Low-value debt claim: Cassation appeal declared inadmissible due to finality of appellate revocation ruling

Şedinţa publică din data de 20 iunie 2023

Asupra recursului de faţă, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Lugoj la 25.06.2021, sub nr. x/2021, reclamanta A. S.A. a chemat în judecată pe pârâtul B., solicitând obligarea acestuia, potrivit art. 1.029 alin. (2) C. proc. civ., la plata sumei de 7.293,25 RON, a dobânzii contractuale şi a cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 3531/08.11.2021, Judecătoria Lugoj a admis în parte cererea şi a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 7.293,25 RON, debit principal, a sumei de 1.436,38 RON, reprezentând penalităţi de întârziere calculate până la data emiterii ultimei facturi, a sumei de 1.932,88 RON, reprezentând penalităţi de întârziere calculate de la data emiterii ultimei facturi până la 07.04.2021 şi, în continuare, a penalităţilor de întârziere de 0,5% calculate la suma de 7.293,25 RON, începând cu 07.04.2021 şi până la achitarea integrală a debitului principal, şi a sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe, a declarat apel pârâtul B., admis de Tribunalul Timiş, secţia a II-a civilă, prin decizia civilă nr. 755/A/13.05.2022, sentinţa apelată fiind schimbată în parte, în sensul că a fost respinsă cererea reclamantei de obligare a pârâtului la plata penalităţilor de întârziere şi a cheltuielilor de judecată în sumă de 200 RON şi a fost menţinută, în rest, hotărârea apelată.

Împotriva deciziei civile, a formulat cerere de revizuire B., înregistrată sub nr. x/2022 pe rolul Tribunalului Timiş, secţia a II-a civilă, respinsă de această instanţă, prin decizia civilă nr. 1500/19.10.2022.

Revizuentul B. a declarat apel împotriva acestei decizii, respins ca inadmisibil prin decizia civilă nr. 52/A/06.02.2023 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă.

Împotriva acestei decizii, revizuentul B. a promovat recurs, întemeiat pe motivele de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ. În esenţă, a susţinut că instanţele de fond au greşit atunci când au admis cererea reclamantei, fără a-i pretinde dovezi din care să rezulte realitatea debitului de 7.293,25 RON. Totodată, a reproşat instanţei de apel că nu a dat eficienţă art. 22 alin. (5) C. proc. civ., în sensul de a dispune recalificarea căii de atac.

La termenul de astăzi, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a invocat din oficiu excepţia inadmisibilităţii recursului, asupra căreia, în temeiul art. 248 alin. (1), raportat la art. 494 şi 482 C. proc. civ., reţine următoarele:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalităţii căilor de atac şi el presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege şi, astfel, nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunţat este consacrat la nivel constituţional în art. 129 din Constituţia României, iar în C. proc. civ., în art. 457.

Înalta Curte va reţine că cererea introductivă este circumscrisă unei cereri de valoare redusă, reglementată de art. 1.026 C. proc. civ., iar obiectul recursului este o decizie pronunţată în revizuire, în etapa apelului.

În acest cadru procesual, constată incidenţa art. 1.033 alin. (1) şi (3) C. proc. civ. "(1) Hotărârea judecătoriei este supusă numai apelului la tribunal, în termen de 30 de zile de la comunicare. (...) (3) Hotărârea instanţei de apel se comunică părţilor şi este definitivă.", precum şi a art. 513 alin. (5) din acelaşi cod, care dispune că "(5) Hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită".

Dispoziţiile legale anterior evocate denotă că legiuitorul a suprimat calea de atac a recursului pentru hotărârile pronunţate în materia cererilor de valoare redusă care, potrivit textului de lege evocat anterior, pot fi atacate numai cu apel; în consecinţă, nici deciziile date asupra revizuirii în apel, într-o astfel de procedură, nu sunt susceptibile de recurs.

În acest cadru, Înalta Curte constată că excepţia inadmisibilităţii invocată din oficiu este întemeiată, dat fiind că decizia civilă nr. 52/A/06.02.2023 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă, recurată în cauză, este o hotărâre definitivă, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., fiind exclusă din sfera controlului de legalitate în recurs.

Cum recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală este de natură să încalce principiul legalităţii căilor de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ., Înalta Curte, dând eficienţă textelor de lege sus-menţionate, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca inadmisibil, recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-pârât B. împotriva deciziei civile nr. 52/A din 6 februarie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 20 iunie 2023.