Annulment of pension benefit request due to absence of handwritten or electronic signature

Şedinţa publică din data de 14 iunie 2023

Asupra cererii de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale la 28 ianuarie 2019, A., în calitate de reclamantă, le-a chemat în judecată pe pârâtele Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti şi Casa Locală de Pensii Sector 4 Bucureşti, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să anuleze decizia de pensie pentru limită de vârsta nr. x din 13 decembrie 2018, emisă de Casa Locală de Pensii Sector 4 Bucureşti şi să o oblige pe pârâta Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti să emită o nouă decizie, prin care să îi fie stabilite drepturile de pensie începând cu 1 februarie 2016 şi valorificate veniturile menţionate în adeverinţa nr. x din 11 octombrie 2018, emisă de Progresul S.A.

Prin sentinţa civilă nr. 2911 din 22 mai 2019, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a respins ca neîntemeiată acţiunea.

Împotriva acestei sentinţe, A. a declarat apel.

Prin decizia civilă nr. 2333 din 21 iulie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis apelul A., a schimbat în tot sentinţa apelată şi a admis în parte acţiunea, în sensul că a anulat decizia de pensie nr. x din 13 decembrie 2018, emisă de Casa Locală de Pensii Sector 4 Bucureşti şi a obligat-o pe pârâtă să emită o nouă decizie de pensie pentru limită de vârstă, prin care să valorifice, la stabilirea cuantumului drepturilor de pensie, începând cu data de 1 noiembrie 2018, pe lângă veniturile deja valorificate, sumele din adeverinţa nr. x din 11 octombrie 2018, emisă de Progresul S.A., reprezentând salariul acordat şi sumele aferente sporului de vechime pentru intervalul cuprins între 1 octombrie 1992 şi 30 martie 2001; a respins celelalte pretenţii ca nefondate.

Împotriva încheierii din 23 iunie 2020 şi a deciziei civile nr. 2333 din 21 iulie 2020, A. a declarat recurs.

La 16 februarie 2021, A. a depus note scrise, prin care a arătat că înţelege să aducă completări la memoriul de recurs şi că înţelege să formuleze cerere de revizuire.

În şedinţa publică de la 10 noiembrie 2021, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepţiile tardivităţii recursului declarat împotriva încheierii din 23 iunie 2020, a inadmisibilităţii recursului exercitat împotriva deciziei nr. 2333 din 21 iulie 2020, a necompetenţei materiale în soluţionarea cererii de îndreptare, lămurire şi completare a hotărârii, precum şi a cererii de revizuire.

Prin decizia nr. 2396 din 10 noiembrie 2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a respins ca tardiv recursul declarat de A. împotriva încheierii din 23 iunie 2020 şi a respins ca inadmisibil recursul declarat împotriva deciziei civile nr. 2333 din 21 iulie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. x/2019. A declinat în favoarea Curţii de Apel Bucureşti competenţa de soluţionare a cererii de îndreptare, lămurire şi completare, precum şi a cererii de revizuire, ambele formulate de A..

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la 15 martie 2023, sub nr. x/2023, petenta A. a susţinut că solicitările sale nu au fost soluţionate prin decizia nr. 2396 din 10 noiembrie 2021, apreciind că se impune suspendarea judecăţii până la soluţionarea cererilor de sesizare a Curţii Constituţionale formulate în cauză.

Intimata nu a depus întâmpinare.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 C. proc. civ., aspectele legate de nulitatea cererii faţă de lipsa semnăturii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Art. 148 alin. (1) teza I C. proc. civ. statuează că orice cerere adresată instanţelor de judecată trebuie să fie formulată în scris şi să cuprindă, între altele, şi semnătura, iar teza a II-a a aceluiaşi text de lege dispune că cererile adresate, personal sau prin reprezentant, instanţei judecătoreşti pot fi formulate şi prin înscris sub semnătură electronică, în condiţiile legii.

Rolul semnăturii este acela de a atesta voinţa părţii cu privire la conţinutul înscrisului pe care l-a semnat. Or, din actele dosarului nu se deduce care este această voinţă deoarece înscrisul care materializează cererea petentei nu conţine nici semnătura olografă a acesteia şi nici nu îndeplineşte condiţiile Legii nr. 455/2001 privind semnătura electronică pentru a fi calificat drept înscris sub semnătură electronică.

Pentru aceste considerente, faţă de lipsa semnăturii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va da eficienţă prevederilor art. 196 C. proc. civ. şi va anula cererea formulată de petenta A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează cererea formulată de petenta A. împotriva deciziei nr. 2396 din 10 noiembrie 2021, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 14 iunie 2023.