Negative jurisdictional conflict over judge's salary claim against employer court: application of territorial competence exception under Art. 127 C. proc. civ.

Şedinţa publică din data de 20 iunie 2023

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 07.02.2022 pe rolul Tribunalului Alba, secţia I civilă, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtul Tribunalul Vâlcea, cu citarea Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să fie constatată starea de discriminare în care se află, din punct de vedere salarial, reclamanta, în raport cu alţi judecători care ocupă o funcţie de conducere şi care au beneficiat de calcularea indemnizaţiei prin aplicarea coeficientului prevăzut la lit. A), pct. 6-13 din anexa la O.U.G. nr. 27/2006, să fie anulate adeverinţele nr. 453, 454, 455, 456 şi 457 din 22.04.2021, să fie obligat pârâtul Tribunalul Vâlcea să emită adeverinţele tip de venituri - în vederea stabilirii, respectiv recalculării pensiei de serviciu pentru luna decembrie 2015 şi adeverinţele tip ulterioare, în vederea actualizării pensiei de serviciu, care să cuprindă venitul brut, calculat ţinând seama de sentinţa civilă nr. 1417/15.12.2020, pronunţată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr. x/2019 şi de sentinţa civilă nr. 1003/15.10.2020, pronunţată de aceeaşi instanţă în dosarul nr. x/2019, rămase definitive, raportat la valoarea de referinţă sectorială de 484,169 RON şi coeficientul de multiplicare echivalent funcţiei, corespunzător funcţiei de conducere deţinute, respectiv asimilată, de preşedinte de tribunal, având în vedere sporurile, conform art. 85 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 -, să comunice elementele de calcul care duc la stabilirea sumei consemnate în adeverinţă, determinată potrivit art. 82 şi 85 din Legea nr. 303/2004, să repare prejudiciul creat de la 01.09.2016, data eliberării din funcţie a reclamantei şi până la data eliberării şi înaintării adeverinţelor tip corecte şi să suporte cheltuielile de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 1809/08.09.2022, Tribunalul Alba, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea.

Pentru a hotărî astfel, a reţinut că art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ. nu sunt incidente decât dacă reclamantul îşi desfăşoară activitatea la instanţa sau parchetul de pe lângă instanţa competentă să soluţioneze cererea, ipoteză care nu se verifică în cauză, întrucât calitatea reclamantei de judecător în cadrul Tribunalului Vâlcea a încetat, prin pensionarea la 01.09.2016, potrivit decretului nr. 683/14.07.2016 al Preşedintelui României.

În consecinţă, pentru stabilirea competenţei teritoriale a aplicat art. 269 alin. (2) din Codul muncii şi art. 210 din Legea nr. 62/2011, conchizând că Tribunalului Vâlcea îi revine competenţa de soluţionare a cauzei, în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul reclamanta.

La rândul său, prin sentinţa civilă nr. 418/24.02.2023, Tribunalul Vâlcea, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, a reţinut că, în condiţiile în care Tribunalul Vâlcea are calitate de pârât, art. 127 alin. (21) C. proc. civ. devin aplicabile, chiar dacă reclamanta nu mai are calitatea de judecător.

Constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă, în sensul art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., între instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, în temeiul art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte va pronunţa regulatorul de competenţă şi va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba, pentru următoarele considerente:

Reclamanta, care a deţinut funcţia de judecător în cadrul Tribunalului Vâlcea, a învestit Tribunalul Alba cu un litigiu asimilat conflictelor de muncă, pârât fiind Tribunalul Vâlcea.

Potrivit art. 269 alin. (1) din Codul Muncii, "judecarea conflictelor de muncă este de competenţa instanţelor judecătoreşti, stabilite conform legii", iar potrivit alin. (2), "cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul."

Conform art. 210 din Legea nr. 62/2011, "cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul".

Având în vedere că reclamanta a deţinut calitatea de judecător în cadrul Tribunalului Vâlcea, competenţa teritorială, potrivit art. 210 din Legea nr. 62/2011, ar aparţine acestei instanţe, în cadrul căreia reclamanta şi-a desfăşurat activitatea şi în circumscripţia căreia are şi domiciliul.

Numai că în cauză Tribunalul Vâlcea are calitatea de pârât, fiind atrasă aplicarea art. 127 alin. (2) şi alin. (21) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, conform cărora "în cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competenţa instanţei la care îşi acesta îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii. Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în ipoteza în care o instanţă de judecată are calitatea de reclamant sau pârât, după caz."

Uzând de dreptul conferit de dispoziţiile evocate, reclamanta a învestit cu soluţionarea litigiului Tribunalul Alba, constituit în circumscripţia Curţii de Apel Alba, învecinată Curţii de Apel Piteşti, în a cărei circumscripţie se află Tribunalul Vâlcea.

Aşa fiind, instanţa supremă constată că reclamanta şi-a manifestat opţiunea în alegerea instanţei competente, în condiţiile art. 127 alin. (2) şi alin. (21) C. proc. civ., determinând astfel competenţa teritorială în soluţionarea cererii de chemare în judecată, care nu mai poate fi discutată.

Având în vedere considerentele anterior expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ. competenţa de soluţionare a litigiului va fi stabilită în favoarea Tribunalului Alba.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 20 iunie 2023.