Cassation nullity for challenging factual findings on the start of the statute of limitations rather than legal error

Şedinţa publică din data de 20 iunie 2023

Deliberând asupra recursului şi subliniind, în prealabil, că, potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins (...)", reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, secţia a II-a civilă, la 18.05.2021, reclamanta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a chemat în judecată pe pârâta A. S.R.L., solicitând obligarea acesteia la restituirea sumei de 500.000 RON, reprezentând contravaloarea titlului de plată nr. x/14.08.2009 emis de reclamantă în favoarea Fundaţiei Caritatea, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflaţie, până la data plăţii efective.

Prin sentinţa nr. 118/01.11.2021, Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, a respins ca prescrisă acţiunea şi a obligat reclamanta la plata către pârâtă a sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe, a declarat apel reclamanta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, respins ca nefondat prin decizia nr. 406/07.09.2022 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă; această decizie a fost completată, prin decizia nr. 6/02.11.2022 a aceleiaşi instanţe, apelanta fiind obligată la plata către intimată a sumei de 689 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva deciziei nr. 406/07.09.2022, a declarat recurs reclamanta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, solicitând casarea ei şi admiterea cererii de chemare în judecată.

Recurenta a invocat motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În introducerea memoriului de recurs, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor (în continuare, "A.N.R.P.") a punctat circumstanţele din care derivă litigiul, arătând că, prin decizia nr. 10/10.10.2013, Curtea de Conturi a României a constatat că rapoartele de evaluare utilizate de Autoritate în legătură cu Titlul VII din Legea nr. 247/2005 nu au respectat cerinţele Standardelor Internaţionale de Evaluare, cu privire la estimarea valorii de piaţă a proprietăţilor imobiliare supuse evaluării; a dispus în sarcina sa măsuri menite să acopere prejudiciile suferite de bugetul statului şi a stabilit ca termenul final de aducere la îndeplinire a măsurilor să fie 28.06.2019.

A invocat art. 64 alin. (1) din Legea nr. 94/1992, în temeiul căruia a susţinut că este obligată să se conformeze dispoziţiilor Curţii de Conturi, ceea ce ar face ca termenul de prescripţie să înceapă să curgă de la data când a luat cunoştinţă despre rezultatul verificărilor dispuse de această instituţie cu privire la rapoartele de evaluare întocmite de pârâtă, dată în raport cu care termenul de prescripţie extinctivă nu este împlinit.

În condiţiile expuse, a apreciat greşită statuarea instanţei de apel, care a refuzat să reţină ca marcând debutul cursului prescripţiei fie decizia Curţii de Conturi, fie actul de evaluare ulterior, întocmit în considerarea măsurilor impuse.

Recurenta a arătat că instanţa de apel a făcut o aplicare greşită a art. 13 şi 16 din Decretul nr. 167/1958.

Intimata-pârâtă, deşi legal citată, nu a depus întâmpinare.

La termenul de astăzi, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepţia nulităţii recursului, asupra căreia, cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1), raportat la art. 494 şi 482 C. proc. civ., reţine următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., "cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat", iar conform art. 486 alin. (3) teza I C. proc. civ., "menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii". De asemenea, potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., "aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din analiza coroborată a dispoziţiilor legale anterior evocate rezultă că cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază şi dezvoltarea acestora, astfel încât să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Sancţiunea nulităţii este incidentă nu numai în cazul în care lipsesc motivele de nelegalitate, ci şi în situaţia în care acestea sunt invocate formal sau vizează aspecte de netemeinicie, întrucât aprecierea şi evaluarea probelor administrate în cauză intră în atribuţia exclusivă a instanţelor devolutive. Soluţia nulităţii la care legiuitorul s-a oprit este justificată de împrejurarea că recursul este o cale extraordinară de atac, în cadrul căreia se analizează numai conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

Prin criticile subsumate motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta impută instanţei de apel aplicarea greşită a normelor de drept material ce reglementează prescripţia dreptului material la acţiune.

Cu toate acestea, analiza argumentelor expuse în motivare conduce la concluzia că recurenta reiterează integral motivele expuse în fazele procesuale anterioare, fără să prezinte critici îndreptate împotriva deciziei pronunţate în apel, obiect al recursului.

În plus faţă de acest viciu al motivării căii de atac, recurenta îşi direcţionează criticile împotriva modului în care instanţele devolutive au stabilit momentul la care a cunoscut sau trebuia să cunoască paguba cauzată prin executarea necorespunzătoare a obligaţiilor de către cealaltă parte contractantă.

Cu alte cuvinte, motivele de casare invocate vizează situaţia de fapt, adică modul în care instanţele devolutive au stabilit, în urma administrării probatoriului, când a survenit momentul obiectiv sau cel subiectiv care determină începutul prescripţiei, aspect ce reprezintă o împrejurare de fapt iar nu de drept. Recurenta nu critică, aşadar, interpretarea sau aplicarea legii, ci urmăreşte să obţină deplasarea momentului care marchează începutul prescripţiei, la o dată ulterioară celei stabilite în etapele procesuale anterioare.

Instanţa de apel a reţinut că momentul la care apelanta-reclamantă avea posibilitatea să cunoască paguba a fost acela la care beneficiarul lucrării a luat cunoştinţă de conţinutul raportului de expertiză, acesta fiind momentul la care A.N.R.P. avea posibilitatea să constate că prin evaluarea efectuată s-a produs un presupus prejudiciu, având la dispoziţie un termen de 3 ani în care putea să constate şi să acţioneze în vederea atragerii răspunderii contractuale a prestatorului.

Dat fiind că momentul de la care a început să curgă termenul de prescripţie a fost stabilit de instanţa de apel în urma aprecierii probatoriului, rezultă că data de la care recurenta-reclamantă trebuia să cunoască paguba vizează o chestiune de fapt, câştigată cauzei, ce nu mai poate fi cenzurată în recurs.

Astfel conturate, criticile expuse în recurs vor fi înlăturate, fiind incompatibile cu rolul ce revine instanţei de recurs, de examinare nu a temeiniciei, ci a legalităţii hotărârii recurate în raport cu regulile de drept aplicabile.

Faţă de considerentele anterior expuse, cum analiza criticilor invocate a condus la concluzia că niciuna dintre acestea nu poate fi încadrată în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., instanţa supremă, dând eficienţă prevederilor art. 489 alin. (2), cu aplicarea art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va anula recursul astfel declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă AUTORITATEA NAŢIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂŢILOR (A.N.R.P.) împotriva deciziei nr. 406 din 7 septembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 20 iunie 2023.