Lease dispute appeal annulled as filed with wrong court; claimant ordered to pay 12,000 RON costs.

Şedinţa publică din data de 21 iunie 2023

Asupra recursului de faţă, din actele dosarului, constată următoarele:

1. Prin cererea înregistrată la data de 18 februarie 2021 pe rolul Tribunalului Timiş sub nr. x/2021, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 438 euro/zi, în RON, la cursul BNR de la data plătii efective, începând cu 4 decembrie 2019, până la data eliberării efective a terenului proprietatea reclamantei, cu titlu de daune pentru utilizarea fără drept a terenului, valoarea solicitată fiind, la data de 17 februarie 2021, de 942.812,52 RON (442 zile x 438 euro/zi x 4,87 RON/l euro).

De asemenea, a solicitat obligarea pârâtei şi la plata sumei de 50 euro/zi, în RON, la cursul BNR de la data plătii efective, începând cu data de 1 noiembrie 2020, până la data plăţii efective, cu titlu de daune pentru câştigul pe care reclamanta ar fi putut să îl realizeze şi de care a fost lipsită ca urmare a faptelor ilicite ale pârâtei, valoarea acestei cereri fiind, la data de 17 februarie 2021, de 26.541,50 RON (109 zile x 50 euro/zi x 4,87 RON/l euro).

Totodată, a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

La data de 26.04.2021 pârâta B. S.R.L. a depus, o dată cu întâmpinarea, şi cerere reconvenţională, prin care a solicitat să se constate că adresa din 03.12.2019 este lipsită de efectivitate şi că nu a produs încetarea contractului de arendă nr. x/08.11.2017, cu obligarea reclamantei la plata sumei de 100.000 RON, cu titlu de daune morale.

De asemenea, a solicitat obligarea reclamantei la plata unei amenzi judiciare raportat la formularea unei cereri vădit netemeinice.

Totodată, a solicitat obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 232/2022 din 26 aprilie 2022 pronunţată de Tribunalul Timiş, secţia a II-a civilă s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L.

De asemenea, a fost respinsă cererea reconvenţională.

A fost respinsă şi cererea părţilor prin care au solicitat cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 383/2022 din 5 iulie 2022 pronunţată de Tribunalul Timiş, secţia a II-a civilă s-a respins cererea de completare a dispozitivului sentinţei civile nr. 232/2022 din 26 aprilie 2022 formulată de pârâta B. S.R.L.

2. Împotriva acestei sentinţe au formulat apel reclamanta A. S.R.L. şi pârâta B. S.R.L.

Prin decizia civilă nr. 704/A din 28 noiembrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă s-au respins excepţiile invocate de către pârâtă prin întâmpinare, împotriva apelului formulat de către reclamantă.

Au fost respinse apelurile formulate de reclamanta A. S.R.L. şi de pârâta B. S.R.L.

A fost respinsă cererea pârâtei privind aplicarea unei amenzi judiciare reclamantei.

Prin încheierea din 25 ianuarie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă s-a dispus îndreptarea, din oficiu, a erorii materiale strecurate în minuta şi dispozitivul deciziei civile nr. 704/A din 28 noiembrie 2022, prin înlăturarea penultimului alineat, respectiv a menţiunii "Definitivă".

3. Împotriva acestei decizii, la 10 ianuarie 2023, a formulat recurs reclamanta A. S.R.L., în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii atacate, în principal, trimiterea cauzei spre o nouă judecată primei instanţe, iar, în subsidiar, trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanţei de apel.

Subsumat motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta a invocat că hotărârea atacată este insuficient motivată, întrucât instanţa s-a rezumat doar la a reţine autoritatea de lucru judecat a unor hotărâri pronunţate în contencios administrativ, fără a expune raţionamentul juridic care stă la baza soluţiei pronunţate.

De asemenea, s-a arătat că instanţa de apel nu a analizat criticile reclamantei împotriva hotărârii primei instanţe şi nici nu a răspuns apărărilor formulate de aceasta.

Subsumat motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a invocat aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 431 C. proc. civ., în ceea ce priveşte autoritatea de lucru judecat, atât sub aspect pozitiv cât şi negativ.

De asemenea, s-a susţinut aplicarea, în mod eronat, a dispoziţiilor art. 1.276 C. civ., precum şi faptul că instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra incidenţei art. 1.552 alin. (1) teza a doua C. civ.

La data de 7 aprilie 2023 a fost înregistrată întâmpinarea formulată de intimata B. S.R.L. prin care au fost invocate excepţiile netimbrării şi nulităţii recursului.

Pe fond, s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

La data de 11 mai 2023 au fost înregistrate notele scrise depuse de recurentă, prin care s-a solicita respingerea excepţiei nulităţii recursului.

4. Înalta Curte, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., va examina cu prioritate excepţia nulităţii recursului, invocată prin întâmpinare, urmând a anula recursul formulat de reclamanta A. S.R.L., pentru următoarele considerente:

Recursul reclamantei a fost depus direct la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în calitate de instanţă de recurs, această împrejurare rezultând conform înscrisurilor aflate la dosarul de recurs.

Potrivit C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să îndeplinească anumite condiţii, printre care şi aceea a depunerii sale la instanţa a cărei hotărâre se atacă, iar nu la altă instanţă aleasă de parte sau la instanţa de recurs.

Astfel, în acord cu dispoziţiile art. 490 alin. (1) C. proc. civ., recursul şi, dacă este cazul, motivele de casare se depun la instanţa a cărei hotărâre se atacă, sub sancţiunea nulităţii, cu consecinţa că recurenta avea obligaţia de a depune cererea de recurs la Curtea de Apel Timişoara, aceasta fiind instanţa emitentă a hotărârii atacate.

Se impune precizarea că, potrivit legii, depunerea cererii de recurs, precum şi a motivelor de recurs, la instanţa a cărei hotărâre se atacă, este prevăzută sub sancţiunea nulităţii.

Fiind în discuţie o cerinţă formală extrinsecă cererii de recurs, nulitatea intervine în condiţiile art. 176 pct. 6 C. proc. civ., necondiţionat de existenţa unei vătămări.

Pentru a se evita orice confuzie cu privire la depunerea cererii de recurs, art. 425 alin. (3) teza finală C. proc. civ. prevede că, atunci cand hotărârea este supusă apelului sau recursului, în partea finală a dispozitivului se va menţiona şi instanţa la care se depune cererea pentru exercitarea căii de atac.

Or, se constată că decizia civilă nr. 704/A din 28 noiembrie 2022, atacată de către recurentă, cuprinde menţiunea prevăzută expres de lege, respectiv instanţa la care trebuie depus recursul.

Aşadar, recurenta avea obligaţia să respecte cerinţa de ordin procedural prevăzută de lege, sens în care se impunea să depună cererea de recurs la instanţa a cărei hotărâre o atacă, respectiv la Curtea de Apel Timişoara.

Exigenţa legii este justificată de necesitatea bunei administrări a justiţiei, numai în acest fel putându-se evita judecarea separată şi pronunţarea unor soluţii diferite în cazul în care s-ar formula mai multe cereri de recurs.

În acest sens, este de competenţa exclusivă a legiuitorului instituirea regulilor de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti, justiţiabilii având dreptul de acces la justiţie numai în formele şi în modalităţile prevăzute de lege.

Faţă de neregularitatea constatată, constând în depunerea recursului direct la instanţa de recurs, având în vedere caracterul şi natura sancţiunii prevăzute pentru neîndeplinirea obligaţiei procedurale prevăzute de art. 490 alin. (1) C. proc. civ., vor fi înlăturate ca lipsite de relevanţă susţinerile recurentei în ceea ce priveşte pretinsa eroare materială, nulitatea neputând fi acoperită.

Prin urmare, pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va anula recursul formulat de reclamanta A. S.R.L.împotriva deciziei civile nr. 704/A din 28 noiembrie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă.

În raport cu soluţia de anulare a recursului, având în vederea cererea intimatei privind obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, conform dovezilor aflate la dosarul de recurs, Înalta Curte, în temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ., ale cărui dispoziţii sunt aplicabile şi în recurs, va obliga recurenta-reclamantă A. S.R.L. la plata către intimata-pârâtă B. S.R.L. a sumei de 12.000 RON, reprezentând onorariu de avocat, cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 704/A din 28 noiembrie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă.

Obligă recurenta-reclamantă la plata către intimată a sumei de 12.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21 iunie 2023.