Dividend claim against third-party debtor blocked by attachment: appellate misapplication of remand powers where first instance adjudicated merits

Şedinţa publică din data de 22 iunie 2023

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş la data de 11.05.2022, sub nr. x/2022, reclamanta AUTORITATEA PENTRU ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI a solicitat obligarea pârâtei A. S.A. la plata a 83.928,00 RON suma totală datorată AAAS cu titlu de dividende aferente exerciţiului financiar al anului 2019, cuvenite acţionarului Statul Roman- prin AAAS, neachitate; 6.734,82 RON dobânzi penalizatoare calculate asupra întregii sume datorate cu titlu de dividende, pentru neplata dividendelor cuvenite acţionarului Statul Roman- prin AAAS pentru exerciţiul financiar al anului 2019, calculate începând cu data de 06.11.2020 până la data de 15.04.2022, conform modului de calcul anexat, şi plata dobânzilor în continuare până la achitarea integrală/efectivă a dividendelor.

Prin întâmpinarea înregistrată la data de 03.06.2022, pârâta A. S.A. a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, în principal, ca fiind formulată de către o persoană fără calitate procesuală activă, iar în subsidiar, ca fiind neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.

Pe cale de excepţie, s-a invocat excepţia lipsei calităţii active a reclamantei, raportat la faptul că proprietarul acţiunilor deţinute la societatea subscrisei este Statul Român, iar nu A.A.A.S., calitate care rezultă din dispoziţiile art. 5 din O.U.G. nr. 23/2004, ale Legii nr. 137/2002 şi O.U.G. nr. 88/1997.

Prin sentinţa civilă nr. 404/PI/14.07.2022 pronunţată de către Tribunalul Timiş în dosarul nr. x/2022, a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei şi a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului în contradictoriu cu pârâta A. S.A., ca neîntemeiată, fiind obligată reclamanta să plătească pârâtei suma de 4.165 RON cu titlu de cheltuieli de judecată,

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului - A.A.A.S. solicitând admiterea apelului în condiţiile art. 480 alin. (3) teza a II-a, anularea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată, şi obligarea pârâtei la plata sumelor cu titlu de dividende şi dobânzi penalizatoare pentru exerciţiul financiar al anului 2019, aşa cum au fost defalcate în cererea de chemare în judecată, precum şi plata dobânzilor, în continuare, până la achitarea integrală/efectivă a dividendelor.

În subsidiar, a solicitat admiterea apelului cu schimbarea în tot a sentinţei civile apelate, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată.

Prin decizia civilă nr. 670/A din 14 noiembrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă a fost admis apelul declarat de către reclamanta Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului - A.A.A.S. împotriva sentinţei civile nr. 404/PI/14.07.2022 pronunţate de către Tribunalul Timiş în dosarul nr. x/2022 în contradictoriu cu intimata pârâtă A. S.A. A fost anulată sentinţa atacată şi trimisă cauza spre rejudecare pe fond aceleiaşi instanţe.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâta A. S.A.

Recurenta invocă motivele de recurs prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ. şi solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei pentru rejudecare instanţei de apel.

Din perspectiva motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta susţine încălcarea de către instanţa de apel a dispoziţiilor art. 478 alin. (1) şi alin. (3) C. proc. civ. arătând că a invocat excepţia inadmisibilităţii apelului formulat, raportat la dispoziţiile art. 478 alin. (1) C. proc. civ., respectiv la faptul că prin cererea de apel reclamanta nu a criticat motivul pentru care prima instanţă a respins acţiunea, fiind de acord cu acesta, ci a modificat obiectul cerererii introductive, din acţiune în pretenţii, de obligare la plata unor sume de bani, într-o eventuală acţiune în constatare.

În acest sens se arată că prin intermediul cererii de apel reclamanta se arată a fi de acord cu faptul că instanţa de judecată nu poate dispune efectuarea unei plăţi cât timp recurenta are interdicţia legală, în calitate de terţ poprit, de a achita dividendele, motivând în schimb, că, în realitate, dispoziţiile art. 784 C. proc. civ. sunt inaplicabile întrucât, aceasta nu a solicitat prin cererea introductivă a se dispune obligarea subscrisei la plată, ci doar o conservare/recunoaştere a dreptului său.

În realitate, prin acţiunea formulată reclamanta a solicitat obligarea recurentei-pârâte la plata dividendelor împreună cu dobânzi penalizatoare şi, întrucât nu poate solicita plata unei sume de bani din moment ce legea o interzice, reclamanta a încercat, în mod inadmisibil, pe calea apelului, schimbarea temeiului de drept al acţiunii.

Raportat la dispoziţiile art. 478 C. proc. civ., care prevăd limitele apelului, respectiv faptul că prin apel nu se poate schimba cadrul procesual stabilit în faţa primei instanţe, recurenta solicită se se constate ca în mod greşit instanţa de apel nu a dat eficienţă acestor dispoziţii legale şi nu a admis excepţia inadmibilităţii.

Considerentele instanţei de apel în sensul că pretenţiile apelantei sunt formulate în sensul recunoaşterii existenţei dreptului de acordare a dividendelor, implicit în sensul recunoaşterii existenţei raportului juridic dintre părţi, este total greşită, aceasta reprezentând o interpretare nepermisă a obiectului cauzei.

Practic, se solicită recunoaşterea unei creanţe printr-o hotărâre judecătorească, care să nu oblige la o plată imediată, ci sub o serie de condiţii. Or, aceste aspecte nu sunt permise şi nici nu au fost solicitate în faţa primei instanţe de judecată.

Recurenta arată că o altă normă de drept procedural care a fost încălcată este aceea prevăzută de art. 784 alin. (1) C. proc. civ., deoarece, deşi instanţa de judecată care a judecat cererea de apel a admis apelul şi a trimis cauza spre rejudecare, aceasta s-a pronunţat totodată şi pe fondul cauzei. Potrivit acestei instanţe, prima instanţă de judecată putea să admită acţiunea reclamantei, întrucât dispoziţiile legale care reglementează poprirea nu sunt aplicabile în speţă, reclamanta solicitând recunoaşterea drepturilor sale.

În mod corect, susţine recurenta, prima instanţă de judecată a respins ca neîntemeiată solicitarea AAAS de obligare a subscrisei la plata dividendelor, având în vedere faptul că plata solicitată a fi autorizată de către instanţa de judecată este una nelegală, recurenta neputând să o efectueze cât timp dividendele care s-ar cuveni Statului Român sunt poprite.

O eventuală autorizare a plăţii de către instanţa de judecată ar contraveni dispoziţiilor legale, în speţă art. 784 alin. (1) C. proc. civ.

Potrivit acestor dispoziţii legale, din momentul comunicării adresei de înfiinţare a popririi către terţul poprit sunt indisponibilizate toate sumele şi bunurile poprite.

Mai mult, legiuitorul prevede faptul că " de la indisponibilizare şi până la achitarea integrală a obligaţiilor prevăzute în titlul executoriu, inclusiv pe perioada suspendării urmăririi silite prin poprire terţul poprit nu va face nicio plată sau altă operaţiune care ar putea diminua bunurile indisponibilizate." Or, având în vedere faptul că AAAS face obiectul mai multor proceduri de executare silită, în cadrul cărora s-au înfiinţat popriri asupra veniturilor, nu se poate efectua nicio plată, nici măcar autorizată de instanţa de judecată.

Cu toate acestea, instanţa de apel, chiar dacă susţine contrariul, a autorizat această plată, încălcând dispoziţiile legale anterior menţionate.

Referitor la motivul de recurs prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8, C. proc. civ. se arată că instanţa de judecată a autorizat efectuarea plăţii către intimata reclamantă, în baza art. 67 şi 123 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, considerând ca nefiind aplicabile dispoziţiile art. 784 C. proc. civ.

Conform art. 67 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, cota-parte din profit ce se plăteşte fiecărui asociat constituie dividend.

De asemenea, conform 123 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, acţionarii îndreptăţiţi să încaseze dividende sau să exercite orice alte drepturi sunt cei înscrişi în evidenţele societăţii sau în cele furnizate de registrul independent privat al acţionarilor, corespunzătoare datei de referinţă.

Instanţa de apel a aplicat greşit aceste dispoziţii legale, considerând că în baza acestora ar putea autoriza efectuarea plăţii dividendelor.

Dispoziţiile legale prevăzute de art. 784 C. proc. civ. sunt imperative în sensul că de la indisponibilizare şi până la achitarea integrală a obligaţiilor prevăzute în titlul executoriu, inclusiv pe perioada suspendării urmăririi silite prin poprire, terţul poprit nu va face nicio plată sau altă operaţiune care ar putea diminua bunurile indisponibilizate. Ca atare, deşi aceste dispoziţii invocate de către instanţă reglementează dreptul la dividende, acestea nu îşi găsesc aplicabilitatea cât timp s-a infiinţat o poprire asupra acestora.

Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

La termenul din data de 22 iunie 2023, în conformitate cu art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte a invocat din oficiu motivul de recurs de ordine publică prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., în ceea ce priveşte modalitatea de aplicare a dispoziţiilor art. 480 alin. (3) teza I C. proc. civ. de către instanţa de apel şi l-a reţinut ca fondat pentru următoarele considerente:

Prin decizia atacată a fost admis apelul declarat de intimata-reclamantă şi anulată în parte hotărârea apelată, aceasta fiind menţinută doar în ceea ce priveşte soluţia pronunţată de instanţa de fond cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, cauza fiind trimisă spre rejudecare aceleiaşi instanţe în temeiul dispoziţiilor art. 480 alin. (3) teza I C. proc. civ.

În motivarea acestei soluţii s-a reţinut că prima instanţă a respins cererea reclamantei, fără a analiza pe fond pretenţiile acesteia, prin raportare la motivele de fapt şi temeiurile de drept invocate şi la apărările pârâtei, iar analiza acestora direct în calea de atac ar fi de natură să încalce principiile contradictorialităţii şi asigurării dreptului la apărare.

Referitor la excepţia inadmisibilităţii invocată de pârâtă instanţa de apel a reţinut că reclamanta nu a schimbat sau adăugat nimic faţă de cererea introdusă la fond, iar pretenţiile sunt formulate în sensul recunoaşterii existenţei dreptului de acordare a dividendelor şi, implicit, în sensul recunoaşterii existentei raportului juridic dintre aceasta şi intimată, aspecte ce se impun a fi tranşate pe fond, modalitate de soluţionare a litigiului care este independentă de executarea popririi derulată în cadrul dosarelor de executare silită.

Înalta Curte reţine că, potrivit art. 480 alin. (3) teza I C. proc. civ., în cazul în care se constată că, în mod greşit, prima instanţă a soluţionat procesul fără a intra în judecata fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părţii care nu a fost legal citată, instanţa de apel va anula hotărârea atacată şi va judeca procesul, evocând fondul.

Textul de lege evocat este aplicabil atunci când prima instanţă a soluţionat greşit procesul în urma unei excepţii procesuale, ori s-a pronunţat asupra unei cereri complet diferite decât aceea pentru care a fost formulată acţiunea.

Ipoteza reţinută de instanţa de apel în aplicarea acestui articol este aceea că prima instanţă a respins cererea reclamantei fără a analiza pe fond pretenţiile acesteia, prin raportare la motivele de fapt şi temeiurile de drept invocate şi la apărările pârâtei.

Noţiunea de pronunţare asupra fondului reflectă situaţia în care prima instanţă a statuat asupra existenţei sau inexistenţei drepturilor şi obligaţiilor care fac obiectul învestirii.

În cauză, prima instanţă a analizat pe fond cererea cu care a fost învestită şi a respins-o ca neîntemeiată reţinând apărarea pârâtei potrivit căreia dobândirea calităţii de terţ poprit, în urma emiterii adreselor de înfiinţare a popririi, în temeiul art. 783 alin. (2) şi (6) C. proc. civ. are ca efect interdicţia acesteia de a plăti reclamantei sumele de bani pe care i le datorează reprezentând contravaloarea dividendelor, sumele de bani fiind indisponibilizate din momentul comunicării adresei de înfiinţare a popririi către pârâtă, conform art. 784 alin. (1) C. proc. civ.

Aşadar, prima instanţă a cercetat cauza pe fond ceea ce infirmă soluţia instanţei de apel de trimitere a cauzei spre rejudecare având ca temei dispoziţiile art. 480 alin. (3) teza I C. proc. civ.

Contrar celor reţinute prin decizia atacată, situaţia în care prima instanţă a analizat toate capetele de cerere şi a pronunţat o soluţie de respingere a acţiunii, chiar şi în cazul unei nemotivării în fapt sau în drept, nu atrage incidenţa dispoziţiilor art. 480 alin. (3) teza I C. proc. civ.. Şi aceasta deoarece prin decizia pronunţată în apel poate fi îndreptat orice viciu al motivării sentinţei primei instanţe indiferent dacă se menţine sau nu soluţia primei instanţe, instanţa de control judiciar fiind obligată să arate argumentele pentru care s-a pronunţat soluţia în calea de atac şi susţinerile care au fost înlăturate, astfel încât să se evidenţieze că instanţa a examinat cu adevărat problemele esenţiale ce i-au fost supuse atenţiei, iar nu să se rezume la a confirma formal concluziile primei instanţe.

O astfel de modalitate de judecată în căile de atac corespunde dispoziţiilor par. 6 din CEDO, Curtea reţinând în jurisprudenţa sa constantă faptul că o instanţă superioară poate în anumite condiţii să remedieze deficienţele procedurii în primă instanţă şi este uşor de conceput ca o astfel de instanţă să înlocuiască decizia viciată cu propria decizie, cu condiţiile ca această decizie să respecte garanţiile dreptului la un proces echitabil (Cauza Luka împotriva României).

Motivul de recurs, invocat din oficiu, respectiv art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. are în vedere casarea hotărârii când instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, acest motiv de recurs referindu-se la toate neregularităţile procedurale.

Încălcarea dispoziţiilor art. 480 alin. (3) teza I C. proc. civ., respectiv trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe în lipsa întrunirii condiţiilor legale, se constituie într-o neregularitate procedurală care atrage incidenţa motivului de casare invocat.

Faţă de considerentele reţinute care impun casarea deciziei atacate în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel, Înalta Curte nu va mai analiza celelalte motive de recurs.

În consecinţă, în temeiul art. 496 alin. (2) C. proc. civ. Înalta Curte va admite recursul declarat de recurenta-pârâtă A. S.A. împotriva deciziei civile nr. 670/A din 14 noiembrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă în contradictoriu cu intimata-reclamantă AUTORITATEA PENTRU ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI, va casa decizia atacată şi va trimite cauza pentru o nouă judecată aceleiaşi instanţe de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă A. S.A. împotriva deciziei civile nr. 670/A din 14 noiembrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă în contradictoriu cu intimata-reclamantă AUTORITATEA PENTRU ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI.

Casează decizia atacată şi trimite cauza pentru o nouă judecată aceleiaşi instanţe de apel.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 iunie 2023.