Insolvent company's restitution claim against individual fails; annulment of review appeal as inadmissible upholds rejection.

Şedinţa publică din data de 14 iunie 2023

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 6 mai 2016 pe rolul Tribunalului Bucureşti, sub nr. x/2016, reclamanta A. S.A. prin lichidator judiciar Fondul de Garantare a Depozitelor Bancare a chemat în judecată pârâtul B., solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună obligarea pârâtului să restituie reclamantei suma de 969.273,6 RON, sumă primită de acesta în contul bancar, reprezentând prejudiciul patrimonial (damnum emergens) produs reclamantei, determinat de neîndeplinirea de către pârât a obligaţiei legale de restituire (art. 992 C. civ. din 1864), respectiv de însuşirea/utilizarea fără justă cauză a acelei sume de bani. S-a solicitat şi obligarea pârâtului să plătească reclamantei dobânda legală (lucrum cessans) aferentă sumei menţionate mai sus, calculată de la data formulării plângerii penale nr. 1916 din 29 decembrie 2004 până la data stingerii efective a datoriei către bancă; cu cheltuieli de judecată.

Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a invocate excepţia lipsei calităţii procesuale active şi excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune.

Prin încheierea de şedinţă din 22 mai 2019, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a unit cu fondul excepţia lipsei calităţii procesuale active şi excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune.

Prin sentinţa civilă nr. 1343 din 29 iulie 2020, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a respins excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune ca neîntemeiată şi a respins cererea de chemare în judecată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta A. S.A. prin lichidator judiciar Fondul de Garantare a Depozitelor Bancare.

Prin decizia civilă nr. 458/2022 din 17 martie 2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a respins apelul ca nefondat.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta A. S.A. prin lichidator judiciar Fondul de Garantare a Depozitelor Bancare, solicitând instanţei să admită calea de atac formulată.

Motivele de recurs invocate sunt, în esenţă, următoarele:

Autoarea căii de atac afirmă că legea aplicabilă raportului juridic este C. civ. din 1864. Se arată că instanţa de apel a interpretat greşit probele şi a reţinut o stare de fapt eronată, a ignorat puterea de lucru judecat a deciziei penale nr. 424/A din 11 martie 2018, a soluţionat cauza fără a ţine cont de dispoziţiile art. 999 C. civ. din 1864, bazându-se numai pe prezumţii, şi nu a reţinut răspunderea pârâtului pentru semnarea ordinelor de plată sau a cecurilor de numerar.

Recurenta-reclamantă susţine că prejudiciul s-a produs în patrimoniul băncii, nu în patrimoniul unor persoane fizice, întrucât, în temeiul Codului comercial şi al C. civ. din 1864, sumele de bani ridicate sau transferate de pârât aparţin recurentei, contrar celor constatate de curtea de apel.

Recurenta-reclamantă a indicat în cererea de recurs motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. din 1865.

Intimatul-pârât a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului şi obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.

Pe baza cererii de recurs, a întâmpinării depuse şi a răspunsului la întâmpinare, în temeiul art. 493 C. proc. civ., s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul-asistent desemnat, prin care s-a reţinut nulitatea recursului.

Prin încheierea din 8 februarie 2023 s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului declarat, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.. Recurenta-reclamantă a depus punct de vedere prin care a arătat că nu este de acord cu concluziile raportului.

Analizând recursul, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituită în complet de filtru, reţine inexistenţa motivelor de nelegalitate, pentru următoarele argumente:

Cu titlu prealabil, se constată că, faţă de data începerii procesului, respectiv 6 mai 2016 şi văzând dispoziţiile art. 24 C. proc. civ., legea de procedură aplicabilă prezentului litigiu este Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., care a intrat în vigoare la 15 februarie 2013. Astfel, instanţa supremă va analiza susţinerile din cererea de recurs din perspectiva cazurilor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Referitor la recurs, instanţa supremă reţine că motivarea acestei căi extraordinare de atac presupune pe de o parte indicarea unuia/unora dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar pe de altă parte dezvoltarea acestuia/acestora, în sensul formulării unor critici privind considerentele pe care instanţa care a pronunţat hotărârea atacată şi-a fundamentat soluţia pronunţată.

Deşi se indică dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susţinerile recurentei-reclamante în sensul interpretării greşite a probelor, utilizării exclusive a prezumţiilor şi contestării stării de fapt reţinute de curtea de apel nu pot fi examinate în calea de atac a recursului întrucât stabilirea contextului factual, pe baza dovezilor şi a actelor de la dosar, este atributul exclusiv al instanţelor devolutive.

Nu poate fi analizată nici critica prin care se arată că instanţa de apel a ignorat puterea de lucru judecat a deciziei penale nr. 424/A din 11 martie 2018 întrucât curtea de apel s-a raportat la această decizie, în virtutea rolului său devolutiv, pentru a stabili ce aspecte din această decizie prezintă relevanţă pentru stabilirea vinovăţiei intimatului-pârât în prezentul litigiu.

Nici susţinerile recurentei privind presupusa ignorare de către curtea de apel a dispoziţiilor art. 999 C. civ. din 1864 şi a răspunderii pârâtului pentru semnarea ordinelor de plată sau a cecurilor de numerar nu pot fi analizate din perspectiva art. 488 alin. (1) C. proc. civ. întrucât reiterarea aceloraşi argumente cărora instanţa de apel le-a răspuns elaborat, printr-o fundamentată analiză în fapt şi în drept a cauzei, nu echivalează cu formularea unor critici propriu-zise împotriva dezlegărilor date în apel.

Faţă de cele de mai sus, instanţa supremă reţine că recurenta nu şi-a respectat obligaţia impusă de lege de a încadra criticile invocate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., în acest caz intervenind sancţiunea nulităţii căii de atac formulate.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, dând eficienţă prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., şi, în temeiul art. 493 alin. (5) din acelaşi cod, va anula recursul declarat de recurenta A. S.A., prin lichidator judiciar Fondul de Garantare a Depozitelor Bancare, împotriva deciziei civile nr. 458/2022 din 17 martie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Faţă de soluţia de anulare a recursului, în temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va obliga recurenta A. S.A., prin lichidator judiciar Fondul de Garantare a Depozitelor Bancare la plata către intimatul B. a sumei de 2.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat, conform dovezilor aflate la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta A. S.A., prin lichidator judiciar Fondul de Garantare a Depozitelor Bancare, împotriva deciziei civile nr. 458/2022 din 17 martie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Obligă recurenta A. S.A., prin lichidator judiciar Fondul de Garantare a Depozitelor Bancare la plata către intimatul B. a sumei de 2.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 14 iunie 2023.