Judicial recusal and antepronunțare bias in separate corporate litigation

Şedinţa publică din data de 15 iunie 2023

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele litigiului.

1. Obiectul cererii de chemare în judecată.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, la data de 13.08.2020, sub nr. x/2020, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta B. S.A. solicitând constatarea nulităţii absolute a Hotărârilor A.G.E.A. şi A.G.O.A. din 10.08.2020 şi radierea din registrul comerţului a înregistrărilor efectuate sau a menţiunilor înregistrate cu privire la acestea, precum şi publicarea hotărârii judecătoreşti de anulare în Monitorul Oficial, cu cheltuieli de judecată.

În drept, acţiunea a fost întemeiată pe prevederile art. 132, art. 1361 şi art. 94 din Legea nr. 31/1990.

Pârâta B. S.A. a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active şi a lipsei de interes în formularea cererii, iar pe fond a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond.

Prin sentinţa civilă nr. 563/2021 din 11 martie 2021, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, au fost respinse ca neîntemeiate excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei şi excepţia lipsei de interes, ambele invocate de pârâtă, au fost admise cererea de chemare în judecată şi cererea de intervenţie accesorie în favoarea reclamantei formulată de intervenienţii C., D., E. şi F., constatându-se nulitatea absolută a Hotărârii Adunării Generale Extraordinare a Acţionarilor B. S.A. din data de 10.08.2020 şi a Hotărârii Adunării Generale Ordinare a Acţionarilor B. S.A. din data de 10.08.2020, dispunându-se radierea din Registrul Comerţului a menţiunilor înregistrate cu privire la cele două hotărâri şi menţionarea în registrul comerţului şi publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, a hotărârii judecătoreşti la data rămânerii sale definitive, fiind obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 20.400 de RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

3. Hotărârea recurată.

Împotriva acestei sentinţe, a formulat apel pârâta B. S.A.

În şedinţa publică din data de 05.10.2022, reclamanta A. a formulat cerere de recuzare împotriva membrilor completului de judecată învestit cu soluţionarea apelului, invocând incidenţa cazurilor de incompatibilitate prevăzute de dispoziţiile art. 42 alin. (1) pct. 1 teza I şi pct. 13 C. proc. civ.

Prin încheierea de şedinţă din Camera de Consiliu din data de 13 octombrie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a respins cererea de recuzare formulată de petenta A. ca nefondată.

Ulterior, prin decizia civilă nr. 1949/A din 14 decembrie 2022 pronunţată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a admis apelul formulat de apelanta-pârâtă B. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 563/11.03.2021, pe care a anulat-o în parte, dispunând trimiterea cauzei în vederea rejudecării acţiunii în ce priveşte rezoluţiile nr. 1 parţial (cu privire la aprobarea actului constitutiv al B. S.A., în forma şi conţinutul proiectului formulat de Consiliul de Administraţie, publicat în M.Of. nr. 2286 din data de 07.07.2020), nr. 2 şi nr. 3 ale hotărârii A.G.E.A. nr. 48/10.08.2022, în ceea ce priveşte rezoluţiile nr. 1-5 şi nr. 9 ale hotărârii A.G.O.A. nr. 49/10.08.2020, precum şi a capetelor de cerere accesorii.

II. Calea de atac exercitată.

Împotriva încheierii de şedinţă din Camera de Consiliu din 13 octombrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, a declarat recurs reclamanta A., solicitând admiterea recursului şi, pe cale de consecinţă, casarea încheierii din data de 13.10.2022 şi a deciziei civile nr. 1949/2022 din data de 14.12.2022, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (3) teza a II-a C. proc. civ. şi trimiterea cauzei spre rejudecare Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (3) teza a II-a C. proc. civ.

Recurenta a invocat motivul de casare reglementat de pct. 5 al art. 488 alin. (1), iar în subsidiar de pct. 8 al aceluiaşi articol.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta a susţinut, în esenţă, că instanţa chemată să soluţioneze cererea de recuzare a încălcat regulile de procedură referitoare la incompatibilitatea relativă a judecătorilor, prevăzute de dispoziţiile art. 42 şi urm. C. proc. civ.., aducând atingere drepturilor şi intereselor sale legitime.

Astfel, s-a arătat că, fiind învestit cu soluţionarea dosarului nr. x/2018, completul căruia i s-a atribuit spre soluţionare apelul declarat de B. S.A. în prezentul dosar, a efectuat o analiză a prevederilor relevante din Actul constitutiv al B. S.A., conchizând în sensul că folosirea termenului de decădere din cuprinsul prevederilor art. 15.11 din acesta este improprie, ceea ce atestă antepronunţarea în cauza de faţă, cu privire la unul dintre principalele motive de apel invocate.

Consideră recurenta că analiza considerentelor hotărârii pronunţate de completul învestit în dosarul nr. x/2018 permitea anticiparea soluţiei pe care acest complet urma să o pronunţe în cauză, aspect confirmat în final, prin decizia pronunţată asupra apelului.

În acest condiţii, recurenta solicită a se constata, contrar celor reţinute în încheierea recurată, că situaţia relevată se încadra în prevederile art. 42 alin. (1) pct. 1 si pct. 13 C. proc. civ., cazurile de incompatibilitate reglementate de aceste dispoziţii procedurale verificându-se prin prisma conduitei şi convingerilor completului de judecată.

Prin urmare, recurenta consideră că se impunea admiterea cererii de recuzare formulate, în scopul garantării dreptului său la apărare şi de acces la o instanţă imparţială şi independentă, soluţia contrară a instanţei învestite cu soluţionarea cererii fiind lovită de nulitate absolută, conform art. 174 alin. (2) şi art. 175 alin. (1) C. proc. civ., vătămarea adusă drepturilor şi intereselor legitime ale părţii fiind evidentă, în condiţiile în care aceasta nu a beneficiat de o analiză imparţială şi obiectivă a apărărilor pe care le-a formulat.

În subsidiar, recurenta a solicitat încadrarea motivelor invocate în cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, la data de 19.01.2023, sub nr. x/2020.

Apărarea formulată în cauză

Intimata-pârâtă B. S.A. a formulat întâmpinare la recurs, înregistrată la data de 07.03.2023, prin care, în principal, a invocat nulitatea recursului, susţinând că motivele invocate nu se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea recurentei la suportarea cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul dosar.

Intimatul intervenient E. a formulat, la data de 30.05.2023, cerere de renunţare la judecata cererii de intervenţie accesorie înregistrate pe rolul Tribunalului Bucureşti, întemeiată pe dispoziţiile art. 406 din C. proc. civ.

III. Procedura de soluţionare a recursului

Cu titlu prealabil, se reţine că prezentul proces este guvernat de dispoziţiile C. proc. civ. în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, întrucât acţiunea introductivă a fost înregistrată pe rolul instanţei la data de 13 august 2020, deci după intrarea în vigoare a acestei legi.

Prin rezoluţia din 05 aprilie 2023, a completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului, s-a fixat termen pentru judecarea recursului la data de 15 iunie 2023, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, în temeiul art. 490 alin. (2) din C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018.

IV. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând încheierea recurată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate şi de dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte reţine următoarele:

Prin recursul declarat, reclamanta critică încheierea de soluţionare a cererii de recuzare, susţinând că aceasta a fost dată cu încălcarea normelor de procedură referitoare la cazurile de incompatibilitate relativă, ceea ce atrage, în opinia părţii, incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5, iar în subsidiar, a celui prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Întrucât criticile recurentei vizează pretinsa încălcare a unor norme de procedură, şi nu interpretarea sau aplicarea greşită a unor dispoziţii de drept material, Înalta Curte va analiza temeinicia acestora prin prisma art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

Procedând la această analiză, Înalta Curte constată că motivul de recurs invocat este nefondat, întrucât verificarea încheierii recurate nu relevă încălcarea de către instanţa învestită cu soluţionarea cererii de recuzare a dispoziţiilor de drept procesual care reglementează cazurile de incompatibilitate relativă a judecătorilor.

Prealabil, Înalta Curte arată că retragerea unui judecător de la judecata unei pricini, fie pe calea abţinerii, fie a recuzării, nu se poate face indiferent de motive, ci numai în prezenţa motivelor strict determinate de lege, a căror analiză este în competenţa instanţei care judecă astfel cereri.

În cauza de faţă, recurenta a susţinut incidenţa cazurilor de incompatibilitate prevăzute de art. 42 alin. (1) pct. 1 şi 13 din C. proc. civ., prin raportare la decizia civilă nr. 571/31.03.2021, pronunţată de aceeaşi judecători în soluţionarea unui alt dosar, având obiect, cauză şi părţi diferite, în cadrul căreia s-au reţinut considerente care vizau prevederi din actul constituitv al societăţii intimate B. S.A., a căror interpretare făcea obiectul analizei şi în prezentul dosar.

În opinia părţii, împrejurarea relevată atestă antepronunţarea judecătorilor asupra apelului declarat în prezenta cauză şi, în acelaşi timp, naşte îndoieli cu privire la imparţialitatea acestora în soluţionarea căii de atac.

Într-adevăr, dispoziţiile art. 42 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. stabilesc că judecătorul este incompatibil de a judeca în cazul în care şi-a exprimat anterior părerea cu privire la soluţie în cauza pe care a fost desemnat să o judece.

Raţiunea acestor prevederi este aceea de a înlătura orice suspiciune asupra imparţialităţii care trebuie să guverneze activitatea judecătorului învestit cu soluţionarea pricinii.

Textul are în vedere exclusiv situaţia în care, înainte de a se ajunge la deliberare şi pronunţare, judecătorul şi-a exprimat opinia personală în legătură cu pricina concretă pe care este chemat să o judece, nu şi aceea în care judecătorul a soluţionat anterior un alt proces, pronunţând o hotărâre judecătorească definitivă, prin care a tranşat chestiunile litigioase din acel proces, similare ori aflate în legătură de cauzalitate cu cele care fac obiectul judecăţii în noul proces.

Ca atare, reţinerea anumitor considerente cu ocazia motivării unei hotărâri judecătoreşti, care sunt menite să fundamenteze o soluţie pronunţată într-un dosar având un obiect şi o cauză distincte, nu echivalează cu o antepronunţare a instanţei chemate să analizeze ulterior o cauză diferită, chiar dacă procesul de deliberare priveşte, cum este cazul în speţă, inclusiv elemente din cuprinsul prevederilor art. 15.11 din actul constitutiv al Societăţii intimate B. S.A., analizate şi în dosarul anterior.

Argumentul în acest sens este acela că, fiind chemat să pronunţe o hotărâre judecătorească înzestrată, potrivit dispoziţiilor art. 431 C. proc. civ., cu efectele lucrului judecat, judecătorul îndeplineşte prerogativele jurisdicţionale conferite de lege, de a soluţiona cauza în care a fost desemnat şi de a dezlega chestiunile litigioase care fac obiectul învestirii în respectiva cauză, în limitele cadrului procesual fixat prin cererile şi apărările părţilor.

Rezultă aşadar că pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti într-o altă cauză, prin care judecătorii împotriva cărora a fost formulată cererea de recuzare au apreciat în privinţa "termenului de decădere din cuprinsul prevederilor art. 15.11 din actul constitutiv al B. S.A.", reţinând că folosirea acestuia este improprie, astfel cum arată recurenta, nu are semnificaţia unei antepronunţări în cauza ulterioară diferită, cu soluţionarea căreia au fost învestiţi aceiaşi judecători.

În ce priveşte cel de-al doilea caz de incompatibilitate invocat prin cererea de recuzare, prevăzut de art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ., potrivit cu care, judecătorul este incompatibil să soluţioneze cauza şi poate fi recuzat dacă "există alte elemente care nasc în mod întemeiat îndoieli cu privire la imparţialitatea sa", distincte de cele enumerate de art. 42 alin. (1) pct. 1-12 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că în mod legal s-a constatat inaplicabilitatea sa.

Norma enunţată este menită să asigure părţii dreptul consacrat de art. 6 par. 1 CEDO şi art. 6 alin. (1) din C. proc. civ. şi să înlăture suspiciunile de soluţionare părtinitoare a pricinii, recunoscând părţii posibilitatea de a solicita ca un alt judecător să se pronunţe asupra cererii sale.

Se reţine în acelaşi timp că în favoarea judecătorului operează prezumţia de imparţialitate, astfel că partea care invocă sus-menţionatele prevederi ale legii procesuale trebuie să facă dovada contrară acestei prezumţii, susţinerile recurentei potrivit cărora, pretinsa antepronunţare a instanţei de apel cu privire la soluţia ce urmează a fi dispusă în cauză atrage incidenţa prevederilor art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ., neputând fi primite.

Astfel, împrejurările invocate de recurentă în susţinerea cazului de incompatibilitate analizat nu justifică în mod obiectiv existenţa unei îndoieli cu privire la imparţialitatea judecătorilor cauzei, câtă vreme soluţionarea de către aceiaşi judecători a litigiului ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2018 nu are natura unei antepronunţări în cauza de faţă, pentru motivele deja arătate.

Împrejurarea că soluţia pronunţată în acel dosar nu a fost cea dorită de recurentă nu poate fi asimilată unui criteriu obiectiv de apreciere a lipsei de imparţialitate a judecătorilor învestiţi cu soluţionarea apelului.

Pentru toate considerentele expuse, se constată că încheierea recurată a fost pronunţată cu respectarea prevederilor legale referitoare la incompatibilitatea relativă a judecătorilor, nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., astfel încât, în temeiul art. 496 din acelaşi cod, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat.

Cu privire la cererea de obligare a recurentei la plata cheltuielilor de judecată, Înalta Curte reţine că intimata B. S.A. a depus dovezi care atestă efectuarea cheltuielilor de judecată solicitate prin întâmpinare, cu titlul de onorariu de avocat, conform documentelor justificative aflate la dosar .

Fiind făcută dovada efectuării acestor cheltuieli, astfel cum impune art. 452 C. proc. civ., şi reţinând culpa procesuală a recurentei în prezenta cale de atac, Înalta Curte va dispune obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 5.854,80 RON către intimata B. S.A., conform art. 453 alin. (1) C. proc. civ.

În ce priveşte actul de dispoziţie efectuat de intimatul intervenient în calea de atac, ţinând cont de obiectul prezentului recurs, reprezentat exclusiv de încheierea prin care s-a soluţionat cererea de recuzare formulată în apel, precum şi de caracterul definitiv al soluţiei pe fondul apelului, Înalta Curte arată că nu dispune de cadrul procesual necesar pentru a lua act de manifestarea de voinţă a părţii, în sensul renunţării la judecata cererii de intervenţie accesorie formulate în faţa Tribunalului Bucureşti, această fiind o chestiune pe care o va lămuri instanţa chemată să rejudece pricina, în limitele fixate prin decizia din apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva încheierii de şedinţă din Camera de Consiliu din data de 13 octombrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, ca nefondat.

Obligă recurenta-reclamantă A. să plătească intimatei-pârâte B. S.A. suma de 5.854,80 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 iunie 2023.