Subrogation of mortgage guarantors executed in lieu of principal debtor under Civil Code Article 1596

Şedinţa publică din data de 15 iunie 2023

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele litigiului.

1. Obiectul cererii de chemare în judecată.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 02.10.2018, sub nr. x/2018, reclamanţii A. şi B. au solicitat obligarea pârâtei C. S.R.L. la plata sumei de 221.500 RON, în temeiul art. 1596 pct. C din C. civ., cu cheltuieli de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond.

Prin sentinţa civilă nr. 40/C din 23 februarie 2021, pronunţată de Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a fost admisă acţiunea formulată de reclamanţii A. şi D. (succesoare a reclamantei B., decedată în cursul judecăţii), fiind obligată pârâta să plătească reclamanţilor suma de 221.500 RON, reprezentând contravaloare debit stabilit în temeiul Acordului de garanţie/Contract de credit nr. x din data de 09.07.2010, precum şi suma de 4.784 RON către reclamantul A., cu titlul de cheltuieli de judecată.

3. Hotărârea recurată.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel pârâta C. S.R.L.

Prin decizia civilă nr. 177/Ap din 09 februarie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Braşov, secţia civilă a admis apelul formulat de apelanta-pârâtă şi a schimbat în parte sentinţa apelată, în sensul admiterii în parte a cererii şi obligării pârâtei la plata către reclamanţi a sumei de 171.493,74 RON, reprezentând contravaloare debit stabilit în temeiul Acord de garanţie/Contract de credit nr. x din data de 09.07.2010, precum şi a sumei de 4.534.86 RON către reclamantul A., cu titlul de cheltuieli de judecată în primă instanţă, compensând cheltuielile de judecată efectuate de părţi în apel.

II. Calea de atac exercitată.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta C. S.R.L., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel, cu cheltuieli de judecată.

Recurenta a invocat motivele de casare reglementate de pct. 6 şi pct. 8 ale art. 488 alin. (1) C. proc. civ., susţinând că instanţa de apel nu a răspuns în niciun fel criticilor referitoare la faptul că societatea nu datorează bani în baza contractului de credit nr. x/09.07.2010, pentru care s-a anulat executarea silită, deşi din partea introductivă a deciziei reiese că au fost identificate ambele contracte pe care intimaţii reclamanţi le-au girat.

Consideră recurenta că intimaţii aveau posibilitatea să apeleze sentinţa primei instanţe, care a menţionat un alt contract decât cel indicat în hotărârea prin care s-a soluţionat contestaţia la executare, însă aceştia nu au înţeles să procedeze în acest mod.

În aceste condiţii, nefiind cunoscut raţionamentul pentru care instanţa de apel a stabilit că suma datorată de societatea recurentă, provine din contractul nr. x/09.07.2010, pentru care s-a anulat executarea silită, şi nu din contractul linie de credit nr. x/09.07.2010, se apreciază că este încălcat dreptul părţii la un proces echitabil.

În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-pârâtă susţine că instanţa de apel a aplicat în mod greşit normele de drept material incidente în speţă, apreciind că reclamanţii au achitat în locul său creditul, ceea ce nu este adevărat, aceştia fiind în realitate executaţi silit pentru neplata creditului la care s-au obligat în solidar cu recurenta, ca urmare a propriei stări de pasivitate.

În plus se arată că acţiunea subrogatorie are la bază subrogarea fidejusorului în drepturile creditorului pe care l-a plătit, în speţă nefiind întrunită această ipoteză, reclamanţii fiind executaţi silit de către bancă pentru neplata sumelor datorate în baza contractului de garanţie imobiliară şi necontestând niciun act de executare.

Totodată, recurenta învederează că plata efectuată nu a condus la liberarea acesteia de obligaţie, pe rolul Executorului Judecătoresc E. existând în continuare dosarul de executare silita nr. x/2017, pentru care a fost menţinută executarea silită de către Judecătoria Zărneşti, aşa cum rezultă din hotărârile judecătoreşti pronunţate în dosarul nr. x/2017, depuse în apel.

În sfârşit, recurenta consideră că în speţă nu sunt întrunite condiţiile de subrogare în drepturile creditorului F., având în vedere că imobilul asupra căruia a purtat garanţia a fost vândut în cadrul executării bancare, acesta aparţinând terţilor garanţi ipotecari, intimaţii-reclamanţi din prezenta cauză.

În privinţa cheltuielilor de executare silită, care au fost incluse în suma acordată reclamanţilor, recurenta arată că nu sunt datorate, întrucât aceasta nu a avut calitatea de debitor în dosarul de executare silită în cadrul căruia s-a executat silit imobilul proprietatea reclamanţilor.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, la data de 18.05.2022, sub nr. x/2018.

Apărarea formulată în cauză

Intimaţii-reclamanţi au formulat întâmpinare la recurs, prin care au invocat excepţia nulităţii recursului, conform art. 489 alin. (2) C. proc. civ.., iar pe fond au solicitat respingerea recursului ca vădit neîntemeiat, cu cheltuieli de judecată.

III. Aplicabilitatea dispoziţiilor art. 493 din C. proc. civ., în forma anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 310/2018

În cauză, este aplicabilă procedura de filtrare a recursului, reglementată de art. 493 din C. proc. civ., deoarece procesul a început la data de 2 octombrie 2018, aşadar anterior intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018.

În temeiul art. 493 din C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, iar prin încheierea din 20 octombrie 2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus comunicarea raportului către părţi. Acestea nu au formulat punct de vedere scris la raport.

La termenul din 19 ianuarie 2023, s-a respins excepţia nulităţii recursului, invocată de către intimaţii-reclamanţi prin întâmpinare, iar recursul a fost admis în principiu, acordându-se termen de judecată în şedinţă publică la data de 06 aprilie 2023, în baza art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

IV. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, analizând recursul în limitele controlului de legalitate, în conformitate cu dispoziţiile art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., constată că acesta nu este fondat, pentru considerentele ce succed.

În prezenta cauză, instanţele au fost învestite cu soluţionarea unei acţiuni în pretenţii întemeiate pe dispoziţiile art. 1596 lit. c) din C. civ., prin care reclamanţii A. şi B., decedată în cursul judecăţii şi succedată în drepturi şi obligaţii de D., au solicitat obligarea pârâtei C. S.R.L. la plata sumei de 221.500 RON, reprezentând valoarea la care a fost adjudecat silit imobilul proprietatea reclamanţilor, cu care aceştia garantaseră în favoarea F. S.A. obligaţiile asumate de pârâtă prin Contractul linie de credit nr. x/09.07.2010 şi Acordul de garanţie/Contractul de credit nr. x/09.07.2010.

Reţinând că executarea silită pornită împotriva pârâtei în cadrul dosarului execuţional nr. x/2017 al BEJ E. cu privire la titlul executoriu - Acord de garanţie/Contract de credit nr. x/09.07.2010 şi actele adiţionale aferente, a fost anulată prin sentinţa civilă nr. 763/24.09.2018 pronunţată de Judecătoria Zărneşti în dosarul nr. x/2017, definitivă prin decizia civilă nr. 1172A/25.06.2019 a Tribunalului Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, faptul că suma pentru care s-a derulat executarea silită împotriva reclamanţilor în cadrul dosarului execuţional nr. x/2017 al BEJA G. este de 161.975,36 RON, conform titlului executoriu - Contractul linie de credit nr. x/09.07.2010, precum şi împrejurarea că reclamanţii au fost executaţi silit în dosarul de executare menţionat, în calitate de garanţi ipotecari ai pârâtei, pentru suma de 161.975,36 RON, plus cheltuielile de executare aferente, instanţa de apel a constatat incidenţa în cauză a prevederilor art. 1596 lit. c) C. civ., referitoare la subrogarea legală, şi în consecinţă a obligat pârâta la plata către reclamanţi a sumei de 171.493,74 RON (debit plus cheltuieli de executare).

Prin recursul declarat, societatea pârâtă a criticat decizia curţii de apel, susţinând că nu analizează în niciun fel motivul referitor la faptul că partea nu datorează bani în temeiul contractului nr. x/09.07.2010 (pct. 6 al alin. (1) al art. 488 C. proc. civ.) şi a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor legale referitoare la subrogare (pct. 8 al alin. (1) art. art. 488 C. proc. civ.).

În ce priveşte motivul prevăzut de pct. 6 al alin. (1) al art. 488 din C. proc. civ., potrivit căruia casarea unor hotărâri se poate cere, printre altele, când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei, Înalta Curte constată că nu este fondat.

Prealabil, trebuie arătat faptul că obligaţia judecătorului de a motiva soluţia pronunţată, aşa cum această obligaţie este impusă de prevederile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., presupune examinarea şi oferirea unui răspuns argumentat problemelor esenţiale de fapt şi de drept care se pun în cauza dedusă judecăţii.

În prezenta cauză, Înalta Curte constată că instanţa de apel a reţinut în cuprinsul considerentelor împrejurarea că executarea silită pornită împotriva pârâtei în cadrul dosarului execuţional nr. x/2017 al BEJ E. cu privire la titlul executoriu - Acord de garanţie/Contract de credit nr. x/09.07.2010 şi actele adiţionale aferente, a fost anulată prin sentinţa civilă nr. 763/24.09.2018 pronunţată de Judecătoria Zărneşti în dosarul nr. x/2017, definitivă prin decizia civilă nr. 1172A/25.06.2019 a Tribunalului Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, precum şi faptul că suma pentru care s-a derulat executarea silită împotriva reclamanţilor în cadrul dosarului execuţional nr. x/2017 al BEJA G., în cuantum de 161.975,36 RON provine din titlul executoriu - Contractul linie de credit nr. x/09.07.2010.

Cu toate acestea, constatând îndeplinirea condiţiilor subrogării legale, ca urmare a executării silite a reclamanţilor în cadrul dosarului execuţional nr. x IC/2017 al BEJA G., instanţa de prim control judiciar a obligat pârâta la plata către reclamanţi a sumei de 171.493,74 RON, în temeiul Acordului de garanţie/Contract de credit nr. x/09.07.2010.

Această neregularitate constituie, în opinia Înaltei Curţi, o simplă eroare materială cu privire la numărul contractului de credit din care provine creanţa executată silit, care nu afectează legalitatea deciziei recurate.

Astfel, răspunsul instanţei de apel la critica apelantei pârâte, în sensul că aceasta nu datorează vreo sumă de bani în temeiul contractului linie de credit nr. x/09.07.2010, ca urmare a anulării executării silite pornite în temeiul acestuia, se regăseşte în cuprinsul considerentelor, care redau pe larg, cu trimitere la probele administrate în cauză, situaţia executărilor silite pornite împotriva ambelor părţi.

Validarea susţinerilor apelantei cu privire la aspectul menţionat nu a determinat însă respingerea în întregime a cererii de chemare în judecată, faţă de faptul că executarea silită în cadrul dosarului execuţional nr. x/2017 al BEJ E. a fost anulată doar în parte, şi anume cu privire la titlul executoriu - Acord de garanţie/Contract de credit nr. x/09.07.2010 şi actele adiţionale aferente, nu şi cu privire la titlul executoriu ­- Contractul linie de credit nr. x/09.07.2010, în baza căruia reclamanţii au fost executaţi silit.

În consecinţă, Înalta Curte constată, pe de-o parte, că fundamentul soluţiei pronunţate de instanţa de apel l-a constituit subrogarea reclamanţilor în dreptul pârâtei ca urmare a executării silite a celor dintâi în cadrul dosarului execuţional nr. x/2017 al BEJ E., în temeiul titlul executoriu - Contractul linie de credit nr. x/09.07.2010, în pofida erorii materiale strecurate în cuprinsul hotărârii cu privire la numărul contractului de credit, iar pe de altă parte, că decizia recurată cuprinde analiza motivelor de apel într-o manieră care răspunde cerinţelor impuse de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

Prin cel de-al doilea motiv de recurs formulat, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta invocă aplicarea greşită a normelor de drept material referitoare la subrogare, susţinând că aceasta nu a operat, întrucât reclamanţii nu au încheiat contracte de fidejusiune cu banca, ci s-au obligat în calitate de garanţi ipotecari, reclamanţii nu au plătit în mod voluntar creditul, ci au fost executaţi silit, reclamanţii nu au contestat niciun act de executare silită efectuat în cadrul dosarului execuţional nr. x/2017 al BEJ E., la momentul asumării obligaţiei de garanţie societatea recurentă era administrată de fiica reclamanţilor, executarea silită desfăşurată împotriva reclamanţilor nu a condus la liberarea recurentei de obligaţie, iar recurenta nu a avut calitatea de debitor în dosarul execuţional nr. x/2017 al BEJA G..

Criticile recurentei nu sunt întemeiate.

Astfel, potrivit art. 1593 alin. (1) C. civ., "oricine plăteşte în locul debitorului poate fi subrogat în drepturile creditorului, fără a putea însă dobândi mai multe drepturi decât acesta".

În acelaşi timp, art. 1596 lit. c) prevede că, "în afară de alte cazuri prevăzute de lege, subrogaţia se produce de drept:

. . . . . . . . . . .

c) în folosul celui care, fiind obligat împreună cu alţii sau pentru alţii, are interes să stingă datoria";

Textele redate reglementează subrogaţia legală în drepturile creditorului, în favoarea celui care este obligat cu alţii sau pentru alţii, în ultima categorie incluzându-se nu numai fidejusorul, ci şi cel care garantează obligaţia unei alte persoane cu un bun propriu.

În cazul în care terţul face plata datoriei pentru altul, acesta se subrogă în toate drepturile creditorului şi poate obţine de la debitor rambursarea integrală a plăţii efectuate.

În absenţa oricărei distincţii în text, subrogaţia operează nu numai în situaţia în care plata a fost voluntară, ci şi atunci când s-a realizat pe calea executării silite.

În prezenta cauză, reclamanţii şi-au asumat prin contractul linie de credit nr. x/09.07.2010 obligaţia de a garanta restituirea împrumutului acordat recurentei, cu ipotecă asupra imobilului proprietate personală, obligându-se să achite F. S.A. orice sumă datorată de recurentă în baza contractului sau în legătură cu acesta şi neachitată la scadenţă, conform art. 6.1 din contract.

În baza titlului executoriu - Contractul linie de credit nr. x/09.07.2010, F. S.A. a solicitat şi obţinut încuviinţarea executării silite împotriva reclamanţilor, formându-se dosarul execuţional nr. x/2017 al BEJA G., în cadrul căruia a fost valorificat imobilul obiect al garanţiei reale imobiliare, proprietatea reclamanţilor, pentru suma de 221.500 RON.

Prin sentinţa civilă nr. 13316/10.10.2019 pronunţată de Judecătoria sectorului 4 Bucureşti în dosarul nr. x/2017, definitivă prin respingerea apelului ca nefondat, s-a stabilit că suma pentru care s-a derulat executarea silită împotriva reclamanţilor în cadrul dosarului execuţional nr. x/2017 al BEJA G. este de 161.975,36 RON, plus cheltuielile de executare aferente.

Întrucât reclamanţii s-au obligat să garanteze pentru recurentă obligaţiile născute în sarcina acesteia în temeiul Contractului linie de credit nr. x/09.07.2010, iar aceştia au fost executaţi silit pentru plata creanţei născute din contract, în calitate de garanţi ipotecari, Înalta Curte consideră că instanţa de apel a făcut o aplicare corectă a prevederilor art. 1596 lit. c) C. civ., obligând recurenta să achite reclamanţilor sumele achitate de aceştia.

Împrejurarea invocată de recurentă, în sensul că sumele respective nu ar fi fost de natură să stingă integral datoria recurentei faţă de bancă, este lipsită de relevanţă, întrucât subrogaţia operează în limita plăţii efectuate, terţul plătitor îndreptându-se împotriva debitorului numai până la concurenţa sumei plătite.

De asemenea, aspectele referitoare la administrarea societăţii la momentul asumării obligaţiei de garanţie de către reclamanţi şi la omisiunea reclamanţilor de a contesta actele de executare silită efectuate împotriva acestora, sunt nerelevante şi nu afectează producerea efectului subrogaţiei, acela de a transfera din patrimoniul subrogantului în cel al subrogatului, dreptul de creanţă şi toate accesoriile acestuia.

În sfârşit, referitor la cheltuielile de executare pe care reclamanţii le-au suportat în dosarul execuţional nr. x/2017 al BEJA G., instanţa de apel a apreciat în mod corect că sunt datorate de către recurentă, de vreme ce obligaţia principală născută din contractul linie de credit nr. x/09.07.2010, aceea de a restitui împrumutul la scadenţă, incumba societăţii înseşi.

Faţă de cele anterior expuse, reţinând netemeinicia motivelor de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 din C. proc. civ., în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.

În ce priveşte cererea intimatului reclamant A., de acordare a cheltuielilor de judecată în recurs, Înalta Curte constată că aceasta nu este dovedită, astfel cum impun dispoziţiile art. 452 din C. proc. civ., motiv pentru care va fi respinsă.

Astfel, la dosar au fost depuse o factură şi copia unui ordin de plată on-line, care, la detaliile privind statusul tranzacţiei, poartă menţiunea "pending", nefiind în măsură să facă dovada procesării plăţii sumei menţionate în ordinul de plată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă C. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 177/Ap din 09 februarie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă, ca nefondat.

Respinge cererea intimatului reclamant A. de acordare a cheltuielilor de judecată în recurs.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 iunie 2023.