Nullity of mandate contract for breach of public sector appointment rules versus violation of adversarial principle in determining scope of nullity effects

Şedinţa publică din data de 15 iunie 2023

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele litigiului.

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş, secţia a II-a civilă, la data de 27.10.2020, sub nr. x/2020, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Societatea Naţională Aeroportul Internaţional Timişoara - Traian Vuia S.A., Ministerul Transporturilor şi Fondul Proprietatea, constatarea revocării sale fără justă cauză din funcţia de membru executiv în cadrul Consiliului de Administraţie al pârâtei Societatea Naţională Aeroportul Internaţional Timişoara Traian Vuia S.A., precum şi din funcţia de director general, precum şi obligarea pârâţilor la plata către reclamant a sumei de 175.500 Euro, ca urmare a încetării unilaterale a contractului de mandat nr. x/22.05.2019, şi a sumei lunare de 27.290 RON, reprezentând contravaloare clauză de neconcurenţă, începând cu data de 02.07.2020, cu cheltuieli de judecată ocazionate de soluţionarea litigiului.

În drept, a invocat prevederile art. 28 alin. (7) din O.U.G. nr. 109/2011, art. 194 şi următoarele C. proc. civ.

La data de 22.12.2020 pârâta S.N. Aeroportul Internaţional Timişoara - Traian Vuia S.A a depus întâmpinare prin care, în principal, a invocat excepţia de nulitate absolută şi parţială a contractului de mandat nr. x/22.05.2019 şi a actului adiţional nr. x/15.11.2019, pentru cauză ilicită şi fraudă la lege, respectiv a clauzelor prevăzute la art. 9 pct. 9.5 şi art. 10 pct. 10.3., iar în subsidiar a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, cu cheltuieli de judecată ocazionate de acest proces.

În drept, a invocat prevederile art. 1235-1237 C. civ., art. 35 din O.U.G. nr. 109/2011, Legea nr. 111/2016, art. 14 din Statutul societăţii, art. 1431, art. 15318 din Legea nr. 31/1990.

La data de 29.12.2020, pârâtul Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii capătului 1 din cererea de chemare în judecată, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Transporturilor Infrastructurii cu privire la capetele 2 şi 3 din acţiunea introductivă de instanţă, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.

La data de 03.02.2021, pârâtul Fondul Proprietatea S.A., reprezentat legal prin B., a depus întâmpinare prin care a solicitat admiterea excepţiei lipsei calităţii sale procesuale pasive şi respingerea cererii ca atare, cu obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluţionarea litigiului.

2. Soluţia instanţei de fond.

Prin sentinţa civilă nr. 804/PI din 08 decembrie 2021, pronunţată de Tribunalul Timiş, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2020, a fost admisă în parte cererea de chemare în judecată, a fost obligată pârâta Societatea Naţională Aeroportul Internaţional Timişoara - Traian Vuia S.A. să plătească reclamantului suma de 175.500 euro, echivalentul în RON la cursul BNR din data plăţii efective, cu titlul de despăgubire pentru revocarea fără justă cauză din funcţia de director general, suma de 27.290 RON lunar, începând cu data de 02.07.2020 şi până la data de 02.07.2021, cu titlul de clauză de neconcurenţă, precum şi suma de 19.038,85 RON, cu titlul de cheltuieli de judecată, a fost respins ca inadmisibil primul capăt de cerere şi a fost respinsă cererea formulată în contradictoriu cu pârâtul Fondul Proprietatea S.A., precum şi al doilea şi al treilea capăt de cerere în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii, ca fiind formulate împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

3. Hotărârea recurată.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel pârâta SOCIETATEA NAŢIONALĂ AEROPORTUL INTERNAŢIONAL TIMIŞOARA - TRAIAN VUIA S.A.

Prin decizia nr. 599/A din 11 octombrie 2022, Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă a admis apelul declarat de pârâta S.N. Aeroportul Internaţional Timişoara - Traian Vuia S.A. împotriva sentinţei civile nr. 804/08.12.2021, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a respins în integralitate acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta S.N. Aeroportul Internaţional Timişoara - Traian Vuia S.A. şi a înlăturat dispoziţia de obligare a pârâtei S.N. Aeroportul Internaţional Timişoara - Traian Vuia S.A. la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată acordate în primă instanţă, menţinând în rest dispoziţiile sentinţei şi obligând reclamantul la plata către pârâta S.N. Aeroportul Internaţional Timişoara - Traian Vuia S.A. a sumei de 9.577,25 RON, cu titlul de cheltuieli de judecată în apel.

II. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul A., solicitând admiterea recursului şi, în principal, casarea deciziei civile recurate, cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare Curţii de Apel Timişoara, iar în subsidiar admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi, în consecinţă, admiterea cererii de chemare în judecată.

Recurentul-reclamant a invocat motivele de casare reglementate de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi pct. 8 C. proc. civ.

Subsumat motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., recurentul-reclamant a invocat nerespectarea de către instanţa de apel a principiului contradictorialităţii, consacrat de art. 14 şi art. 22 alin. (5) din C. proc. civ., prin aceea că a dispus, fără a pune în discuţia părţilor întinderea efectelor nulităţii absolute a contractului, temeiul legal al motivului de nulitate invocat şi motivele de fapt invocate în susţinerea nulităţii, nulitatea absolută a întregului contract de mandat nr. x/22.05.2019, reţinând incidenţa prevederilor art. 1246 alin. (1), art. 1247 alin. (1) şi art. 1250 din C. civ. şi nelegalitatea procedurii de numire a directorului general, deşi solicitarea intimatei pârâte S.N. Aeroportul Internaţional Timişoara - Traian Vuia S.A. viza nulitatea parţială a contractului, în temeiul art. 1236 alin. (2) şi art. 1237 din C. civ., pentru existenţa unei cauze ilicite şi a fraudei la lege.

Consideră recurentul că viciul de procedură reclamat i-a produs o vătămare din perspectiva obstrucţionării dreptului la apărare, dar şi prin efectele absurde pe care le-a generat soluţia de constatare a nulităţii absolute a întregului contract de mandat.

Prin cel de-al doilea motiv de recurs invocat, subsumat art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul-reclamant a susţinut că instanţa de apel a aplicat greşit normele de drept material, respectiv dispoziţiile art. 36 din O.U.G. nr. 109/2011, care reglementează dreptul la daune-interese în cazul revocării fără justă cauză, precum şi dispoziţiile art. 28 din O.U.G. nr. 109/2011, referitoare la procedura de reînnoire a mandatului, aplicabile şi în cazul mandatului de director general, în absenţa oricărei distincţii în text.

În acelaşi timp, s-a arătat că decizia nesocoteşte principiul nemo auditur propriam turpitudinem allegans, în condiţiile în care cererea de reînnoire a mandatului de director a fost aprobată de Consiliul de Administraţie al societăţii, precum şi principiul forţei obligatorii a contractelor, prin aceea că motivul invocat prin raportul de control, respectiv nelegalitatea procedurii de reînnoire a mandatului directorului general, nu se încadra în ipotezele prevăzute de art. 10.3.1 din contract.

În sfârşit, s-a arătat că nu au fost respectate prevederile art. 29 şi art. 37 din O.U.G. nr. 109/2011, întrucât membrii Consiliului de Administraţie sunt desemnaţi de A.G.A., la propunerea C.A. în funcţie sau a acţionarilor, iar competenţa de a adopta o hotărâre prin care să se stabilească limitele generale ale remuneraţiilor aparţine A.G.A., precum şi faptul că activitatea recurentului, în calitate de director general, a fost evaluată pozitiv, ceea ce confirmă inexistenţa vreunui motiv profesional care ar fi putut justifica revocarea recurentului-reclamant din funcţia deţinută.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, la data de 09.01.2023, sub nr. x/2020.

Apărarea formulată în cauză

Intimata-pârâtă Societatea Naţională Aeroportul Internaţional Timişoara - Traian Vuia S.A. a formulat întâmpinare la recurs, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului pentru neîncadrarea criticilor formulate prin cererea de recurs în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar pe fond a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.

III. Procedura de soluţionare a recursului

Cu titlu prealabil, se reţine că prezentul proces este guvernat de dispoziţiile C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, întrucât acţiunea introductivă a fost înregistrată pe rolul instanţei la data de 27 octombrie 2020, deci după intrarea în vigoare a acestei legi.

Prin rezoluţia din 14 martie 2023, a completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului, s-a fixat termen pentru judecarea recursului, la data de 15 iunie 2023, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, în temeiul art. 490 alin. (2) din C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018.

IV. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Procedând la analiza cu prioritate a criticilor formulate de recurentul-reclamant cu privire la încălcarea de către instanţa de apel a regulilor de procedură referitoare la principiul contradictorialităţii şi dreptul la apărare al părţilor, prin prisma prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte constată caracterul întemeiat al acestora, în limitele care vor fi arătate în continuare.

Astfel, se constată faptul că prin întâmpinarea formulată la cererea de chemare în judecată, intimata-pârâtă S.N. Aeroportul Internaţional Timişoara - Traian Vuia S.A a invocat pe cale de excepţie, astfel cum permit dispoziţiile art. 1247 alin. (2) din C. civ., nulitatea absolută parţială a contractului de mandat nr. x/22.05.2019 şi a actului adiţional nr. x/15.11.2019, respectiv a clauzelor prevăzute la art. 9 pct. 9.5 şi art. 10 pct. 10.3.

Motivele de fapt care au fundamentat această apărare de fond au privit atât scopul urmărit prin încheierea contractului de mandat, respectiv acela de a asigura directorului general un nou mandat la conducerea S.N. Aeroportul Internaţional Timişoara şi de a securiza acestuia poziţia în cadrul societăţii, cât şi condiţiile în care au avut loc negocierea şi semnarea contractului, în absenţa unei proceduri de selecţie organizate în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 109/2011.

Prin urmare, contrar celor arătate de recurentul reclamant, caracterul ilegal al întregii proceduri de reînnoire a contractului de mandat, respectiv încălcarea prevederilor art. 35 din O.U.G. nr. 109/2011, a constituit un argument în susţinerea cererii intimatei pârâte, de declarare a nulităţii clauzelor contestate, astfel cum reiese din lecturarea întâmpinării depuse în faţa primei instanţe.

Ca atare, nu poate fi reţinută critica din recurs, în sensul că instanţa de apel ar fi schimbat, fără a pune în discuţia părţilor, temeiul legal al motivului de nulitate absolută invocat de intimata pârâtă sau motivele de fapt invocate în susţinerea nulităţii.

În schimb, în ce priveşte omisiunea instanţei de apel de a pune în discuţia părţilor întinderea efectelor sancţiunii nulităţii asupra contractului de mandat încheiat între părţi, faţă de neconcordanţele relevate dintre apărarea de fond invocată în mod explicit de către pârâtă, care privea exclusiv clauzele prevăzute la art. 9 pct. 9.5 şi art. 10 pct. 10.3 din contract şi argumentele invocate în susţinerea acestei apărări, care se refereau la contractul de mandat în întregul său, criticile recurentului reclamant apar ca întemeiate.

Se constată astfel că, fiind chemată să se pronunţe asupra apelului declarat de către pârâtă, instanţa de prim control judiciar a constatat nulitatea absolută a întregului contract de mandat, pentru nerespectarea dispoziţiilor art. 35 din O.U.G. nr. 109/2011, referitoare la condiţiile de numire a directorilor în cadrul întreprinderilor publice/societăţilor comerciale cu capital de stat, fără a lămuri în prealabil, în condiţiile art. 478 alin. (4) din C. proc. civ. şi cu respectarea garanţiilor dreptului la un proces echitabil, conform art. 14 alin. (5) şi (6) şi art. 22 alin. (4) din C. proc. civ., pretenţiile cuprinse în apărările formulate de intimatul pârât în faţa primei instanţe.

Procedând în acest mod, instanţa de apel a nesocotit îndatorirea de a asigura respectarea unui principiu fundamental al procesului civil, acela al contradictorialităţii, consacrat de prevederile art. 14 şi art. 22 alin. (4) din C. proc. civ.

Textele de lege menţionate impun judecătorului să supună discuţiei părţilor toate cererile, excepţiile şi împrejurările de fapt sau de drept invocate, precum şi să-şi întemeieze hotărârea numai pe motive de fapt şi de drept, pe explicaţii sau pe mijloace de probă care au fost supuse, în prealabil, dezbaterii contradictorii.

În acelaşi timp, în exercitarea rolului de a da sau restabili calificarea juridică a actelor şi faptelor deduse judecăţii, în ciuda denumirii date de părţi, judecătorul este obligat să pună în discuţia părţilor calificarea juridică exactă, în scopul de a asigura respectarea dreptului la apărare şi a egalităţii părţilor.

În cauza de faţă, lecturarea încheierilor întocmite în cursul judecăţii apelului, inclusiv a celei la care au avut loc dezbaterile, relevă faptul că instanţa de prim control judiciar nu a pus în discuţia părţilor întinderea sancţiunii nulităţii absolute invocate cu titlul de apărare de către intimata pârâtă, pronunţând nulitatea întregului contract de mandat cu încălcarea principiului contradictorialităţii şi al dreptului la apărare.

Ca efect al nesocotirii cerinţelor legale menţionate, recurentul reclamant nu a beneficiat de toate drepturile şi garanţiile prevăzute de lege în legătură cu exercitarea dreptului la apărare şi de respectarea principiilor procesuale care formează conţinutul dreptului la un proces echitabil, ce includ dreptul de a combate, în condiţiile legii, apărarea de care a înţeles să se folosească partea adversă, ceea ce atestă vătămarea adusă drepturilor sale procesuale şi atrage anularea actului de procedură întocmit cu nerespectarea legii, conform art. 179 din C. proc. civ.

Pentru toate aceste considerente, găsind întemeiat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa decizia recurată şi va trimite cauza spre o nouă judecată instanţei de apel, care va face aplicarea dispoziţiilor art. 478 alin. (4) din C. proc. civ., în vederea lămuririi pretenţiilor cuprinse în apărările formulate de pârâtă în faţa primei instanţe, cu respectarea art. 14 şi art. 22 din cod.

În ce priveşte restul motivelor de recurs invocate de recurent, întemeiate pe pct. 8 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., faţă de soluţia pronunţată în cauză, acestea nu se mai impun a fi analizate, urmând a fi avute în vedere de către instanţa care va rejudeca apelul.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) teza a II-a şi alin. (2) şi art. 497 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa decizia recurată şi va trimite cauza spre o nouă judecată instanţei de apel.

Faţă de soluţia de trimitere a cauzei către instanţa de apel în vederea rejudecării, nefiind tranşată chestiunea culpei procesuale în ce priveşte fondul litigiului, cererea recurentului-reclamant A., de acordare a cheltuielilor de judecată în recurs, va fi lăsată nesoluţionată, aceasta urmând a fi avută în vedere de către instanţa care va rejudeca apelul, cu luarea în considerare a dispoziţiilor art. 453 alin. (1) din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 599/A din 11 octombrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă.

Casează decizia recurată şi trimite cauza spre o nouă judecată instanţei de apel.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 iunie 2023.