Employer forced to correct REVISAL record as court assigns jurisdiction to employee's domicile tribunal
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative jurisdictional conflict by assigning the case to the Dâmbovița Tribunal, which prevails over the Bucharest Tribunal's prior declination. An employee sued the employer to compel termination of the individual employment contract in the REVISAL registry, claiming contractual relations had ended despite the employee still being listed as active. The Bucharest Tribunal declined territorial jurisdiction citing the employee's domicile, while the Dâmbovița Tribunal declined in favor of the employer's seat in Bucharest, triggering the conflict. The Court applied Article 210 of Law No. 62/2011, which grants the employee a choice between the tribunal of their domicile or workplace; since the record showed the employee's domicile in Dâmbovița County and no evidence of the workplace location, the Court held that territorial competence must follow the domicile, mandating the Dâmbovița Tribunal to hear the case.
Legislator headnote
AI generatedart. 210 din Legea nr. 61/2011, art. 135 C. proc. civ, art. 269 alin. (2) din Legea nr. 53/2003, art. 210 din Legea nr. 62/2011, art. 91 alin. (1) C. civ, art. 135 alin. (4) C. proc. civ; Employer forced to correct REVISAL record as court assigns jurisdiction to employee's domicile tribunal: An employee sued the employer to compel termination of the individual employment contract in the REVISAL registry, claiming contractual relations had ended despite the employee still being listed as active. The Bucharest Tribunal declined territorial jurisdiction citing the employee's domicile, while the Dâmbovița Tribunal declined in favor of the employer's seat in Bucharest, triggering the conflict. The Court applied Article 210 of Law No. 62/2011, which grants the employee a choice between the tribunal of their domicile or workplace; since the record showed the employee's domicile in Dâmbovița County and no evidence of the workplace location, the Court held that territorial competence must follow the domicile, mandating the Dâmbovița Tribunal to hear the case.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedBasis for the Court to resolve the negative conflict of jurisdiction and set the competent court.
Full text
Şedinţa publică din data de 20 iunie 2023
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, la 06.10.2022, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta B. S.R.L., solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună obligarea pârâtei la încetarea contractului individual de muncă în REVISAL, unde acesta figurează activ, deşi raporturile contractuale au încetat.
Prin sentinţa civilă nr. 463/02.02.2023, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmboviţa.
Evocând dispoziţiile art. 269 alin. (2) din Codul muncii şi pe cele ale art. 210 din Legea nr. 61/2011 care instituie, în cazul cererilor formulate de către salariat, o competenţă alternativă, această instanţă a reţinut că domiciliul reclamantului se află în circumscripţia Tribunalului Dâmboviţa.
La rândul său, prin sentinţa civilă nr. 908/04.05.2023, Tribunalul Dâmboviţa, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Tribunalului Bucureşti, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării acestuia.
Pentru a hotărî astfel, a reţinut că una din instanţele deopotrivă competentă este şi cea de la sediul angajatorului pârât, iar dispoziţiile legale sunt unele de favoare pentru salariat, căruia îi revine dreptul de opţiune; a apreciat că instanţa nu se poate substitui părţii, stabilind unilateral o competenţă exclusivă pentru una dintre instanţele competente.
Constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă, în sensul art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., între instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, în temeiul art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte va pronunţa regulatorul de competenţă şi va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmboviţa, pentru următoarele considerente:
Dispoziţiile art. 269 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii prevăd că cererile referitoare la judecarea conflictelor de muncă se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul, în timp ce art. 210 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social - în vigoare la data sesizării instanţei de judecată, 06.10.2022 - reglementează o excepţie de la această regulă, în sensul că "Cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul".
Sunt incidente prevederile art. 210 din Legea nr. 62/2011, care, deşi instituie o competenţă alternativă în beneficiul reclamantului, sunt norme imperative, dreptul de alegere existând numai între instanţele prevăzute de lege, fie tribunalul în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul, fie cel în a cărui circumscripţie se află locul său de muncă.
În cauză, singurul element în raport cu care se poate stabili instanţa competentă este domiciliul reclamantului, iar acesta - potrivit art. 91 alin. (1) C. civ. şi al cărţii de identitate, ataşată acţiunii - este situat în comuna Odobeşti, sat Zidurile, judeţul Dâmboviţa.
Din cuprinsul cererii introductive şi al înscrisurilor aflate la dosar, nu rezultă unde a avut locul de muncă reclamantul şi nici că activitatea acestuia s-ar fi desfăşurat la sediul angajatorului din Bucureşti, astfel încât competenţa teritorială nu poate fi stabilită în raport cu acest element.
Prin urmare, competenţa teritorială va fi stabilită, în conformitate cu art. 210 din Legea nr. 62/2011 faţă de domiciliul reclamantului, iar aceasta revine Tribunalului Dâmboviţa.
Faţă de considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a litigiului în favoarea Tribunalului Dâmboviţa.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmboviţa.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 20 iunie 2023.