Privatization authority fails to annul arbitral award upholding investment completion; annulment action rejected.

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 23 decembrie 2002, reclamanta A.P.A.P.S. a chemat în judecată P.C.L. Nicosia – Cipru, pentru ca prin hotărârea arbitrală ce se va pronunța în cauză, pârâta să fie obligată la plata sumei de 1.172,10 dolari S.U.A., cu titlu de penalități.

În motivarea cererii reclamanta a invocat neîndeplinirea de către pârâtă a obligației privitoare la realizarea de investiții, asumată de către aceasta prin contractul de vânzare cumpărare de acțiuni nr. 258/1998.

Prin sentința arbitrală nr. 155 din 30 iulie 2003, Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României și a municipiului București a respins acțiunea, ca neîntemeiată, cu motivarea că s-a dovedit în cauză realizarea planului de investiții.

Reclamanta a formulat acțiune în anulare a sentinței arbitrale menționate, susținând că hotărârea atacată a fost pronunțată cu încălcarea unor dispoziții imperative ale legii, cu referire la art. 969 C. civ. și reglementările legale privind urmărirea executării obligațiilor asumate prin contractele de vânzare-cumpărare de acțiuni, respectiv prevederile O.G. nr. 25/2002 completată și modificată.

Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin decizia nr. 407 din 29 martie 2004, a respins acțiunea în anulare, ca nefondată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de judecată a reținut că reclamanta a sesizat tribunalul arbitral la data de 30 decembrie 2002, anterior publicării normelor metodologice care prevedeau o anume formă pentru certificatul de realizare a investițiilor.

Pe de altă parte, în prezentul litigiu nu sunt aplicabile dispozițiile art. 27 alin. (1) din O.G. nr. 25/2002, care privesc exclusiv situația în care l-a contractul de vânzare-acțiuni s-a încheiat un act adițional care să prevadă că obligația de investiții se consideră realizată numai în baza certificatului întocmit în forma prevăzută de art. 11 alin. (2), situație ce nu se constată în cauză.

Pe de altă parte, nu s-ar putea reține încălcarea dispozițiilor art. 969 C. civ., în raport de împrejurarea că din probatoriul administrat în cauză rezultă respectarea de către pârâtă a contractului.

Împotriva acestei din urmă hotărâri reclamanta a declarat recurs întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

S-a susținut că în mod greșit s-a apreciat de către instanță cu privire la îndeplinirea obligațiilor contractuale de către pârâtă, atâta timp cât realizarea planului de investiții, asumat prin art. 7.3 din contract, nu este atestată de certificatul prevăzut de art. 11 alin. (1) din O.G. nr. 25/2002.

Prin art. 1 alin. (2) din H.G. nr. 489/2003 au fost prevăzute contractele care intră sub incidența dispozițiilor O.G. nr. 25/2002. Ori, acest contract intră în categoria contractelor supuse controlului portprivatizare, conform actului normativ menționat.

În concluzie, reclamanta a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii în anulare și, pe fond, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

Recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Legiuitorul, prin art. 364 lit. a) - f) C. proc. civ., a determinat limitativ cazurile în care poate fi promovată acțiunea în anulare.

Reclamanta, formulând acțiunea în anulare, a invocat cazul de desființare prevăzut de art. 364 lit. i) C. proc. civ., cu referire la încălcarea unor dispoziții imperative ale legii.

Investită cu acțiunea în anulare, instanța de control judiciar a constatat îndeplinirea de către pârâtă a obligațiilor asumate prin contract, conform probatoriului administrat și, ca atare, neîncălcarea normelor imperative invocate de reclamantă.

Drept urmare, instanța a respins acțiunea în anulare, ca neîntemeiată.

Declarând recurs, reclamanta nu invocă stabilirea greșită a situației de fapt, în sensul că planul investițional nu ar fi fost realizat ci împrejurarea că modul de îndeplinire a obligației contractuale nu a fost stabilit în forma prevăzută de un act normativ adoptat ulterior încheierii contractului și realizării programului investițional.

Ca atare, criticile formulate se constată a fi neîntemeiate, în raport de situația expusă neexistând temeiuri care să justifice altă soluție acțiunii în anulare.

În consecință, pentru considerentele ce preced, Curtea va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. București, împotriva deciziei nr. 407 din 29 martie 2004 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică, astăzi 24 februarie 2005.