Res judicata exception in participation association disputes: identity of claims and prohibition of joining peremptory exceptions with merits

Şedinţa publică din data de 22 iunie 2023

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a Civilă, la data de 15.02.2019, sub nr. x/2019, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta S.C. B. S.R.L., solicitând următoarele: să se constate încetarea activităţii asocierii în participaţiune prin reziliere, ca urmare a aplicării pactului comisoriu de grad IV prevăzut de art. 8.1 lit. c) pct. 1 din contractul de asociere în participaţiune; lăsarea în deplină proprietate şi liniştită posesie a cotei ce îi revine din imobilul (construcţie), situat în Bucureşti, Calea x, sector 4 - Centrul - Complexul multifuncţional "C." - corespunzător investiţiei personale. In subsidiar, se solicită obligarea pârâtei la plata sumei estimate provizoriu la valoarea de 200.000 euro, la cursul BNR din ziua plăţii efective; obligarea pârâtei la plata sumei de 300.000 euro (la cursul BNR din ziua plăţii efective), reprezentând despăgubiri în conformitate cu art. 8.1 alin. (2) din Contractul de asociere în participaţiune.

Prin încheierea din data de 15.01.2020 pronunţată în dosarul nr. x/2019, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă a admis excepţia necompetenţei funcţionale a completului de drept comun şi a declinat competenţa în favoarea unui complet specializat în cadrul secţiei a VI-a Civile a Tribunalului Bucureşti.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă la data de 22.03.2021, sub nr. x/2019*.

Prin încheierea din 28.09.2021, tribunalul a admis excepţia netimbrării cererii reconvenţionale formulate de pârâta S.C. B. S.R.L. (având ca obiect nulitatea relativă a contractului de asociere în participaţiune din 09.01.2009).

Prin sentinţa civilă nr. 2429/12.10.2021 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în Dosarul nr. x/2019, s-a admis excepţia autorităţii de lucru judecat, s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul-pârât A., constatând intervenită autoritatea de lucru judecat şi s-a anulat cererea reconvenţională ca netimbrată.

Împotriva acestei sentinţe civile, apelantul-pârât A. a declarat apel la data de 19.12.2021, prin care a solicitat admiterea căii de atac, anularea hotărârii, urmând a se dispune o nouă judecare asupra fondului.

Prin decizia nr. 1250 A din 21 septembrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a fost admis apelul declarat de apelantul A., împotriva încheierii din 28.09.2021 şi a sentinţei civile nr. 2429/12.10.2021 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimata S.C. B. S.R.L.. A fost anulată încheierea şi sentinţa atacate şi trimisă cauza spre rejudecare aceleaşi instanţe.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâta S.C. B. S.R.L. invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5.6 şi 8 C. proc. civ.

Din perspectiva motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. C. proc. civ. recurenta a susţinut că instanţa de apel a încălcat şi aplicat greşit normele de drept material referitoare la excepţia autorităţii de lucru judecat, deoarece chestiunea litigioasă care a făcut obiectul dezbaterii şi al verificării jurisdicţionale anterioare poate fi opusă în cauză.

Referitor la motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 C. proc. civ. se arată că decizia atacată nu este motivată deoarece instanţa de apel nu a analizat şi răspuns apărărilor şi motivelor invocate de recurentă. Recurenta arată că prin probele solicitate şi aprobate de instanţa de fond şi prin întâmpinarea formulată în cauză, a probat intervenită autoritatea de lucru judecat, probe pe care instanţa de apel nu le-a analizat şi faţă de care nu a motivat decizia pronunţată.

Recurenta arată că atât în prezentul dosar, cât şi în dosarul nr. x/2011, figurează aceleaşi părţi, respectiv A. (în calitate de reclamant) şi S.C. B. S.R.L., (în calitate de pârât), obiectul acţiunii este acelaşi - pretenţii, ce reprezintă obligaţia de plată a despăgubirilor conform Contractului de asociere în participaţiune din data de 09.01.2009, cauza acţiunii, respectiv fundamentul juridic legal al demersului promovat, fiind reprezentată în ambele dosare de răspunderea contractuală.

Prin urmare, în condiţiile în care există tripla identitate cerută de lege, rezultă că în speţă a intervenit autoritatea de lucru judecat şi, în atare context, se impune respingerea acţiunii formulată de reclamant.

Recurenta critică şi faptul că instanţa de apel a găsit fondate criticile formulate în legătură cu încheierea din 28.09.2021 privind nerespectarea de către prima instanţă a dispoziţiilor art. 248 alin. (4) C. proc. civ. în sensul că a fost dispusă greşit unirea excepţiei autorităţii de lucru judecat cu fondul.

Soluţia instanţei de apel este greşită fiind încălcate regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, hotărârea cuprinzând motive contradictorii (art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 C. proc. civ.), probatoriul fiind analizat doar prin prisma apărării făcute de apelantul pârât, fără a fi motivat recursul din perspectiva apărărilor şi probelor recurentei.

Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.

Analizând excepţia nulităţii recursului invocată de intimată la termenul de judecată din 22 iunie 2023, Înalta Curte o va respinge ca neîntemeiată având în vedere că, din cuprinsul cererii de recurs, rezultă critici care pot fi încadrate în motivele de nelegalitate invocate.

Înalta Curte, a luat în examinare recursul în conformitate cu dispoziţiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ. şi a reţinut următoarele:

Prin decizia atacată a fost admis apelul declarat de apelantul A., împotriva încheierii din 28.09.2021 şi a sentinţei civile nr. 2429/12.10.2021 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimata S.C. B. S.R.L., fiind anulată încheierea şi sentinţa atacate şi trimisă cauza spre rejudecare aceleaşi instanţe.

În motivarea acestei soluţii s-a reţinut faptul că prima instanţă a soluţionat eronat excepţia autorităţii de lucru judecat în raport cu dosarul nr. x/2011 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.

De asemenea, instanţa de apel a reţinut ca fondate şi criticile formulate în legătură cu încheierea din 28.09.2021, privind nerespectarea art. 248 alin. (4) C. proc. civ.

Recurenta a invocat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5,6 şi 8 C. proc. civ.

Din perspectiva motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. recurenta a susţinut că instanţa de apel a încălcat şi aplicat greşit normele de drept material referitoare la excepţia autorităţii de lucru judecat, respectiv dispoziţiile art. 430, 431 şi 435 C. proc. civ. incidenţa acestor texte de lege survenind, în opinia recurentei, chiar dacă nu există tripla identitate de părţi, obiect şi cauză, fiind suficient ca în judecata ulterioară să fie adusă în discuţie o chestiune litigioasă care să aibă legătură cu ceea ce s-a soluţionat anterior, aşa încât aceasta să nu fie contrazisă.

Analizând această critică, Înalta Curte o va reţine ca nefondată având în vedere că instanţa de apel a constatat că prima instanţă a analizat eronat condiţiile invocării autorităţii de lucru judecat respectiv existenţa identităţii de părţi, de obiect şi cauză, elemente definitorii pentru stabilirea incidenţei în cauză a acestei excepţii.

Astfel instanţa de apel a reţinut că prima instanţă a preluat din dosarul nr. x/2011 al Judecătoriei Sector doar un capăt de cerere bazat pe clauza penală de la art. 8.1 paragraf 2 din contractul de asociere în participaţiune din 09.01.2009. De asemenea, instanţa de apel a reţinut că nici temeiul juridic al pretenţiei băneşti din dosarul nr. x/2011, respectiv clauza de la art. 7.1 din contractul de asociere în participaţiune privind împărţirea profitului, nu se regăseşte în cauză, contravaloarea cotei de participaţiune din imobilul C. sau a despăgubirilor în cuantum de 300.000 euro derivând din încetarea contractului prin reziliere.

Deşi recurenta invocă şi incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 431 alin. (2) C. proc. civ., în sensul că prezentul litigiu a adus în discuţie o chestiune litigioasă care are legătură cu ceea ce s-a soluţionat anterior în dosarul nr. x/2011 şi care nu poate fi contrazisă, considerentele deciziei atacate sunt limitate la modul de soluţionare a autorităţii de lucru judecat, astfel cum instanţa a fost învestită prin cererea de apel, soluţia primei instanţe nefiind apelată de recurenta-pârâtă.

În consecinţă, şi această critică va fi înlăturată.

Recurenta a invocat şi motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 C. proc. civ. prin care susţine că decizia atacată este nelegală deoarece instanţa de apel nu a analizat şi răspuns apărărilor şi motivelor invocate de aceasta deşi a probat intervenită autoritatea de lucru judecat, probe pe care instanţa de apel nu le-a analizat şi faţă de care nu a motivat decizia pronunţată.

Înalta Curte reţine că din considerentele deciziei atacate rezultă că instanţa de apel a analizat petitele cererilor formulate în cele două dosare şi întrucât a constatat că autoritatea de lucru judecat a fost eronat analizată pentru că prima instanţă s-a raportat doar la un capăt de cerere, iar nu la toate petitele, soluţia primei instanţe este nelegală, fapt ce a impus admiterea apelului şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

Astfel instanţa de apel a analizat excepţia autorităţii de lucru judecat strict procedural în lipsa analizei complete ce trebuia realizată de prima instanţă.

Motivul reţinut de instanţa de apel şi anume analizarea eronată a acestei excepţii, fapt care a impus trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe, trasează acestei instanţe obligativitatea examinării autorităţii de lucru judecat sub aspectele necesare stabilirii incidenţei acesteia în cauză.

Ca atare susţinerile recurentei prin care se arată că atât în prezentul dosar, cât şi în dosarul nr. x/2011, figurează aceleaşi părţi, obiectul acţiunii este acelaşi, iar cauza acţiunii, respectiv fundamentul juridic legal al demersului promovat, este reprezentată în ambele dosare de răspunderea contractuală, vor fi analizate cu ocazia rejudecării cauzei de către prima instanţă.

Recurenta critică şi faptul că instanţa de apel a găsit fondate criticile formulate în legătură cu încheierea din 28.09.2021 privind nerespectarea de către prima instanţă a dispoziţiilor art. 248 alin. (4) C. proc. civ. în sensul că a fost dispusă greşit unirea excepţiei autorităţii de lucru judecat cu fondul.

Contra susţinerilor recurentei, soluţia instanţei de apel este corectă.

Conform art. 248 alin. (1) C. proc. civ. instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.

Potrivit art. 248 alin. (4) C. proc. civ. excepţiile vor putea fi unite cu administrarea probelor, respectiv cu fondul cauzei numai dacă pentru judecarea lor este necesar să se administreze aceleaşi dovezi ca şi pentru finalizarea etapei cercetării procesului, sau după caz, pentru soluţionarea fondului.

Excepţia autorităţii de lucru judecat este o excepţie de fond, peremptorie şi absolută, prin urmare nu va putea fi unită cu fondul cauzei, datorită faptului că solutionarea ei impiedică cercetarea temeiniciei acţiunii.

Din încheierea de dezbateri din data de 28.09.2021 prin care prima instanţă a amânat pronunţarea rezultă că a fost pusă în discuţie unirea excepţiilor autorităţii de lucru judecat şi prescripţiei dreptului material la acţiune, şi au fost încuviinţate probe de fondul cauzei, respectiv înscrisuri.

O astfel de soluţie contravine condiţiilor impuse de textele legale precitate din care rezultă interdicţia de unire a excepţiei autorităţii de lucru judecat cu fondul în toate situaţiile, deoarece evocarea fondului contravine scopului instituit de legiuitor în privinţa acestei excepţii şi anume împiedicarea unei noi judecăţi pe fond.

Astfel cum a reţinut şi instanţa de apel, verificarea incidenţei în cauză a acestei excepţii se face în baza petitelor formulate în cele două dosare în legătură cu care este invocată excepţia autorităţii de lucru judecat, iar nu în urma administrării unor probe pe fondul cauzei.

În consecinţă, sunt nefondate şi criticile privind încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, motiv de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. dar şi cele care privesc motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Faţă de considerentele reţinute, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. B. S.R.L. împotriva deciziei nr. 1250 A din 21 septembrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului.

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. B. S.R.L. împotriva deciziei nr. 1250 A din 21 septembrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în contradictoriu cu intimatul-reclamant A..

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 iunie 2023.