Nullity of cassation appeal due to lack of substantive illegality critique in contractual penalty dispute

Şedinţa publică din data de 22 iunie 2023

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Galaţi sub nr. x/25.06.2021 reclamanta A. S.A. a chemat în judecată pârâta B. S.R.L. solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea acesteia la plata sumei de 44.435,55 Euro în echivalent RON la cursul de la data plăţii, reprezentând deducere contractuală pentru neîndeplinirea obiectivului.

În drept a invocat art. 1270,1350,1480,1516 şi 1535 C. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 10785/27.10.2021 a Judecătoriei Galaţi a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a instanţei şi a fost declinată competenţa de soluţionare în favoarea Tribunalului Galaţi.

Prin sentinţa civilă nr. 50/08.03.2022 Tribunalul Galaţi a admis în parte cererea privind pe reclamanta A. S.A. în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L. şi a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 24.983 euro în echivalent RON la data plăţii, reprezentând deducere contractuală; a respins celelalte pretenţii ca nefondate.

Împotriva acestei sentinţe, precum şi a încheierii de şedinţă din 08.02.2022, a formulat apel B. S.R.L.

Prin decizia civilă nr. 421/A din 23 noiembrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă a fost admis apelul declarat de B. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 50 din 08.03.2022 a Tribunalului Galaţi, secţia a II a civilă în contradictoriu cu intimata reclamantă A. S.A.. A fost schimbată în tot sentinţa apelată în sensul că a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de A. S.A.. A fost obligată intimata A. S.A. la plata către apelanta B. S.R.L. a sumei de 1.788,56 RON cu titlul de cheltuieli de judecată (taxă de timbru în apel). Totodată, s-a dispus restituirea către apelantă a sumei de 1788,56 RON plătită către Primăria Municipiului Galaţi.

Reclamanta A. S.A. a declarat recurs împotriva acestei decizii invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În memoriul de recurs sunt prezentate elementele raportului contractual existent între părţi evidenţiindu-se aspectele care au condus la iniţierea litigiului.

Recurenta face trimitere la dispoziţiile art. 1270 alin. (1), art. 1516 alin. (1) şi art. 1350 alin. (1) C. civ. şi arată că prin cererea de chemare în judecată a solicitat obligarea pârâtei la plata unei sume de bani cu titlu de deducere contractuală având valoarea unei penalităţi pentru neexecutarea obligaţiilor contractuale.

În opinia recurentei, este surprinzătoare decizia pronunţată de instanţa de apel aceasta ignorând voinţa părţilor deoarece pârâta s-a angajat să atingă o anumită cifră de afaceri, obligaţie nerealizată care dă dreptul la dezdăunări.

Recurenta susţine că apărările pârâtei au condus analiza dosarului dintr-o perspectivă nerelevantă deoarece invocarea nerespectării de către reclamantă a termenelor de plată nu poate fi opusă nerespectării targetului de piaţă asumat de pârâtă, având în vedere că aceasta şi-a asumat o obligaţie de rezultat.

În final, recurenta arată că instanţa de apel a încălcat dispoziţiile art. 1541 alin. (1) C. civ. întrucât nu putea invalida acordarea penalităţii solicitate în cauză, niciuna din situaţiile prevăzute la lit. a) şi b) neputând fi reţinute.

Intimata a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului.

La termenul din 22 iunie 2023, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte a luat în examinare cu prioritate, excepţia nulităţii recursului, reţinând următoarele:

Conform art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

Recursul se motivează, conform art. 487 alin. (1) C. proc. civ., prin însăşi cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs; motivele de nelegalitate sunt prevăzute limitativ în art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., iar art. 489 alin. (1) C. proc. civ. prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazurilor prevăzute la alin. (3) care se referă la motivele de ordine publică, precum şi în situaţia alin. (2), în care criticile dezvoltate nu sunt susceptibile de încadrare în dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea motivului de recurs prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici privind judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, raportat la motivul de nelegalitate invocat.

Recurenta a invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Deşi a invocat acest motiv de nelegalitate susţinerile recurentei nu relevă greşita aplicare a normelor de drept material.

Astfel criticile recurentei nu individualizează ipotezele legale prevăzute de motivul de nelegalitate invocat nefiind dezvoltate critici concrete prin care să fie argumentată nelegalitatea deciziei atacate.

Susţinerile recurentei în sensul că decizia pronunţată de instanţa de apel a încălcat voinţa părţilor deoarece pârâta s-a angajat să atingă o anumită cifră de afaceri însă nu a realizat această obligaţie de rezultat, au în realitate în vedere modul de stabilire a situaţiei de fapt pe baza probelor administrate în cauză, iar nu nelegalitatea hotărârii.

Trimiterile recurentei la dispoziţiile art. 1538 alin. (1) C. civ. nu se constituie într-o critică de nelegalitate în sensul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. întrucât nu vizează decizia atacată ci reprezintă o recalificare a obiectului cererii de chemare în judecată, în condiţiile în care în faţa instanţelor devolutive nu s-a ridicat problema stabilirii caracterului de clauză penală a dispoziţiei contractuale ce a constituit temeiul pretenţiilor recurentei.

De asemenea, criticile ce privesc interpretarea clauzelor contractuale cu referire la calificarea obligaţiei pe care recurenta-reclamantă o consideră încălcată de către pârâtă nu sunt critici de nelegalitate pentru că vizează analiza raportului contractual, iar nu încălcarea unor norme de drept material.

Invocarea încălcării dispoziţiilor art. 1541 alin. (1) C. civ. este făcută dintr-o perspectivă care reflectă modul în care recurenta susţine temeinicia cererii de chemare în judecată şi anume că, întrucât niciuna dintre ipotezele în care instanţa de judecată poate reduce penalităţile prevăzute de textul de lege menţionat nu este incidentă, atunci acordarea penalităţii solicitată de aceasta trebuie reţinută, chestiune care nu vizează nelegalitatea hotărârii atacate ci modul propriu în care recurenta înţelege să-şi susţină pretenţiile.

Totodată, Înalta Curte reţine că invocarea dispoziţiilor art. 1541 C. civ. nu poate constitui o critică de nelegalitate în condiţiile în care decizia de apel nu reflectă o aplicare a acestor norme legale. În consecinţă, în lipsa unor considerente în raport cu care să poată fi făcută examinarea legalităţii deciziei de apel, conform art. 483 alin. (3) C. proc. civ., criticile recurentei sub acest aspect nu pot fi valorificate.

Înalta Curte reţine că, prin criticile invocate în susţinerea recursului, se tinde în realitate, fie la o nouă evaluare a situaţiei de fapt, fie la interpretarea probatoriului, chestiuni asupra cărora instanţa de apel deja s-a pronunţat şi care nu mai pot fi analizate în această etapă procesuală a recursului, având în vedere specificul acestei căi de atac, care vizează exclusiv motive de nelegalitate şi nu de temeinicie ale hotărârii atacate.

În considerarea argumentelor expuse mai sus, Înalta Curte constată că examinarea memoriului de recurs impune concluzia că recurenta nu a formulat critici care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., aspect pe care şi intimata l-a susţinut prin întâmpinare.

Sancţiunea nulităţii recursului intervine nu numai atunci când motivele de recurs lipsesc cu desăvârşire, ci şi în cazul motivării necorespunzătoare, care de asemenea nu constituie o motivare în sensul procedural al recursului. O astfel de situaţie intervine şi în cauză din moment ce, aşa cum s-a arătat, recurenta nu a dezvoltat critici de nelegalitate care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., ci s-a limitat la simpla afirmare a netemeiniciei deciziei atacate.

Aşadar, criticile nu sunt circumscrise motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ. deoarece vizează netemeinicia deciziei atacate, iar nu nelegalitatea acesteia, astfel cum prevede art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

În consecinţă, în temeiul art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. Înalta Curte va admite excepţia nulităţii recursului şi va anula recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.A. împotriva deciziei civile nr. 421/A din 23 noiembrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă B. S.R.L.

Totodată, în temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ., reţinând culpa procesuală, Înalta Curte va obliga recurenta să plătească intimatei suma de 3.527,30 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia nulităţii recursului.

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.A. împotriva deciziei civile nr. 421/A din 23 noiembrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă B. S.R.L.

Obligă recurenta să plătească intimatei suma de 3.527,30 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 iunie 2023.