Subcontractor penalty claim: Cassation appeal annulled as null for failing to identify valid grounds, upholding dismissal and awarding costs to defendant

Şedinţa publică din data de 15 iunie 2023

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele litigiului.

1. Obiectul cererii de chemare în judecată.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş, secţia a II-a civilă, la data de 02 septembrie 2019, sub nr. x/2019, reclamanta A. S.A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtele B. S.R.L. şi C. S.R.L., obligarea acestora în solidar la plata sumei de 818.094,34 RON, cu titlu de penalităţi de întârziere, conform Contractului de subantrepriză şi furnizare echipamente nr. 1092/27.03.2013 şi a Contractului de lucrări CL 5 "Staţii de Epurare noi Curtici şi Sântana şi colector de transfer ape uzate aferent, a sumei de 391.156,04 RON cu titlu de cheltuieli achitate de către reclamantă pentru întreţinerea obiectivului ca urmare a neexecutării în termen a lucrărilor de către subantreprenor, cu cheltuieli de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin decizia civilă nr. 690/09.11.2021, Tribunalul Timiş a respins excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, invocată de pârâte şi a respins acţiunea ca neîntemeiată, obligând reclamanta la plata către pârâta S.C. C. S.R.L. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 6000 RON.

3. Hotărârea recurată

Împotriva acestei hotărâri, a formulat apel reclamanta.

Prin decizia civilă nr. 702/A din 21 noiembrie 2022, Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă a respins apelul declarat de către reclamanta A. S.A., prin lichidator judiciar D. împotriva sentinţei nr. 690/09.11.2021, pronunţate de Tribunalul Timiş, obligând apelanta la plata către intimata C. S.R.L. a sumei de 6.545 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

II. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta A. S.A. prin lichidator judiciar D., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei civile recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel, cu cheltuieli de judecată.

Recurenta-reclamantă a invocat motivele de casare reglementate de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ., susţinând în esenţă că soluţia Curţii de Apel Timişoara este nelegală, în condiţiile în care motivarea propriu-zisă a ignorat în totalitate argumentele expuse, probatoriul administrat în cauză şi cele statuate de instanţele de judecată în dosarul nr. x/2019.

Astfel, a arătat recurenta-reclamantă că hotărârile pronunţate în dosarul x/2019 au stabilit, pe baza corespondenţei dintre părţi şi dintre acestea şi beneficiarul final, că intimatele-pârâte nu au dreptul la încheierea procesului-verbal de recepţie cu recurenta, ca urmare a neîndeplinirii integrale a obligaţiilor contractuale, respectiv a îndeplinirii defectuoase a acestora.

Faţă de aceste statuări, recurenta-reclamantă arată că instanţele de fond nu au identificat înscrisurile care au răsturnat prezumţia de culpă a intimatelor pârâte, în condiţiile în care corespondenţa depusă la dosar şi înscrisurile provenind de la beneficiarul final - Compania de Apă Arad S.A. confirmă faptul că întârzierile de proiectare, imputabile intimatelor, au determinat întârzieri de execuţie, lucrările civile neputând fi realizate în absenţa unui proiect tehnologic aprobat.

Consideră recurenta că este absurdă şi contrară probelor administrate, concluzia instanţei de apel, în sensul că întârzierile în îndeplinirea obligaţiilor intimatelor erau cauzate de întârzierile constructorului de lucrări civile.

În plus, se arată că însuşi aspectul reţinut eronat de instanţa de apel, referitor la emiterea ordinului de începere a lucrărilor la data de 08.12.2016, deşi lucrările de montaj trebuiau să înceapă la 01.12.2014, confirmă teza susţinută de recurentă.

Se mai arată că instanţa de apel a ignorat înscrisurile din dosar, care atestau emiterea ordinului de începere a realizării serviciilor de proiectare la data de 19.08.2013, şi a celui de începere a lucrărilor de montaj la data de 04.02.2016, precum şi faptul că aceasta a transferat în sarcina recurentei obligaţia de a demonstra că întârzierile intimatelor-pârâte nu au fost cauzate de întârzierile subcontractantului de lucrări civile.

În opinia recurentei, intimatele-pârâte aveau obligaţia de a dovedi că întârzierea lor a fost condiţionată de alte aspecte, probă care nu a fost realizată în cauză.

Consideră recurenta că este complet nemotivată şi contrazisă de înscrisurile din dosar, constatarea instanţei de apel referitoare la faptul că intimatele-pârâte nu ar fi indicat niciodată în concret lucrările civile neterminate sau întârziate, care puteau determina întârzieri în ceea ce priveşte obligaţiile recurentei, modul de calcul al penalităţilor, respectiv al cheltuielilor cu întreţinerea obiectivului.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, la data de 13.02.2023, sub nr. x/2019.

Apărarea formulată în cauză

Intimatele-pârâte B. S.R.L. şi C. S.R.L. au formulat întâmpinare la recurs, invocând, pe cale de excepţie, nulitatea recursului, în conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., întrucât motivele invocate şi enumerate de recurentă nu se încadrează în motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ., iar pe fond solicitând respingerea acestuia ca fiind nelegal şi nefondat, cu cheltuieli de judecată.

III. Procedura de soluţionare a recursului

Cu titlu prealabil, se reţine că prezentul proces este guvernat de dispoziţiile C. proc. civ. în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, întrucât acţiunea introductivă a fost înregistrată pe rolul instanţei la data de 02 septembrie 2019, aşadar după intrarea în vigoare a acestei legi.

Prin rezoluţia din 20 aprilie 2023, a completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului, s-a fixat termen pentru judecarea recursului, la data de 15 iunie 2023, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, în temeiul art. 490 alin. (2) din C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018.

IV. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 489 alin. (2) C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, invocată prin întâmpinare, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., "cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat", iar conform art. 486 alin. (3) teza I din acelaşi cod, "menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii".

De asemenea, potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., "aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din analiza coroborată a dispoziţiilor legale anterior evocate rezultă că cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază şi dezvoltarea acestora, astfel încât motivele invocate să poată fi încadrate în cazurile de casare prevăzute limitativ la art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Neîncadrarea criticilor în motivele de casare prevăzute limitativ de lege este sancţionată cu nulitatea recursului.

Soluţia la care s-a oprit legiuitorul se explică prin aceea că recursul este o cale extraordinară de atac în cadrul căreia se analizează numai conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

În speţă, se constată că recursul, deşi întemeiat formal pe prevederile pct. 6 şi pct. 8 ale art. 488 alin. (1) C. proc. civ., nu conţine critici care să poată fi încadrate în textele de lege invocate, şi nici în alte motive de casare din cele enumerate la art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel, se constată că prin criticile formulate în cererea de recurs, recurenta-reclamantă îşi exprimă nemulţumirea cu privire la modul de stabilire a situaţiei de fapt în cauză, prin raportare la probele administrate, criticând raţionamentul instanţei de apel în interpretarea probatoriului şi solicitând reevaluarea situaţiei de fapt, în sensul de a se stabili un alt conţinut al raportului juridic născut dintre părţi din contractul încheiat, care ar demonstra, în opinia recurentei, neîndeplinirea culpabilă a obligaţiilor ce reveneau intimatelor pârâte.

Or, Înalta Curte subliniază faptul că în recurs nu pot fi examinate critici care vizează aspecte de netemeinicie, aprecierea şi evaluarea probelor administrate în cauză intrând în atribuţia instanţelor devolutive.

În plus, se constată că recurenta nu arată care sunt acele norme de drept material care ar fi fost interpretate sau aplicate greşit de instanţa de apel şi nici nu identifică motivele contradictorii sau străine de natura cauzei reţinute de aceasta, argumentele invocate în susţinerea tezei nemotivării corespunzătoare a deciziei recurate fiind grefate tot pe situaţia de fapt ori pe interpretarea probelor, astfel încât nu constituie veritabile critici de nelegalitate.

Reiese aşadar că prezentarea din cererea de recurs de faţă nu răspunde exigenţelor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.., motiv pentru care devine incidentă sancţiunea nulităţii recursului, prevăzută de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

În consecinţă, în baza art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul declarat de recurentă.

Cu privire la cererea de obligare a recurentei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată, Înalta Curte reţine că intimata-pârâtă C. S.R.L. a depus dovezi care atestă efectuarea cheltuielilor de judecată solicitate prin întâmpinare, cu titlul de onorariu de avocat, conform documentelor justificative aflate la dosar .

Fiind făcută dovada efectuării acestor cheltuieli, astfel cum impune art. 452 C. proc. civ., şi reţinând culpa procesuală a recurentei-reclamante în prezenta cale de atac, Înalta Curte va dispune obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 7.140 RON către intimata-pârâtă C. S.R.L., conform art. 453 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta- reclamantă A. S.A. - prin lichidator judiciar D. împotriva deciziei civile nr. 702/A din 21 noiembrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă.

Obligă recurenta-reclamantă A. S.A. să plătească intimatei-pârâte C. S.R.L. suma de 7.140 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 iunie 2023.