Inadmissibility of cassation in insurance disputes under mandatory auto liability law

Şedinţa publică din data de 14 iunie 2023

Asupra recursului de faţă, examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul Permanent de Arbitraj Instituţionalizat Sediul Zonal Craiova la 25 noiembrie 2021, sub nr. x/2021, reclamanta A. S.R.L. a solicitat obligarea pârâtei B. S.A. la plata sumei de 1.807,02 RON, reprezentând diferenţa de plată rămasă neîncasată din contravaloarea reparaţiei aferente autoturismului cu nr. de înmatriculare x, precum şi la plata penalităţilor de întârziere, conform dispoziţiilor Legii nr. 132/2017.

Prin hotărârea arbitrală nr. 17 din 14 ianuarie 2022, Tribunalul Permanent de Arbitraj Instituţionalizat Sediul Zonal Craiova a admis acţiunea reclamantei A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta B. S.A., a obligat pârâta să achite reclamantei suma de 1.807,02 RON, reprezentând diferenţa de sumă neachitată, a admis renunţarea la capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata penalităţilor de întârziere de 0,2%/zi de întârziere aferente debitului principal şi a obligat pârâta să achite reclamantei suma de 2.050 RON cu titlu de cheltuieli arbitrale.

Împotriva acestei hotărâri B. S.A. a formulat acţiune în anulare. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Ploieşti sub nr. x/2022.

Prin sentinţa nr. 39 din 3 martie 2022, Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă a admis excepţia de necompetenţă teritorială invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Craiova.

Prin sentinţa nr. 46 din 5 aprilie 2022, Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.

Prin decizia nr. 1474 din 14 iunie 2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Craiova.

Prin sentinţa nr. 160/2022 din 18 octombrie 2022, Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă a admis acţiunea formulată de reclamanta B. S.A. privind anularea hotărârii arbitrale nr. 17 din 14 ianuarie 2022, pronunţată de Tribunalul Permanent de Arbitraj Instituţionalizat Sediul Zonal Craiova, în dosarul nr. x/2021, în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L., pe care a anulat-o şi a trimis cauza spre soluţionare Judecătoriei Sector 1 Bucureşti.

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs pârâta A. S.R.L., solicitând casarea hotărârii atacate.

Motivele de recurs invocate sunt, în esenţă, următoarele:

Autoarea căii de atac susţine că instanţa învestită cu judecarea acţiunii în anulare a reţinut în mod greşit aplicabilitatea art. 608 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. raportat la Norma ASF nr. 18/2017. Arată că soluţia de trimitere a cauzei către Judecătoria Sectorului 1 nu este corectă, chiar în lipsa convenţiei arbitrale din contractul de asigurare.

Intimata-reclamantă nu a depus întâmpinare.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., admisibilitatea recursului declarat în cauză, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Recursul vizează sentinţa nr. 160/2022 din 18 octombrie 2022 prin care Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă a admis acţiunea formulată de reclamanta B. S.A. privind anularea hotărârii arbitrale nr. 17 din 14 ianuarie 2022, pronunţată de Tribunalul Permanent de Arbitraj Instituţionalizat Sediul Zonal Craiova în dosarul nr. x/2021. Acest dosar a avut ca obiect acţiunea arbitrală formulată de A. S.R.L. privind obligarea B. S.A. la plata sumei de 1.807,02 RON, reprezentând diferenţa de plată rămasă neîncasată din contravaloarea reparaţiei aferente autoturismului cu nr. de înmatriculare x, proprietatea lui C., precum şi la plata penalităţilor de întârziere, conform dispoziţiilor Legii nr. 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terţilor prin accidente de vehicule şi tramvaie.

Faţă de obiectul acţiunii arbitrale şi faţă de faptul că intimata a încheiat o poliţă de asigurare RCA cu proprietarul autoturismului implicat în evenimentul rutier, în temeiul căreia a fost întocmit dosarul de daună, instanţa supremă reţine că prezentul recurs a fost declarat într-un litigiu din materia asigurărilor.

Conform dispoziţiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j3), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunţate în materia protecţiei consumatorilor, a asigurărilor, precum şi în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite."

Legea nr. 310/2018 a intrat în vigoare la 21 decembrie 2018, iar potrivit art. XVIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013, cu modificările şi completările ulterioare, "dispoziţiile art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, se aplică proceselor pornite începând cu data de 01 ianuarie 2019". Se reţine şi că dispoziţiile art. III pct. 3 din Legea nr. 310/2018 modifică doar alin. (2) al art. XVIII din Legea nr. 2/2013, dispoziţiile alin. (1) din aceeaşi lege rămânând în vigoare, în forma precitată.

Înalta Curte, faţă de prevederile art. 24 C. proc. civ., constată că acţiunea arbitrală a fost formulată la 25 noiembrie 2021, ulterior datei de 1 ianuarie 2019, fiind astfel aplicabile dispoziţiile art. 483 alin. (2) din acelaşi cod, în forma modificată.

În sistemul nostru de drept mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătoreşti, exercitarea acestora şi efectele căilor de atac sunt guvernate de principiul legalităţii căilor de atac, prevăzut de art. 457 C. proc. civ., regulă ce are şi valoare de principiu constituţional, care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac şi exercitarea lor în condiţiile legii, potrivit cu natura şi scopul lor şi într-o anumită ordine. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 483 alin. (2) C. proc. civ. şi dând eficienţă prevederilor art. 496 alin. (1) teza a II-a din acelaşi cod, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-pârâtă A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 160/2022 din 18 octombrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-pârâtă A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 160/2022 din 18 octombrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 14 iunie 2023.