Unfair competition damages claim reinstated after revision against annulment ruling held inadmissible.

Şedinţa publică din data de 20 iunie 2023

Asupra cererii de revizuire de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă la 23.01.2015, sub nr. x/2015, astfel cum a fost modificată şi precizată, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta B. S.R.L., solicitând, ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună obligarea acesteia la încetarea oricărui act de concurenţă neloială, la plata de despăgubiri în valoare de 10.500.799 euro, fără TVA, în echivalent în RON, la cursul de schimb comunicat de Banca Naţională a României din ziua efectuării plăţii - reprezentând contravaloarea investiţiei realizate în perioada 2003 - 2011 în vederea îndeplinirii criteriilor de selecţie şi a executării contractelor încheiate cu C. S.R.L., de dealer autorizat, respectiv distribuitor şi reparator autorizat-; a sumei de 14.150.000 euro, fără TVA, în echivalent în RON la cursul B.N.R. din ziua efectuării plăţii, reprezentând daune-interese şi a sumei de 109.581.908,43 RON, reprezentând beneficiul nerealizat, generat de atitudinea neloială şi abuzivă a C. S.R.L. şi a cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 477/26.02.2019, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a respins ca neîntemeiată cererea.

Împotriva acestei sentinţe, au declarat apel ambele părţi; prin decizia civilă nr. 1437A/21.10.2020 pronunţată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a respins ca nefondat atât apelul formulat de apelanta-reclamantă A. S.R.L., prin administratori judiciari - practician în insolvenţă D.. şi practician în insolvenţă E.. -, împotriva sentinţei civile, cât şi apelul declarat de apelanta-pârâtă B. S.R.L. împotriva considerentelor sentinţei civile.

Această decizie a fost atacată cu recurs de reclamanta A. S.R.L., prin administratori judiciari D.. şi E.., anulat prin decizia nr. 1045/05.05.2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă.

Împotriva acestei decizii, a promovat cerere de revizuire reclamanta A. S.R.L., prin lichidator judiciar D.., solicitând schimbarea în tot a hotărârii atacate, în sensul admiterii recursului formulat împotriva deciziei nr. 1437/A/21.10.2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, a admiterii apelului formulat împotriva sentinţei civile nr. 477/26.02.2019 pronunţată de către Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă şi, în consecinţă, admiterea cererii introductive, astfel cum a fost formulată şi completată.

Cererea a fost întemeiată pe art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Subsecvent prezentării pe larg a litigiului şi a parcursului procesual al acestuia, revizuenta a justificat îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate, susţinând, în primul rând, că este îndeplinită condiţia privind obiectul revizuirii, reglementată de art. 509 alin. (1) C. proc. civ., respectiv ca aceasta să privească o hotărâre pronunţată asupra fondului sau care evocă fondul, întrucât decizia civilă nr. 1045/05.05.2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a fost pronunţată în recurs, astfel că nu mai este susceptibilă a fi atacată cu apel.

În privinţa condiţiilor vizând temeiul de revizuire invocat, a arătat că decizia nr. 144 a fost emisă de Consiliul Concurenţei în 19.12.2022, deci ulterior pronunţării deciziei atacate, la 05.05.2022, este un înscris nou, care nu a fost folosit în procesul în care s-a pronunţat hotărârea atacată şi are forţă probantă prin el însuşi.

A apreciat incontestabil că acest înscris nou nu exista la momentul soluţionării recursului pe care l-a exercitat şi, astfel, că s-a aflat într-o imposibilitate obiectivă de a se prevala de el.

A arătat că înscrisul este emis de o autoritate administrativă autonomă a statului, respectiv de autoritatea naţională în domeniul concurenţei şi are, în consecinţă, forţă probantă prin el însuşi, nefiind necesară confirmarea lui, prin alte mijloace de probă.

O altă condiţie cu privire la care s-a argumentat, a fost împrejurarea că decizia Consiliului Concurenţei se referă la situaţii atestate de alte înscrisuri, preexistente şi a fost obţinută prin demersuri iniţiate anterior pronunţării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În continuare, a justificat că înscrisul nu a putut fi înfăţişat dintr-o împrejurare mai presus de voinţa sa şi are un caracter determinant, afirmând că o interpretare formalistă a condiţiilor de admisibilitate ar conduce la încălcarea dreptului de acces la justiţie, din moment ce prezenta calea extraordinară de atac este singura prin care poate fi valorificat înscrisul nou, reprezentat de decizia Consiliului Concurenţei.

Într-o secţiune subsecventă a memoriului său, autoarea căii de atac a susţinut temeinicia cererii de revizuire, dezvoltând pe larg modul în care statuările curţii de apel şi tribunalului asupra cererii introductive, confirmate prin decizia civilă nr. 1045/05.05.2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, ar fi fost diferite, în ipoteza cunoaşterii conţinutului înscrisului nou.

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la 15.06.2023, intimata B. S.R.L. a invocat excepţia tardivităţii cererii de revizuire şi inadmisibilitatea acesteia, fundamentată atât pe împrejurarea că decizia atacată nu evocă fondul, cât şi pe neîndeplinirea condiţiilor privind ipoteza de revizuire reglementată de art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Analizând, cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1), raportat la art. 513 alin. (1), (49)4 şi 482 C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire, invocată de intimată prin întâmpinare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. "Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: (...) după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor".

Intimata a invocat inadmisibilitatea cererii, din perspectiva faptului că este îndreptată împotriva unei hotărâri care nu evocă fondul.

Analiza admisibilităţii unei cereri de revizuire presupune, în primul rând, verificarea obiectului său, dacă hotărârea atacată este pronunţată asupra fondului sau evocă fondul şi, astfel cum impune art. 459 alin. (1) C. proc. civ., este executorie sau definitivă; numai dacă aceste condiţii sunt îndeplinite, devine necesară verificarea cerinţelor privind ipoteza de revizuire invocată.

În cauza de faţă, hotărârea atacată - decizia nr. 1045/05.05.2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă - este definitivă, dar nu este pronunţată asupra fondului, circumstanţă care denotă inadmisibilitatea cererii de revizuire şi temeinicia apărării formulate de intimată, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Astfel, constituind un remediu procesual pentru corectarea unor erori de fapt, revizuirea se îndreaptă, în ipoteza de care s-a prevalat autorul căii de atac, împotriva unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul.

Revizuenta a solicitat schimbarea, în temeiul art. 513 alin. (3) C. proc. civ., a unei decizii pronunţate în recurs, iar în jurisprudenţa sa - un exemplu în acest sens fiind decizia nr. 156/14.03.2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 414/27.05.2019 -, Curtea Constituţională a reţinut că astfel de hotărâri pot fi atacate dacă evocă fondul, ceea ce implică fie stabilirea unei alte stări de fapt decât cea care fusese reţinută în faza de judecată anterioară, fie aplicarea altor dispoziţii legale la împrejurările de fapt ce fuseseră constatate, în oricare dintre ipoteze urmând să se dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecăţii decât cea dată până la acel moment; mai specific, Curtea a arătat că evocă fondul hotărârile instanţelor de recurs prin care se admite recursul şi, rejudecându-se cauza, se modifică în tot sau în parte hotărârea recurată.

Aceste considerente îndreptăţesc concluzia că nu pot fi considerate circumscrise categoriei hotărârilor care evocă fondul, deciziile instanţei de recurs prin care se anulează sau se respinge ca tardiv sau nefondat recursul şi nici cele intermediare, prin care, admiţându-se calea de atac, se casează hotărârea atacată şi se reţine cauza spre rejudecare; în principiu, numai actele jurisdicţionale pronunţate în conformitate cu art. 498 C. proc. civ., atunci când conduc la modificarea situaţiei de fapt reţinută de instanţele devolutive, sunt susceptibile de a fi atacate în acest temei.

Transpunând aceste considerente în examenul deciziei atacate, instanţa supremă reţine că, prin decizia nr. 1045/05.05.2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a dispus, în temeiul art. 489 alin. (2), raportat la art. 496 alin. (1) C. proc. civ., anularea recursului, constatând că dezvoltarea criticilor de recurenta-reclamantă - actuala revizuentă - nu face posibilă încadrarea lor în motivele de recurs prevăzute de art. 488 C. proc. civ., aceasta reluând apărările de fond formulate în fazele procesuale anterioare, referitoare la situaţia de fapt, la probele efectuate în cauză şi la modul lor de interpretare.

Aşadar, prin decizia atacată cu revizuire, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat asupra motivelor de recurs evocate de revizuentă şi, deci, nu a evocat fondul în sensul art. 509 alin. (1) C. proc. civ., astfel încât cererea de revizuire îndreptată împotriva acestei hotărâri este inadmisibilă.

Această concluzie face de prisos cercetarea celorlalte argumente, prin care s-a justificat îndeplinirea condiţiilor reglementate pentru ipoteza de revizuire prevăzută de art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Vor fi înlăturate şi susţinerile revizuentului privind pretinsa încălcare a dreptului de acces la justiţie, acestora opunându-se principiul legalităţii căilor de atac, consacrat de art. 457 alin. (1) C. proc. civ., care presupune că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta; căile extraordinare de atac pot fi promovate exclusiv pentru cazurile expres şi limitativ prevăzute de lege.

De altfel, instanţa supremă subliniază că decizia sa sancţionează îndreptarea greşită a cererii de revizuire faţă de o hotărâre care nu se plasează în câmpul delimitat de art. 509 alin. (1) C. proc. civ. şi nu statuează asupra aptitudinii înscrisului exhibat de revizuentă de a sta la baza unei cereri de revizuire, în temeiul ipotezei prevăzute de pct. 5 al articolului menţionat. Acest aspect diferenţiază prezenta cauză de cea soluţionată prin decizia nr. 148/31.01.2023 a instanţei supreme, în care - distinct de faptul că s-a dat eficienţă unei ipoteze diferite de revizuire -, viciul fundamental privea tocmai decizia pronunţată în recurs, în sensul că soluţia de respingere ca tardiv a recursului s-a întemeiat pe înscrisuri declarate ulterior ca false, a căror înlăturare a impus retractarea hotărârii.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 5 raportat la art. 513 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va constata nu se mai impune analiza celorlalte condiţii de admisibilitate şi nici a motivelor invocate de revizuent, cererea de revizuire urmând a fi respinsă ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta A. S.R.L. prin lichidator judiciar D.. împotriva deciziei nr. 1045 din 5 mai 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2020, ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 20 iunie 2023.