Revision barred: Triple identity of parties, object, and cause required to invoke negative res judicata for conflicting judgments under Article 509(1)(8) CPC

Şedinţa publică din data de 16 iunie 2022

Asupra cererii de revizuire de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 2 noiembrie 2018 pe rolul Judecătoriei Timişoara, secţia I civilă, sub nr. x/2018, reclamanta COMPANIA NAŢIONALĂ DE TERMOFICARE COLTERM S.A. a solicitat obligarea pârâtului A. la plata sumei de 843,23 RON, reprezentând c/v diferenţei de tarif în perioada cuprinsă între luna noiembrie a anului 2013 şi luna martie a anului 2017. De asemenea, a solicitat obligarea pârâtului la plata penalităţilor de întârziere în cuantum egal cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligaţiilor bugetare, calculate până la achitarea integrală a debitului.

Având în vedere că prin hotărârea Colegiului de Conducere al Judecătoriei Timişoara nr. 18 din 4 decembrie 2019 s-a dispus desfiinţarea completului 15 din cadrul secţiei I civile, începând cu 9 ianuarie 2020 şi repartizarea ciclică a dosarelor, dosarul nr. x/2018 a fost repartizat completului C6 din cadrul secţiei a II-a civile.

Prin sentinţa civilă nr. 2315 din 27 februarie 2020, pronunţată de Judecătoria Timişoara, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2018, au fost respinse excepţia lipsei calităţii procesuale active şi excepţia prescripţiei debitului, invocate de către pârât; s-a admis cererea precizată de reclamanta COMPANIA LOCALĂ DE TERMOFICARE COLTERM S.A., în contradictoriu cu pârâtul A.; pârâtul a fost obligat să plătească reclamantei suma de 843,23 RON, reprezentând contravaloarea diferenţei de tarif în perioada noiembrie 2013 - martie 2017, precum şi dobânda legală penalizatoare aferente debitului principal, calculată asupra diferenţei lunare de tarif din momentul la care această diferenţă trebuia achitată şi până la data plăţii efective; totodată, pârâtul a fost obligat să plătească reclamantei suma de 84 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Tribunalul Timiş, secţia a II-a civilă, prin decizia civilă nr. 1151/A din 23 septembrie 2020, a admis apelul pârâtului şi a schimbat în tot sentinţa primei instanţe, în sensul că a respins ca neîntemeiată cererea formulată şi precizată de reclamanta COMPANIA LOCALĂ DE TERMOFICARE COLTERM S.A., în contradictoriu cu pârâtul A.; instanţa a luat act de faptul că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva acestei decizii, reclamanta COMPANIA LOCALĂ DE TERMOFICARE COLTERM S.A. a declarat recurs, solicitând schimbarea în tot a hotărârii atacate şi, pe cale de consecinţă, admiterea acţiunii promovate.

Prin decizia civilă nr. 50/R din 26 ianuarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2018, s-a respins excepţia de nulitate a recursului; s-a respins recursul declarat de reclamanta COMPANIA LOCALĂ DE TERMOFICARE COLTERM S.A. împotriva deciziei civile nr. 1151/A din 23 septembrie 2020 a Tribunalului Timiş, secţia a II-a civilă, în contradictoriu cu pârâtul A. din Timişoara, având ca obiect pretenţii; recurenta a fost obligată la plata către intimat a sumei de 1.190 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

La data de 9 februarie 2021 s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, sub nr. x/2021, cererea de revizuire formulată de revizuenta COMPANIA NAŢIONALĂ DE TERMOFICARE COLTERM S.A. împotriva deciziei civile nr. 50/R din 26 ianuarie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă.

Revizuenta a solicitat admiterea cererii de revizuire, casarea deciziei atacate şi, rejudecarea cauzei în fond, cu consecinţa admiterii recursului declarat împotriva deciziei civile nr. 1151/A din 23 septembrie 2020 a Tribunalului Timiş, secţia a II-a civilă.

În motivarea cererii, revizuenta COMPANIA LOCALĂ DE TERMOFICARE COLTERM S.A. a arătat că decizia atacată este contrară deciziei civile nr. 757/R din 4 noiembrie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2018.

Revizuenta a susţinut faptul că la data de 4 noiembrie 2019, Curtea de Apel Timişoara a admis, prin decizia civilă nr. 757/R, recursul declarat împotriva deciziei civile nr. 524/A din 18 iunie 2019, pronunţate de Tribunalul Timiş în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimata-pârâtă S.C. B. S.R.L.

Ulterior, prin decizia civilă nr. 50/R din 26 ianuarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2018, s-a respins recursul declarat de reclamanta COMPANIA LOCALĂ DE TERMOFICARE COLTERM S.A. împotriva deciziei civile nr. 1151/A din 23 septembrie 2020, pronunţate de Tribunalul Timiş, în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu pârâtul A. din Timişoara.

Astfel, revizuenta a arătat că există două decizii definitive potrivnice, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara în două dosare diferite, în care aceasta are calitatea de recurentă-reclamantă, iar obiectul şi cauza dosarelor anterior menţionate sunt identice.

Revizuenta a învederat faptul că ambele litigii au fost demarate în urma controlului efectuat de Curtea de Conturi a României, Camera de Conturi Timiş, în anul 2016, control în urma căruia s-a constatat că, la nivelul societăţii reclamante, s-a încasat nejustificat subvenţia primită de la Municipiul Timişoara pentru acoperirea diferenţei de preţ a energiei termice distribuite populaţiei, în cazul unor spaţii proprietatea persoanelor juridice, utilizate cu altă destinaţie.

A solicitat instanţei să constate că ambele recursuri au fost întemeiate pe prevederile art. 1349 din C. civ. care reglementează răspunderea civilă delictuală, având acelaşi temei juridic, deoarece între reclamantă şi cele două părţi care au avut calitatea de pârâţi în dosarele menţionate nu au fost încheiate convenţii de facturare individuală a consumurilor de energie termică pentru perioada indicată în cererea de chemare în judecată.

Revizuenta a mai arătat că instanţa de recurs, prin decizia civilă nr. 757/R din 4 noiembrie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2018, a admis recursul, eliminând confuzia între obligaţia de informare a Asociaţiei de Proprietari şi persoana care a produs efectiv prejudiciul şi care se face vinovată de crearea acestuia, şi anume agentul economic, care nu putea beneficia de un preţ subvenţionat pentru energia termică, potrivit dispoziţiilor art. 40 alin. (11) din Legea nr. 325/2006.

În opinia revizuentei, a doua decizie, respectiv decizia civilă nr. 50/R din 26 ianuarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2018, este radical opusă deciziei civile nr. 757/R din 4 noiembrie 2019, pronunţate în dosarul nr. x/2018, fiind nesocotit efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat, în condiţiile în care ambele dosare au aceeaşi cauză şi acelaşi obiect.

S-a făcut referire la faptul că, în cele două cauze, pârâţii fac parte din categoria agenţilor economici care, în calitate de consumatori, au beneficiat de energia termică furnizată de COMPANIA LOCALĂ DE TERMOFICARE COLTERM S.A., în aproximativ aceeaşi perioadă, plătind tariful necorespunzător categoriei din care fac parte, cauzând societăţii un prejudiciu, cererile de chemare în judecată fiind întemeiate pe prevederile art. 1349 din C. civ. referitoare la răspunderea civilă delictuală.

Revizuenta a precizat că autoritatea de lucru judecat nu vizează doar considerentele decisive, adică acelea care susţin şi explicitează dispozitivul, ci şi considerentele care au dezlegat o chestiune litigioasă dedusă judecăţii în mod incidental, a cărei rezolvare nu se va regăsi, aşadar, în dispozitivul hotărârii.

Prin urmare, se invocă efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat în raport de art. 431 alin. (2) din C. proc. civ., revizuenta susţinând faptul că oricare dintre părţile litigante are posibilitatea de a opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă, acest beneficiu aparţinând doar acelor părţi cărora li s-a recunoscut dreptul prin hotărârea care se bucură de autoritate de lucru judecat, fiind vorba despre drepturi câştigate. Ceea ce urmăreşte revizuenta este evitarea contrazicerilor nu doar între dispozitivele hotărârilor judecătoreşti, ci şi între dispozitivul unei hotărâri şi considerentele altei hotărâri care a rezolvat un aspect litigios ce are legătură cu ceea ce se deduce ulterior judecăţii sau evitarea contrazicerilor între aşa-numitele considerente decizorii ale hotărârilor, fără a trebui să fie întrunită tripla identitate de elemente între cele două procese, cum se întâmplă în cazul excepţiei autorităţii de lucru judecat.

Aşadar, în accepţiunea revizuentei, pronunţarea unei decizii radical opuse uneia anterioare poate fi considerată că a adus atingere principiului securităţii juridice, în special datorită faptului că se aştepta, în mod legitim, ca instanţa să tranşeze urmarea aceluiaşi litigiu în sensul respectării autorităţii de lucru judecat a deciziei sale anterioare.

În drept, cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

La data de 8 aprilie 2021 (e-mail), intimatul A. a transmis la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire; pe fond, a solicitat respingerea cererii de revizuire, cu obligarea revizuentei la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1.190 RON, conform înscrisurilor justificative aflate la dosarul nr. x/2021 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, prin decizia nr. 1029 din 15 aprilie 2021, a anulat ca netimbrată cererea de revizuire formulată de revizuenta COMPANIA NAŢIONALĂ DE TERMOFICARE COLTERM S.A. împotriva deciziei civile nr. 50/R din 26 ianuarie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2018; revizuenta a fost obligată la plata sumei de 1.190 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, către intimatul A..

Prin decizia civilă nr. 35 din 14 februarie 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători, în dosarul nr. x/2021, s-a admis recursul declarat de Compania Locală de Termoficare "Colterm" S.A. împotriva deciziei nr. 1029 din 15 aprilie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, s-a casat decizia recurată şi s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe de judecată.

Examinând hotărârea recurată, în raport cu criticile formulate de recurentă şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători a constatat că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:

În esenţă, recurenta-revizuentă a criticat hotărârea atacată pentru nelegala admitere a excepţiei netimbrării cererii de revizuire, arătând că instanţa de revizuire a reţinut, în mod eronat, faptul că revizuenta nu şi-ar fi îndeplinit obligaţia de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 100 de RON, potrivit dispoziţiilor instanţei de judecată. În realitate, recurenta a achitat, la 1 martie 2021, taxa de timbru în cuantum de 100 RON, depunând, la dosar, la 9 martie 2021, prin poştă electronică, dovada îndeplinirii obligaţiei.

Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte a constatat faptul că aprecierea instanţei de revizuire cu privire la admisibilitatea excepţiei netimbrării cererii este eronată, fiind contrazisă de dovezile administrate în cadrul recursului înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători, respectiv înscrisurile anexate cererii de recurs, aflate la dosar.

Prin citaţia emisă în cadrul dosarului nr. x/2021, înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, pentru termenul de judecată din 15 aprilie 2021, i s-a pus în vedere revizuentei COMPANIA LOCALĂ DE TERMOFICARE COLTERM S.A. că are obligaţia de a achita o taxă judiciară de timbru în cuantum de 100 RON, sub sancţiunea anulării cererii, urmând să depună dovada îndeplinirii obligaţiei menţionate, până la termenul de judecată stabilit în cauză. Citaţia a fost comunicată revizuentei la 24 februarie 2021 .

Potrivit susţinerilor recurentei-revizuente din cererea de recurs, confirmate de înscrisurile ataşate de către aceasta la dosarul nr. x/2021 - corespondenţă electronică din 9 martie 2021, trimisă la adresa de e-mail arhiva.civil2@scj.ro, dar şi Ordinul de plată nr. x din 1 martie 2021, recepţionat de C. - aceasta şi-a executat obligaţia de plată a taxei judiciare de timbru şi de depunere, la dosar, a dovezii în acest sens, în conformitate cu dispoziţiile instanţei de revizuire.

Cu toate acestea, Înalta Curte a constatat faptul că, la dosarul nr. x/2021 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, nu se regăseşte dovada depunerii ordinului de plată mai sus-menţionat.

Potrivit referatului întocmit de prim-grefierul secţiei a II-a civile a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în urma verificărilor efectuate la nivelul acestei secţii cu privire la depunerea dovezii de achitare a taxei judiciare de timbru la 9 martie 2021, de către revizuenta COMPANIA LOCALĂ DE TERMOFICARE COLTERM S.A., a rezultat faptul că, la adresa de e-mail arhiva.civil2@scj.ro, nu se regăseşte dovada transmiterii ordinului de plată ataşat cererii de recurs.

Cu toate acestea, faţă de înscrisurile doveditoare depuse de către recurenta-revizuentă, anexate cererii de recurs, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători a constatat faptul că aceasta din urmă şi-a îndeplinit obligaţia de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 100 de RON şi de a depune dovada plăţii la dosarul cauzei până la termenul de judecată din 15 aprilie 2021, neprimirea corespondenţei electronice din 9 martie 2021 la adresa arhiva.civil2@scj.ro fiind, probabil, generată de o eroare de ordin tehnic, care nu poate fi imputată revizuentei.

Prin raportare la cele de mai sus, Înalta Curte a reţinut că revizuenta COMPANIA LOCALĂ DE TERMOFICARE COLTERM S.A. şi-a îndeplinit obligaţia de a achita taxa judiciară de timbru datorată în dosarul nr. x/2021, conform celor dispuse de către instanţa de revizuire, astfel încât admiterea, de către instanţa de revizuire, a excepţiei netimbrării, cu consecinţa anulării cererii de revizuire, este neîntemeiată.

Cauza a fost înregistrată, din nou, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, sub nr. x/2021*, la data de 21 aprilie 2022.

Analizând cererea de revizuire formulată în cauză, Înalta Curte constată următoarele:

Cu titlu prealabil, Înalta Curte reţine că aspectul inadmisibilităţii invocat prin întâmpinare de către intimatul A. nu conturează o excepţie propriu-zisă a cererii de revizuire, astfel încât va fi avut în vedere ca o apărare, în evaluarea temeiniciei căii de atac.

Pe calea revizuirii, autoarea căii de atac a invocat incidenţa ipotezei prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., arătând că hotărârea atacată încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 757/R din 4 noiembrie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2018.

Aşa cum s-a reţinut mai sus, în speţă sunt incidente dispoziţiile C. proc. civ. în forma în vigoare la data iniţierii procesului - 2 noiembrie 2018, respectiv în forma anterioară modificărilor aduse C. proc. civ. prin Legea nr. 310/2018.

Reglementarea art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., în care se poate anula o hotărâre a instanţei, vine să protejeze autoritatea de lucru judecat a unei alte hotărâri judecătoreşti, din nevoia de ordine şi stabilitate juridică.

Autoritatea de lucru judecat cunoaşte două manifestări: prima corespunde unui efect negativ, de natură să oprească o a doua judecată şi presupune tripla identitate de părţi, obiect şi cauză; cea de-a doua operează când efectul hotărârii se manifestă pozitiv şi relevă modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părţi, fără posibilitatea de a mai fi contrazisă. În acest caz, chestiunile deja dezlegate se impun într-un al doilea proces care are legătură cu litigiul anterior şi, în cazul efectului pozitiv, instanţa nu mai trebuie să identifice cele trei elemente comune, ci doar dezlegarea dată unei situaţii juridice.

Anterior intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018, art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. prevedea că revizuirea unei hotărâri definitive poate fi solicitată dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri, iar conform art. 513 alin. (4) din acelaşi cod, "dacă instanţa încuviinţează cererea de revizuire, ea va schimba, în tot sau în parte, hotărârea atacată, iar în cazul hotărârilor potrivnice, ea va anula cea din urmă hotărâre (...)".

Prin urmare, în litigiile pornite anterior modificării normelor procedurale prin Legea nr. 310/2018, cum este şi cazul de faţă - în considerarea datei începerii procesului şi dispoziţiilor art. 24 din C. proc. civ. -, retractarea unei hotărâri judecătoreşti în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. se poate obţine numai pentru încălcarea efectului negativ al autorităţii de lucru judecat, nu şi a celui pozitiv.

Aceasta pentru că, în măsura identificării triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză între litigii, este justificată anularea ultimei hotărâri (care încalcă autoritatea de lucru judecat a celei dintâi), căci legea nu îngăduie ca unul şi acelaşi litigiu să fie judecat de două ori.

În acest sens, dispoziţiile art. 431 alin. (1) din C. proc. civ., care reglementează efectul negativ al autorităţii de lucru judecat, prevăd că "nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect".

Abia ulterior modificării aduse art. 513 alin. (4) din C. proc. civ. prin Legea nr. 310/2018, care au inserat posibilitatea ca instanţa de revizuire să anuleze cea din urmă hotărâre şi să trimită cauza spre rejudecare, a fost creat cadrul legal pentru ipoteza de revizuire ce vizează încălcarea efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat. Aceste dispoziţii legale nu sunt însă incidente în cauză, în considerarea argumentelor expuse în cele ce preced.

Analizând cele două hotărâri pretins potrivnice, Înalta Curte reţine că decizia civilă nr. 757/R din 4 noiembrie 2019 a Curţii de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă (dosar nr. x/2018), indicată ca având autoritate de lucru judecat, nu a fost pronunţată în cadrul unui proces care să fi avut acelaşi obiect şi aceleaşi părţi ca şi cel în care a fost pronunţată decizia a cărei revizuire se solicită.

Astfel, în primul litigiu, reclamanta COMPANIA NAŢIONALĂ DE TERMOFICARE COLTERM S.A. a solicitat obligarea pârâtei S.C. B. S.R.L. la plata sumei de 2.740,49 RON, reprezentând c/v diferenţei de tarif în perioada cuprinsă între luna ianuarie a anului 2013 şi luna iunie a anului 2017. De asemenea, a solicitat obligarea pârâtei la plata penalităţilor de întârziere în cuantum egal cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligaţiilor bugetare, calculate până la achitarea integrală a debitului, dar şi să fie obligată pârâta să încheie contractul de furnizare a energiei termice, conform legislaţiei în vigoare.

În schimb, în procesul finalizat prin hotărârea a cărei anulare se solicită, reclamanta COMPANIA NAŢIONALĂ DE TERMOFICARE COLTERM S.A. a solicitat obligarea pârâtului A. la plata sumei de 843,23 RON, reprezentând c/v diferenţei de tarif în perioada cuprinsă între luna noiembrie a anului 2013 şi luna martie a anului 2017. De asemenea, a solicitat obligarea pârâtului la plata penalităţilor de întârziere în cuantum egal cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligaţiilor bugetare, calculate până la achitarea integrală a debitului.

Aşa fiind, tripla identitate de părţi, obiect şi cauză nu este întrunită, motiv pentru care, constatând că art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. nu este incident, Înalta Curte, pentru raţiunile înfăţişate anterior, în temeiul art. 513 alin. (1), (3) şi (6) din acelaşi cod, va respinge cererea de revizuire.

Totodată, în temeiul dispoziţiilor art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte o va obliga pe revizuenta COMPANIA NAŢIONALĂ DE TERMOFICARE COLTERM S.A. la plata sumei de 1.190 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, către intimatul A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta COMPANIA NAŢIONALĂ DE TERMOFICARE COLTERM S.A. împotriva deciziei civile nr. 50/R din 26 ianuarie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă.

Obligă revizuenta COMPANIA NAŢIONALĂ DE TERMOFICARE COLTERM S.A. la plata sumei de 1.190 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, către intimatul A..

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 iunie 2022.