art. 115 alin. (4) şi (6), art. 124 alin. (3), art. 139 alin. (1), art. 147 alin. (4) din Constituţia României.

Guvernul României a formulat întâmpinare la data de 19.01.2023, prin care a invocat excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Piteşti, susţinând că faţă de obiectul cererii şi având în vedere dispoziţiile art. 153 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, soluţionarea cererii este de competenţa Tribunalului Vâlcea, completul specializat de asigurări sociale.

La termenul de judecată din data de 24 februarie 2023, Curtea a pus în discuţie în excepţia necompetenţei materiale în raport de obiectul dedus judecăţii, excepţia fiind admisă prin sentinţa civilă nr. 17/F-CONT din 24.02.2023 şi, în consecinţă cauza a fost declinată în vederea soluţionării de către Tribunalul Vâlcea.

În motivarea acestei soluţii s-a reţinut că reclamantul a invocat obligarea pârâtului la plata de despăgubiri constând în plata către acesta a unor sume egale cu sumele reţinute începând cu luna ianuarie 2022 din pensia sa, sume reţinute cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, cu o bază de calcul de 10%, fapt care încadrează litigiul în materia asigurărilor sociale, iar competenţa aparţine instanţelor de judecată specializate, respectiv cele de conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea la data de 20.03.2023.

Tribunalul Vâlcea a invocat din oficiu excepţia necompetenţei materiale.

Prin sentinţa civilă nr. 1298/19 mai 2023 Tribunalul Vâlcea, secţia I civilă a admis excepţia necpmpetenţei materiale a Tribunalului Vâlcea şi, în consecinţă a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Piteşti. Totodată a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.

În motivarea soluţiei s-a reţinut că reclamantul a solicitat repararea prejudiciului cauzat prin punerea în aplicare, începând cu data de 1 ianuarie 2022, a dispoziţiilor art. XXIV pct. 13 din O.U.G. nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative din data de 17.12.2021, publicată în M. O. nr. 1202/18.12.2021, prin care s-a introdus în Codul fiscal o taxă nouă sub forma contribuţiilor sociale obligatorii constând în asigurări sociale de sănătate datorate de persoanele fizice care realizează venituri din pensii pentru partea care depăşeşte suma lunară de 4.000 RON, pentru fiecare drept de pensie, respectiv: obligarea pârâtului la despăgubiri constând în plata către reclamant a unor sume egale cu sumele reţinute începând cu luna ianuarie 2022 din pensia reclamantului, reţineri făcute cu titlul de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, în temeiul art. 9 alin. (1)-(5) din legea nr. 554/2004, actualizate cu indicele de inflaţie, precum şi la plata dobânzilor legale aferente; precum şi obligarea pârâtului să emită un act administrativ prin care să dispună încetarea reţinerilor din pensiile reclamanţilor a contribuţiilor sociale de sănătate de 10% din partea ce depăşeşte suma lunară de 4.000 RON pentru fiecare drept de pensie, începând cu data pronunţării hotărârii, întemeiat pe dispoziţiile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004.

Instanţa a reţinut că din interpretarea sistematică şi gramaticală a art. 1 alin. (1), art. 2 alin. (1) lit. c) şi art. 9 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reiese că între situaţia în care obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă repararea unui prejudiciu cauzat de dispoziţiile unei ordonanţe de urgenţă, declarate neconstituţionale, precum şi obligarea emitentului la adoptarea unei act administrativ prin care să dispună încetarea situaţiei care a generat declararea ca neconstituţională a normei respective şi normele juridice precizate există o corespondenţă perfectă, în sensul că elementele sale să se suprapună exact peste cele abstracte existente în dispoziţia legală.

În speţă, reclamantul a solicitat repararea prejudiciului produs prin ordonanţa de urgenţă ale cărei dispoziţii au fost declarate neconstituţionale de către Curtea Constituţională prin decizia nr. 650 din 15 decembrie 2022 chiar de la emitentul actului administrativ, respectiv Guvernul României, iar nu restituirea sumelor reţinute cu titlu de CASS în baza acestor dispoziţii declarate neconstituţionale.

Prin urmare, prezentul litigiu se circumscrie materiei contenciosului administrativ, iar faţă de această concluzie, potrivit art. 126 alin. (6) teza finală din Constituţia României, instanţele de contencios administrativ sunt competente să soluţioneze cererile persoanelor vătămate prin ordonanţe sau, după caz, prin dispoziţii din ordonanţe declarate neconstituţionale.

Totodată, tribunalul a mai reţinut că potrivit art. 10 alin. (1) Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale (...) se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Analizând actele şi lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că cele două instanţe, s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi cel puţin una dintre cele două instanţe este competentă să soluţioneze cauza.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă prin emiterea regulatorului de competenţă.

Obiectul cererii de chemare în judecată este reprezentat de solicitarea reclamantului de obligare a pârâtului, Guvernul României, la repararea prejudiciului cauzat prin punerea în aplicare, începând cu data de 1 ianuarie 2022, a dispoziţiilor art. XXIV pct. 13 din O.U.G. nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative din data de 17.12.2021, publicată în M. O. nr. 1202/18.12.2021, prin care s-a introdus în Codul fiscal o taxă nouă sub forma contribuţiilor sociale obligatorii constând în asigurări sociale de sănătate datorate de persoanele fizice care realizează venituri din pensii pentru partea care depăşeşte suma lunară de 4.000 RON, pentru fiecare drept de pensie.

Aşadar, reclamantul pune în discuţie repararea prejudiciului suportat de acesta ca urmare a instituirii de către pârât unor măsuri fiscale cu impact asupra dreptului de pensie, însă nu în accepţiunea art. 153 din Legea nr. 263/2010, care presupune contestarea unei decizii de pensie emise de casa teritorială de pensii competentă ori prin solicitarea emiterii unei astfel de decizii ci ca o consecinţă a unei cereri formulate în baza art. 9 din Legea 554/2004, astfel cum reclamantul a indicat în petitul acţiunii.

Potrivit alin. (1) al acestui text de lege, persoana vătămată într-un drept al sau ori într-un interes legitim prin ordonante sau dispozitii din ordonante poate introduce acţiune la instanta de contencios administrativ, însoţită de exceptia de neconstitutionalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstitutionalitatii ordonantei sau a dispozitiei din ordonanţă. În conformitate cu alin. (5) al aceluiaşi text de lege, acţiunea poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum şi, după caz, obligarea unei autorităţi publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operaţiuni administrative.

Raportat la faptul că faptul că temeiul legal aplicabil acţiunii se regăseşte în Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ şi având în vedere finalitatea demersului judiciar precum şi calitatea pârâtului, Înalta Curte constată că litigiul dedus judecăţii are natura unui litigiu de drept administrativ.

Potrivit art. 10 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

Conform art. 1 din acelaşi act normativ, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată.

În raport cu aceste considerente şi având în vedere că pârâtul are calitatea de autoritate publică centrală, competenţa materială revine secţiei de contencios administrativ a curţii de apel.

Pentru aceste motive, în aplicarea art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 iunie 2023.