Nullity of cassation appeal for failure to substantiate grounds of illegality under Art. 488 CPC

Şedinţa publică din data de 21 iunie 2023

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 26 iunie 2029 pe rolul Judecătoriei Giurgiu, sub numărul x/2019, reclamantul Municipiul Giurgiu prin Primar, în contradictoriu cu pârâta A. S.A., a solicitat instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună anularea facturilor nr. x/03.06.2019, y/03.06.2019 şi 342/03.06.2019, emise de pârâtă, în valoare totală de 351.950,09 RON.

Prin sentinţa civilă nr. 4917 din 20 noiembrie 2019 pronunţată de Judecătoria Giurgiu, secţia Civilă s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Giurgiu, invocată din oficiu, fiind declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Giurgiu.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Giurgiu, secţia Civilă la data de 28 august 2020 sub acelaşi număr de dosar.

Prin sentinţa civilă nr. 149 din 24 noiembrie 2020 pronunţată de Tribunalul Giurgiu, secţia Civilă s-a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantul Municipiul Giurgiu, prin Primar.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel reclamantul Municipiul Giurgiu, prin Primar.

Prin încheierea din 22 iunie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă s-a admis excepţia necompetenţei materiale procesuale a secţiei a IV-a, dispunându-se înaintarea dosarului spre repartizare Secţiilor a V-a sau a VI-a Civile.

Cauza fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă sub numărul x/2022.

Prin decizia civilă nr. 1896 A din 13 decembrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă s-a respins, ca nefondat, apelul formulat de reclamantul Municipiul Giurgiu, prin Primar.

Împotriva acestei decizii, la data de 27 februarie 2023, a formulat recurs reclamantul Municipiul Giurgiu, prin Primar.

În motivarea recursului, s-a învederat că, urmare unui control al ANAF, prin care s-a dispus înregistrarea în evidenţele contabile aparţinând pârâtei a sumei de 353.354,42 RON, reprezentând penalităţi/majorări de întârziere, pârâta a emis pe numele reclamantului facturile nr. x/03.06.2019, y/03.06.2019 şi 342/03.06.2019, în valoare totală de 351.950,09 RON.

Prin cererea introductivă reclamantul a solicitat anularea facturilor emise de pârâtă, însă prima instanţă a reţinut că factura nu reprezintă un act juridic în sensul dispoziţiilor C. civ., nefiind succeptibilă de anulare.

Or, a arătat recurentul, prin cererea de apel, a invocat faptul că prima instanţă nu a avut în vedere motivele pentru care se impunea anularea facturilor, respectiv neconcordanţa dintre suma stabilită de ANAF şi cea facturată sau lipsa menţiunii privind aplicarea TVA.

Recurentul a susţinut şi că pârâta nu a respectat prevederile art. 1015 C. proc. civ., conform cărora este obligatorie emiterea unei somaţii debitorului înaintea transmiterii cererii, în speţă a facturilor, pentru efectuarea plăţii într-un interval de 15 zile.

Astfel, conform art. 9 pct. 3 din contractul de prestări servicii nr. x/19.01.2017 încheiat între părţi, recurenta, în calitate de utilizator, are dreptul să conteste facturile, în termen de 5 zile de primirea acestora, atunci când constată încălcarea prevererilor contractuale.

A concluzionat recurentul că atât prima instanţă, cât şi instanţa de apel, în mod greşit, au apreciat că facturile fiscale nu reprezintă acte juridice.

La data de 31 martie 2023 a fost înregistrată întâmpinarea formulată de intimata A. S.A., prin care s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Înalta Curte, analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului formulat de Municipiul Giurgiu prin Primar, invocată din oficiu, reţine următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., "cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

În conformitate cu prevederile art. 486 alin. (3) C. proc. civ., "menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii", iar potrivit art. 489 alin. (2) din acelaşi cod, "sancţiunea nulităţii intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Recursul fiind o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate, deoarece părţile au avut la dispoziţie o judecată în fond, în faţa primei instanţe şi o rejudecare a fondului în apel, este necesar ca acesta să fie întemeiat pe cel puţin unul din motivele prevăzute expres şi limitativ de lege.

Nu mai puţin, din dispoziţiile imperative ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., se reţine că instanţele au obligaţia de a verifica dacă motivele invocate de recurent se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488 din acelaşi cod, iar dacă această cerinţă nu este îndeplinită, operează sancţiunea nulităţii recursului.

Examinând memoriul de recurs, se constată că recurentul nu şi-a întemeiat în drept cererea, precum şi că aspectele evidenţiate în cuprinsul acesteia nu se încadrează în niciuna dintre ipotezele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurentul expune situaţia de fapt dedusă judecăţii, indicând motivele care au stat la baza demersului său judiciar şi care, în opinia sa, ar justifica soluţia de anulare a facturilor nr. x/03.06.2019, y/03.06.2019 şi 342/03.06.2019, în valoare totală de 351.950,09 RON, emise de pârâtă.

Astfel, se învederează că există o neconcordanţă între valoarea reprezentând majorări de întârziere, stabilită cu ocazia controlului ANAF şi cea facturată de pârâtă, precum şi faptul că nu rezultă nici din constatările autorităţii fiscale şi nici din facturile emise pe numele său dacă sumele facturate sunt purtătoare de T.V.A.

Arată recurentul şi faptul că pârâta nu i-a comunicat somaţia prevăzută la art. 1015 C. proc. civ. or, potrivit contractului de prestări servicii nr. x/19.01.2017, încheiat între părţi, Municipiul Giurgiu, în calitate de utilizator, are dreptul să conteste facturile, în termen de 5 zile de primirea acestora, atunci când constată încălcarea prevederilor contractuale.

Potrivit recurentului, deşi prin cererea introductivă a supus analizei instanţei de judecată neregulile identificate cu privire la facturile nr. x/03.06.2019, y/03.06.2019 şi 342/03.06.2019, ambele instanţe de fond au apreciat greşit că facturile, a căror anulare a fost solicitată, nu reprezintă acte juridice în sensul dispoziţiilor C. civ., nefiind susceptibile de anulare.

Aminteşte Înalta Curte, condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greşelilor anume imputate instanţei de apel şi încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ.

Or, se constată că, în calea extraordinară de atac, recurentul se limitează la a reitera argumentele folosite în susţinerea cererii de chemare în judecată şi care, în aprecierea sa, ar justifica admiterea acesteia, cu consecinţa anulării facturilor emise de pârâtă.

Dat fiind că în apel a avut loc o devoluare a fondului cauzei, rezultă că, pentru formularea unor veritabile motive de recurs referitoare la aspectele reţinute în fond, recurentul trebuia să se raporteze la modalitatea în care instanţa de apel a răspuns argumentelor şi criticilor sale.

Simpla reluare a aspectelor factuale pentru care consideră că s-ar fi impus anularea facturilor nr. x/03.06.2019, y/03.06.2019 şi 342/03.06.2019, vizând situaţia de fapt supusă judecăţii şi probele administrate, cu ignorarea hotărârii atacate şi a considerentelor acesteia, nu reprezintă o motivare valabilă a recursului.

În alţi termeni, faţă de cerinţa legală de a motiva propriu-zis calea de atac, recurentul avea obligaţia să invoce, punctual, motivele de nelegalitate identificate prin raportare la judecata realizată de curtea de apel, având în vedere că obiectul recursului îl constituie decizia dată în apel iar instanţa de recurs se pronunţă exclusiv din perspectiva legalităţii acesteia.

Prin urmare, având în vedere că recurenta nu a invocat critici de nelegalitate apte să fie încadrate în ipotezele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. şi că nu au fost identificate motive de casare, de ordine publică, pentru a putea fi invocate în temeiul art. 489 alin. (3) din acelaşi cod, se impune, astfel, a fi aplicată sancţiunea nulităţii recursului. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 489 alin. (2) din acelaşi cod, Înalta Curte va anula recursul formulat de recurentul-reclamant Municipiul Giurgiu prin Primar împotriva deciziei civile nr. 1896 A din 13 decembrie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurentul-reclamant MUNICIPIUL GIURGIU prin Primar împotriva deciziei civile nr. 1896 A din 13 decembrie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21 iunie 2023.