Recognition of foreign judgment: definitiveness condition under the 1996 Romania-Moldova legal assistance treaty after subsequent rejection of restitution request

Şedinţa publică din data de 16 iunie 2022

Asupra recursului civil de faţă, constată următoarele:

Prin adresa nr. x/21.05.2020, Ministerul Justiţiei a înaintat Tribunalului Vaslui, spre competentă soluţionare, în temeiul Tratatului dintre România şi Republica Moldova privind asistenţa juridică în materie civilă şi penală (Chişinău, 1996), cererea de asistenţă judiciară având ca obiect recunoaşterea şi încuviinţarea executării în România a Hotărârii din 4 decembrie 2018, pronunţate de Judecătoria Bălţi, Republica Moldova, în soluţionarea dosarului nr. x, hotărâre devenită irevocabilă la data de 4 ianuarie 2019.

Prin cererea anterior menţionată s-a arătat că prin Hotărârea din 4 decembrie 2018, pronunţată de Judecătoria Bălţi, Republica Moldova, instanţa moldavă a dispus încasarea, în mod solidar, a datoriei de 119.910 EUR (echivalent în RON moldoveneşti) şi a cheltuielilor de judecată în sumă de 5.000 RON moldoveneşti, de la debitorii S.C. A. S.R.L. şi B., cu adrese indicate în municipiul Vaslui de către creditorul obligaţiei de plată S.C. C. S.R.L., cu sediul în Republica Moldova.

În conformitate cu art. 52 pct. 2 şi pct. 3 din Tratatul între România şi Republica Moldova privind asistenţa juridică în materie civilă şi penală, ratificat prin Legea nr. 177/1997 publicată în Monitorul Oficial nr. 310/13.11.1997, la cerere au fost ataşate, în copie conformă cu originalul, textul complet al hotărârii, o adeverinţă (un certificat) că hotărârea a rămas definitivă şi este susceptibilă de executare, precum şi copii certificate ale actelor din care să rezulte că persoanelor obligate prin hotărâre, care nu au luat parte la proces, li s-au înmânat, cel puţin o dată, la timp şi în forma cuvenită, citaţiile.

Prin sentinţa civilă nr. 79/2021 din 21 ianuarie 2021, pronunţată de Tribunalul Vaslui, secţia civilă, în dosarul nr. x/2020, s-a respins cererea formulată de reclamanta S.C. C. S.R.L., în contradictoriu cu pârâţii S.C. A. S.R.L., prin administrator judiciar Cabinet Individual de Insolvenţă D. şi B., ca neîntemeiată.

Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă, prin decizia civilă nr. 318/2021 din 17 iunie 2021, a respins apelul declarat de S.C. C. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 79/2021 din 21 ianuarie 2021 a Tribunalului Vaslui, secţia civilă, sentinţă care a fost păstrată.

Instanţa de prim control judiciar a constatat că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Societatea reclamantă solicită recunoaşterea şi încuviinţarea hotărârii judecătoreşti Bălţi, Republica Moldova, din data de 4.12.2018, pronunţată în cauza civilă x, prin care a fost dispusă încasarea, în mod solidar, de la S.C. A. S.R.L. şi de la B. în beneficiul reclamantei a sumei de 119.910 EUR şi 5.000 MDL, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Prima instanţă a respins solicitarea reclamantei, reţinând că nu sunt îndeplinite condiţiile art. 51 lit. a) şi c) din Tratatul între România şi Republica Moldova privind asistenţa juridică în materie civilă şi penală, ratificat prin Legea nr. 177/1997, publicată în Monitorul Oficial nr. 310/13.11.1997, potrivit cărora:

"hotărârile se recunosc şi se execută în cazul în care sunt întrunite următoarele condiţii: a) dacă sunt definitive şi susceptibile de executare potrivit legii părţii contractante pe teritoriul căreia au fost pronunţate (...); c) dacă persoanei obligate prin hotărâre, care nu a participat la proces, i s-au înmânat citaţia şi actul de sesizare a instanţei în timp util şi în conformitate cu legea părţii contractante pe teritoriul căreia a fost pronunţată hotărârea, iar în cazul în care nu avea capacitate de exerciţiu, i s-a dat posibilitatea de a fi reprezentată în proces".

A reţinut că debitorul B. are domiciliul în Iaşi, dar a fost citat în procesul în care s-a pronunţat hotărârea a cărei recunoaştere se solicită la adresele din Vaslui, Ştefan cel Mare, şi din Iaşi.

Potrivit înscrisurilor depuse în apel, comunicarea citaţiilor şi a cererii de chemare în judecată s-a făcut către pârâtul B. pentru instanţa moldovenească prin procedura comisiei rogatorii, la domiciliul corect al pârâtului, respectiv în Iaşi, Şoseaua x, astfel cum rezultă din dovezile aflate la dosarul de apel.

Curtea de Apel Iaşi a considerat că este îndeplinită şi cu privire la pârâtul debitor B. condiţia prevăzută de art. 51 lit. c) din Tratatul între România şi Republica Moldova privind asistenţa juridică în materie civilă şi penală, deoarece persoanei obligate prin hotărâre, care nu a participat la proces, i s-a înmânat legal citaţia şi actul de sesizare a instanţei în timp util şi în conformitate cu legea părţii contractante pe teritoriul căreia a fost pronunţată hotărârea.

Cu toate acestea, nu s-a făcut dovada că hotărârea instanţei din Bălţi, Republica Moldova, din data de 4 decembrie 2018, a fost comunicată pârâtului B. la adresa din Iaşi, Şoseaua x.

Cu privire la acest aspect, reclamanta a susţinut faptul că instanţa moldovenească nu a putut accesa baza de date care conţinea adresa pârâtului B.. Curtea de Apel Iaşi a apreciat însă că instanţa moldovenească avea cunoştinţă de adresa reală a pârâtului B., deoarece i s-a comunicat soluţia pronunţată în comisia rogatorie de către Judecătoria Iaşi, împreună cu citaţia emisă, ce conţinea adresa corectă a pârâtului.

Pe de altă parte, pârâtul B. a probat faptul că a formulat cerere de repunere în termenul de declarare a căii de atac a apelului împotriva hotărârii pronunţate de instanţa din Bălţi, Republica Moldova.

Aşadar, Curtea de Apel Iaşi a constatat că prima instanţă a apreciat corect că nu este îndeplinită, la acest moment, cerinţa impusă de art. 51 lit. a) din Tratatul între România şi Republica Moldova privind asistenţa juridică în materie civilă şi penală, a existenţei unei hotărâri definitive, cât timp instanţa moldovenească nu s-a pronunţat asupra cererii de repunere în termenul de declarare a căii de atac, formulată de pârât.

La data de 20 septembrie 2021 s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, sub nr. x/2020, recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. C. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 318/2021 din 17 iunie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă.

Recurenta-reclamantă a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei privind recunoaşterea şi încuviinţarea executării în România a Hotărârii din 4 decembrie 2018, pronunţate de Judecătoria Bălţi, Republica Moldova, în soluţionarea dosarului nr. x, hotărâre devenită irevocabilă la data de 4 ianuarie 2019 în favoarea S.C. C. S.R.L., spre o nouă judecată, instanţei competente.

Decizia recurată a fost criticată sub aspectul nelegalităţii, pentru următoarele motive:

Hotărârea Curţii de Apel Iaşi este nelegală, cuprinde motive contradictorii, fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Curtea de Apel Iaşi a recunoscut faptul că debitorul B. a fost citat corect de către Judecătoria Bălţi la domiciliul acestuia şi anume: Iaşi, Şoseaua x, jud. Iaşi, România, prin procedura comisiei rogatorii.

Totodată, Curtea de Apel Iaşi a constatat neîmplinirea cerinţei prevăzute la art. 51 lit. a) din Tratatul dintre România şi Republica Moldova privind asistenţa juridică în materie civilă şi penală, semnat la Chişinău la 6 iulie 1996, care prevede că:

"se recunosc şi se execută în cazul în care sunt întrunite următoarele condiţii: a) dacă sunt definitive şi susceptibile de executare potrivit legii părţii contractante pe teritoriul căreia au fost pronunţate".

Instanţa de apel a considerat că Hotărârea Judecătoriei Bălţi din 4 decembrie 2018 în soluţionarea dosarului nr. x, devenită irevocabilă la data de 4 ianuarie 2019, nu este una definitivă, "cât timp instanţa moldovenească nu s-a pronunţat asupra cererii de repunere în termen de declarare a căii de atac, formulată de pârât".

Recurenta-reclamantă a comunicat că potrivit informaţiei din Programul integrat de gestionare a dosarelor (PIGD), implementat în Republica Moldova, la data de 27 mai 2021 s-a pronunţat încheierea Colegiului Civil şi de contencios administrativ al Curţii de Apel Bălţi, în dosarul nr. x, prin care a fost restituită cererea de apel declarată de avocatul E. în interesele lui B. împotriva Hotărârii Judecătoriei Bălţi din 4 decembrie 2018. A menţionat că încheierea respectivă a fost pronunţată cu drept de recurs la Curtea Supremă de Justiţie a Republicii Moldova, în termen de 15 zile de la pronunţare.

Dosarul nr. x al Curţii de Apel Bălţi este unul finalizat, atâta timp cât încheierea din 27 mai 2021 nu a fost atacată cu recurs de către B. sau de către reprezentantul împuternicit al acestuia, informaţia rezultând din Programul integrat de gestionare a dosarelor.

Prin întâmpinarea prezentată Curţii de Apel Iaşi, reprezentantul împuternicit al pârâtului B. a invocat formularea unei cereri de repunere în termenul de declarare a apelului împotriva hotărârii judecătoreşti din 4 decembrie 2018, pronunţate de Judecătoria Bălţi, Republica Moldova.

În fapt, la data de 14 aprilie 2021 avocatul E., nefiind împuternicit să reprezinte interesele d-lui B., a formulat o cerere de apel împotriva hotărârii judecătoreşti din 4 decembrie 2018, pronunţate de Judecătoria Bălţi, Republica Moldova.

Curtea de Apel Bălţi nu a dat curs cererii formulate, în condiţiile în care nici intimatului B., nici avocatul E. nu au atacat cu recurs încheierea din 27 mai 2021.

Din aceste acţiuni, rezultă că motivul depunerii cererii de apel de către avocatul E. a fost acela de a induce în eroare Curtea de Apel Iaşi, astfel încât aceasta din urmă să nu dispună recunoaşterea şi încuviinţarea executării în România a Hotărârii din 4 decembrie 2018, pronunţate de Judecătoria Bălţi, Republica Moldova, în soluţionarea dosarului nr. x, devenită irevocabilă la data de 4 ianuarie 2019.

Anterior momentului la care a fost dată decizia civilă nr. 318/2021 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă (17 iunie 2021), Curtea de Apel Bălţi a pronunţat încheierea din 27 mai 2021, în dosarul nr. x, prin care a respins cererea de repunere în termenul de apel, cerere depusă de reprezentantul d-lui B.. La data de 17 iunie 2021 a expirat şi termenul în care se putea ataca, cu recurs, încheierea Judecătoriei Bălţi din 27 mai 2021 (15 zile de la pronunţare).

În conformitate cu prevederile art. 102 alin. (41) din C. proc. civ. al Republicii Moldova, "participanţii la proces înştiinţaţi în mod legal o dată nu pot invoca necitarea lor pentru efectuarea actelor de procedură la o dată ulterioară".

În acest context, recurenta a relevat faptul că pârâtul B. a fost citat prin intermediul comisiei rogatorii la adresa de domiciliu a acestuia şi anume: România, Iaşi, Şoseaua x.

Fiind citat legal în calitate de pârât în dosarul înregistrat, ca urmare a cererii promovate de reclamanta S.C. C. S.R.L., respectiv cunoscând despre faptul derulării cauzei civile de încasare a datoriei la judecătoria Bălţi în Republica Moldova, d-l B. era obligat să urmărească soarta dosarului şi să se intereseze de încheierile şi hotărârile judecătoreşti emise în cadrul procedurii judecătoreşti derulate în Republica Moldova.

În pofida acestui fapt, d-l B. a demonstrat că este de rea-credinţă, a lipsit de la şedinţele de judecată stabilite de Judecătoria Bălţi, nu a atacat în termenul legal hotărârea judecătorească emisă de către Judecătoria Bălţi la 4 decembrie 2018, în soluţionarea dosarului nr. x.

Recurenta-reclamantă a menţionat că hotărârea vizată, conform procedurii după pronunţare, a fost expediată de către Judecătoria Bălţi la adresa d-lui B. pentru a da posibilitatea acestuia să-şi exercite dreptul de contestare a hotărârii respective.

Totodată, a învederat că hotărârea judecătorească emisă de către Judecătoria Bălţi la 4 decembrie 2018 în soluţionarea dosarului nr. x a fost publicată pe portalul instanţelor judecătoreşti din Republica Moldova, aceasta având caracter public.

Conform art. 254 din C. proc. civ. al Republicii Moldova, "(1) Rămân definitive hotărârile judecătoreşti emise în primă instanţă, supuse apelului, după examinarea cauzei în apel.

(2) Rămân irevocabile hotărârile judecătoreşti:

a) emise în primă instanţă, după expirarea termenului de apel, dacă participanţii interesaţi nu au exercitat calea de atac corespunzătoare".

După expirarea termenului de apel acordat d-lui B., Judecătoria Bălţi, aplicând normele C. proc. civ. al Republicii Moldova, a atribuit hotărârii pronunţate, calitatea de definitivă şi irevocabilă.

Recursul nu a fost întemeiat în drept.

Intimatul-pârât B. a transmis la dosar întâmpinare, prin care a solicitat, în principal, să se constate nulitatea recursului, în temeiul art. 489 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ.. În subsidiar, a solicitat respingerea recursului.

La data de 28 februarie 2022, recurenta-reclamantă a formulat răspuns la întâmpinare.

Prin rezoluţia din 28 martie 2022 s-a fixat termen la data de 16 iunie 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, întrucât procesul este guvernat de dispoziţiile C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, nefiind supus procedurii filtrului, când s-a pronunţat prezenta decizie.

Analizând recursul în limitele controlului de legalitate, în conformitate cu dispoziţiile art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că acesta este fondat, pentru considerentele ce succed.

Cu titlu preliminar, se impun a fi făcute precizări cu privire la particularităţile de reglementare a procedurii de exequatur pentru a se identifica limitele de analiză pe care instanţele le-au avut în vedere în raport cu obiectul învestirii.

Procedura de exequatur reglementată de dispoziţiile art. 1.103-1.107 din C. proc. civ. este remediul procesual prin care jurisdicţia română conferă forţă executorie pe teritoriul României hotărârilor străine ce au caracter executoriu.

Cu alte cuvinte, această procedură permite creditorului obligaţiei recunoscute prin hotărârea străină să îşi poată valorifica dreptul astfel dobândit în condiţiile în care hotărârea străină nu a fost executată de bunăvoie.

Analiza pe care instanţa învestită cu o cerere de recunoaştere trebuie să o facă este limitată exclusiv la examinarea condiţiilor prevăzute de legiuitor în dispoziţiile art. 1.095-1.102 din C. proc. civ., anume caracterul definitiv, competenţa materială a instanţei care a pronunţat hotărârea străină, reciprocitatea în ceea ce priveşte recunoaşterea hotărârilor străine.

Înalta Curte reţine că, potrivit art. 1.095 din C. proc. civ., "hotărârile străine sunt recunoscute de plin drept în România, dacă se referă la statutul personal al cetăţenilor statului unde au fost pronunţate sau dacă, fiind pronunţate într-un stat terţ, au fost recunoscute mai întâi în statul de cetăţenie al fiecărei părţi ori, în lipsă de recunoaştere, au fost pronunţate în baza legii determinate ca aplicabilă conform dreptului internaţional privat român, nu sunt contrarii ordinii publice de drept internaţional privat român şi a fost respectat dreptul la apărare".

În sensul art. 1.096 alin. (1) din acelaşi cod, "hotărârile referitoare la alte procese decât cele prevăzute la art. 1.095 pot fi recunoscute în România, spre a beneficia de autoritatea lucrului judecat, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: a) hotărârea este definitivă potrivit legii statului unde a fost pronunţată; b) instanţa care a pronunţat-o a avut, potrivit legii statului de sediu, competenţa să judece procesul fără însă a fi întemeiată exclusiv pe prezenţa pârâtului ori a unor bunuri ale sale fără legătură directă cu litigiul în statul de sediu al respectivei jurisdicţii; c) există reciprocitate în ceea ce priveşte efectele hotărârilor străine între România şi statul instanţei care a pronunţat hotărârea".

Deşi recurenta-reclamantă S.C. C. S.R.L. a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., susţinând faptul că hotărârea Curţii de Apel Iaşi a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, trebuie menţionat că dispoziţiile art. 1095-1102 din C. proc. civ. nu constituie norme de drept material, ci norme de procedură.

Ca urmare, se impune încadrarea motivelor de recurs în cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., referitor la încălcarea regulilor de procedură sancţionată cu nulitatea.

Înalta Curte constată că sunt întemeiate susţinerile recurentei-reclamante S.C. C. S.R.L., potrivit cărora, anterior momentului la care a fost dată decizia civilă nr. 318/2021 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă (17 iunie 2021), Curtea de Apel Bălţi a pronunţat încheierea din 27 mai 2021, în dosarul nr. x, prin care a respins cererea de repunere în termenul de apel, cerere depusă de reprezentantul d-lui B..

Recurenta-reclamantă a depus la dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, o copie a încheierii din 27 mai 2021, astfel cum a fost încărcată în Programul integrat de gestionare a dosarelor (PIGD), implementat în Republica Moldova, x, încheiere care nu a fost atacată cu recurs în termen de 15 zile de la pronunţare, acest termen fiind expirat la data de 17 iunie 2021.

Totodată, se cuvine a fi precizat că art. 53 din Legea nr. 177 din 4 noiembrie 1997 pentru ratificarea Tratatului dintre România şi Republica Moldova privind asistenţa juridică în materie civilă şi penală, semnat la Chişinău la 6 iulie 1996 (având denumirea marginală "Procedura de recunoaştere şi încuviinţare a executării"), prevede, la pct. 8, faptul că:

"înainte de rezolvarea cererii de încuviinţare a executării, instanţa, dacă apreciază necesar, poate cere părţilor din proces să depună în scris anumite lămuriri sau să completeze cererea de executare. De asemenea, poate cere lămuriri suplimentare de la instanţa care a pronunţat hotărârea".

În acest context, se dovedeşte a fi nelegală hotărârea Curţii de Apel Iaşi care a constatat că prima instanţă a apreciat corect că nu este îndeplinită, la acest moment, cerinţa impusă de art. 51 lit. a) din Tratatul între România şi Republica Moldova privind asistenţa juridică în materie civilă şi penală, a existenţei unei hotărâri definitive, cât timp instanţa moldovenească nu s-a pronunţat asupra cererii de repunere în termenul de declarare a căii de atac, formulată de pârât.

Înalta Curte reţine că recurenta-reclamantă S.C. C. S.R.L. a invocat şi dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., însă acest motiv de recurs nu este dezvoltat corespunzător, spre a fi examinat în conţinut.

Faţă de cele anterior expuse, Înalta Curte constată incidenţa motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., în condiţiile în care încălcarea normelor de procedură sus-arătate au produs recurentei-reclamante o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin desfiinţarea actului astfel întocmit (decizia atacată), în condiţiile art. 175 alin. (1) din acelaşi cod.

Aşa fiind, în temeiul art. 496 alin. (2) şi art. 497 teza I din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. C. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 318/2021 din 17 iunie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă, care va fi casată, iar cauza va fi trimisă, spre o nouă judecată, instanţei de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. C. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 318/2021 din 17 iunie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă.

Casează decizia recurată şi trimite cauza, spre o nouă judecată, instanţei de apel.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 iunie 2022.