Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 1542/2023 AI generated

Negative conflict of competence in wage recalculation: validity of plaintiff's choice to sue an incumbent court tribunal under the alternative jurisdiction rule

Case Number Decizia nr. 1542/2023
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Dismissed

Legislator summary

AI generated

The Supreme Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of competence by ordering the Calarasi Tribunal to retain jurisdiction, thereby allowing the plaintiff judge's claim to proceed despite the defendant tribunal's declination. The dispute centered on a labor law action initiated by a judge against the Ministry of Justice, the Bucharest Court of Appeal, and the Calarasi Tribunal, seeking the recalculation of salary allowances and payment of differences based on specific legislative coefficients and inflation updates. The decisive legal basis involved the interplay of labor law provisions on territorial competence (Labor Code Art. 269(2) and Social Dialogue Law Art. 210), which grant the employee-plaintiff a right to choose between the tribunal at the workplace or the tribunal at the domicile, and the procedural rule under Art. 127(21) of the Code of Civil Procedure, which permits a plaintiff to file a suit against a court instance at that very court or at an adjacent tribunal of the same degree; the Court held that because the plaintiff validly exercised this option by filing with the Calarasi Tribunal, that choice fixed territorial competence and could not be contested by the defendant court's subsequent declination.

Legislator headnote

AI generated

art. 127 alin. (21) C. proc. civ, art. 135 C. proc. civ, art. 269 alin. (2) din Legea nr. 53/2003, art. 210 din Legea nr. 62/2011, Articolul 127 C. proc. civ, art. 127 din C. proc. civ; Negative conflict of competence in wage recalculation: validity of plaintiff's choice to sue an incumbent court tribunal under the alternative jurisdiction rule: Faţă de obiectul acţiunii - litigiu de muncă -, sunt incidente art. 269 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 privind Codul Muncii şi art. 210 din Legea dialogului social nr. 62/2011.

Keywords

AI generated
negative conflict of jurisdiction Civil Procedure Code conflict rule salary recalculation filing of a claim alternative territorial jurisdiction

Cited Legislation

AI generated
AI generated

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Şedinţa publică din data de 20 iunie 2023

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Călăraşi la 21.10.2022, sub nr. x/2022, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Bucureşti, Tribunalul Călăraşi, cu citarea Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, solicitând ca prin, hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună recalcularea indemnizaţiilor de încadrare - conform Legii nr. 71/2015 şi a O.U.G. nr. 20/2016, începând cu 20.07.2018 şi, în continuare, după intrarea în vigoare a Legii nr. 153/2017, luând în considerare coeficientul de multiplicare 19 -, obligarea pârâţilor la plata diferenţelor salariale rezultate dintre noua indemnizaţie de încadrare şi cea actuală, actualizarea sumelor cu indicele de inflaţie şi aplicarea dobânzii legale penalizatoare, până la data plăţii efective.

Prin sentinţa civilă nr. 206/07.03.2023, Tribunalul Călăraşi, secţia Civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată de pârâtul Tribunalul Călăraşi şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmboviţa.

Pentru a hotărî astfel, a reţinut că dispoziţiile art. 127 alin. (21) C. proc. civ. sunt de ordine publică, în ceea ce priveşte necompetenţa teritorială a instanţei care are calitatea de parte în cauză, iar raţiunea normei rezidă tocmai în înlăturarea oricărei suspiciuni de soluţionare părtinitoare a pricinii.

Cauza a fost înregistrată sub nr. x/2023 pe rolul Tribunalului Dâmboviţa, secţia I civilă care, prin sentinţa civilă nr. 909/04.05.2023, a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Tribunalului Bucureşti, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării acestuia.

Pentru a hotărî astfel, a reţinut că reclamanta are calitatea de judecător în cadrul unei judecătorii, nefiind incidente dispoziţiile art. 127 alin. (1), (2) şi (3) C. proc. civ., iar cum aceasta şi-a exercitat dreptul de opţiune în sensul sesizării uneia dintre instanţele deopotrivă competente, în favoarea acesteia operează prorogarea de competenţă şi nu îşi mai poate invoca necompetenţa.

Constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă, în sensul art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., între instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, în temeiul art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte va pronunţa regulatorul de competenţă şi va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Călăraşi, pentru următoarele considerente:

În speţă, reclamanta, judecător la Judecătoria Călăraşi, solicită recalcularea drepturilor salariale şi plata diferenţelor rezultate, chemând în judecată Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Bucureşti şi Tribunalul Călăraşi.

Faţă de obiectul acţiunii - litigiu de muncă -, sunt incidente art. 269 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 privind Codul Muncii şi art. 210 din Legea dialogului social nr. 62/2011.

În forma în vigoare la data sesizării instanţelor - 21.10.2022 - art. 269 alin. (2) din Codul muncii, dreptul comun în materie, dispune că acţiunile având ca obiect conflicte de muncă se adresează "instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul". Potrivit art. 210 din Legea nr. 62/2011, normă specială intrată în vigoare ulterior Codului muncii, s-a realizat o derogare de la dispoziţiile acestuia, stabilindu-se, în legătură cu competenţa de soluţionare a conflictelor individuale de muncă în care reclamant este salariatul, o competenţă alternativă în favoarea tribunalului de la locul de muncă sau a instanţei de la domiciliul reclamantului.

În cauza de faţă, dată fiind calitatea părţilor, se impune a fi verificată şi incidenţa art. 127 alin. (1)-(2) şi a (21) C. proc. civ.

Articolul 127 C. proc. civ. nu este aplicabil, întrucât cererea nu este de competenţa Judecătoriei Călăraşi, unde funcţionează ca judecător reclamanta, ci a tribunalului.

Sunt incidente, însă, dispoziţiile referitoare la competenţa facultativă, prevăzute de art. 127 alin. (2) raportat la alin. (21) C. proc. civ., care vizează şi ipoteza în care o instanţă de judecată are calitatea de pârât, cum este, în cauză, Tribunalul Călăraşi.

Norma reglementează un drept de opţiune al părţii reclamante care are posibilitatea să introducă cererea de chemare în judecată împotriva unei instanţe de judecată, fie chiar la instanţa respectivă - aplicând regula generală în materie de competenţă -, fie la o altă instanţă de acelaşi grad din raza unei curţi de apel învecinate. În acest sens, Curtea Constituţională a statuat, prin decizia nr. 290/26.04.2018, publicată în Monitorul Oficial nr. 638/23.07.2018, că "legiuitorul a prevăzut, în ipoteza alin. (2) al art. 127 din C. proc. civ., că pentru cererea introdusă împotriva unui judecător, procuror, asistent judiciar sau grefier care îşi desfăşoară activitatea la instanţa competentă judece cauza, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii. Caracterul facultativ rezultă din folosirea verbului "poate", ceea ce duce la concluzia că reclamantul decide dacă să se prevaleze sau nu de această posibilitate, putând renunţa la beneficiul acordat de lege."

Aşadar, transpunând dispoziţiile legale la circumstanţele cauzei, se reţine că reclamanta avea opţiunea de a sesiza fie Tribunalul Călăraşi, fie un tribunal din raza unei curţi de apel învecinată cu Curtea de Apel Bucureşti; potrivit art. 116 C. proc. civ., alegerea instanţei revine exclusiv reclamantului, a cărui opţiune nu mai poate fi contestată odată învestită una dintre instanţele competente teritorial.

Reclamanta a ales să introducă cererea pe rolul Tribunalului Călăraşi, manifestându-şi opţiunea, în condiţiile art. 127 alin. (21) C. proc. civ. şi astfel fixând în favoarea acestei instanţe competenţa teritorială, fără ca opţiunea părţii să poată fi cenzurată.

Faţă de considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a litigiului în favoarea Tribunalului Călăraşi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Călăraşi.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 20 iunie 2023.