Validity of distance sales contract via email and admissibility of contractual penalty claims in extraordinary appeal

Şedinţa publică din data de 14 iunie 2023

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău sub nr. x/2021, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Comcereal S.A. Vrancea, a solicitat instanţei de judecată ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 300.000 euro reprezentând penalităţi contractuale, calculate în RON la cursul de schimb publicat de BNR la data plăţii efective, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa nr. 273 din 29 aprilie 2022, Tribunalul Buzău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta A. S.R.L.

Prin decizia nr. 411 din 9 noiembrie 2022, Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă a admis apelul, şi în consecinţă a schimbat în tot sentinţa apelată, în sensul că a admis acţiunea, a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 300.000 euro, reprezentând penalităţi contractuale, calculate în RON la cursul de schimb publicat de BNR la data plăţii efective şi suma de 56.936,49 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâta Comcereal S.A. Vrancea, solicitând casarea hotărârii atacate.

Motivele de recurs invocate sunt, în esenţă, următoarele:

Autoarea căii de atac arată că instanţa de apel nu a respectat dispoziţiile art. 1188 şi urm., art. 1166 şi urm. şi ale art. 1350 şi urm. C. civ. referitoare la existenţa contractului şi la îndeplinirea condiţiilor răspunderii civile contractuale în sensul că a reţinut în mod greşit încheierea la distanţă a contractului.

Recurenta mai susţine că decizia nu este motivată în sensul că instanţa de apel a prezentat considerente teoretice, fără a explica de ce se aplică contractului în litigiu. Arată că nu au fost analizate apărările pârâtei şi că soluţia s-a fundamentat pe similitudinea cu un alt contract între aceleaşi părţi. În opinia autoarei căii de atac, motivarea este şi contradictorie deoarece curtea de apel, pe de o parte, a reţinut că oferta acceptată de vânzătoare a fost trimisă pe email de către cumpărătoare, iar pe de altă parte, a reţinut că, fără a fi cerute condiţii speciale, în lipsa semnăturii olografe a contractului, este necesară o formă clară de exteriorizare a consimţământului.

Se mai susţine că, în lipsa contractului, nu pot fi considerate îndeplinite condiţiile răspunderii civile contractuale, hotărârea fiind lacunar motivară şi cu privire la existenţa şi forma culpei debitorului.

Recurenta-pârâtă a indicat în cererea de recurs dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Intimata-reclamantă a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, iar pe fond a solicitat respingerea acestuia.

Examinând decizia atacată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate şi de dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Conform dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii sau numai motive străine de natura cauzei.

Înalta Curte va înlătura criticile prin care se susţine că decizia curţii de apel conţine o motivare lacunară cu privire la existenţa contractului şi la îndeplinirea condiţiilor răspunderii civile contractuale întrucât instanţa de apel a constatat, pe baza probelor de la dosar, că recurenta-pârâtă a semnat şi înregistrat contractul în discuţie. Analizând apărările pârâtei din apel în sensul lipsei semnăturii reclamantei, curtea a reţinut că respectivul contract a fost încheiat la distanţă, prin mecanismul ofertei transmise de reclamantă, în calitate de cumpărătoare, urmată de acceptarea pârâtei, în calitate de vânzătoare, manifestată în mod expres prin semnătură.

Nu va fi reţinută nici critica referitoare la o presupusă motivare contradictorie deoarece statuarea curţii de apel în sensul că acceptarea ofertei nu presupune condiţii speciale de formă nu se opune argumentelor dezvoltate în continuare şi care susţin ideea că exprimarea consimţământului cu privire la condiţiile ofertei trebuie să fie dincolo de orice îndoială.

Înalta Curte notează că au fost respectate exigenţele art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. întrucât motivarea reflectă un raţionament logic, construit în urma examinării temeiurilor de fapt şi de drept indicate de reclamantă şi de pârâtă, în cererea de chemare în judecată, în motivele de apel şi în întâmpinările formulate. Astfel, instanţa de apel a constatat existenţa contractului încheiat la distanţă şi neîndeplinirea obligaţiilor contractuale de către pârâtă, motiv pentru care a aplicat clauzele care reglementează răspunderea contractuală şi a obligat pârâta la plata penalităţilor.

Referitor la criticile prin care se invocă nerespectarea art. 1188 şi urm., art. 1166 şi urm. şi ale art. 1350 şi urm. C. civ. referitoare la semnificaţia contractului, oferta de a contracta şi la îndeplinirea condiţiilor răspunderii civile contractuale, subsumate de recurentă pct. 8 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., instanţa supremă reţine că textele de lege sunt invocate formal deoarece prin memoriul de recurs se prezintă aspecte de fapt (cum ar fi existenţa sau inexistenţa contractului, modalitatea de manifestare a consimţământului, formarea acordului de voinţă al părţilor, dovada culpei) şi se aduce în discuţie interpretarea dată de care curtea de apel clauzelor contractuale, corespondenţei şi notificărilor depuse la dosar. Acestea sunt chestiuni de netemeinicie care nu pot fi analizate în calea extraordinară de atac a recursului.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtă Comcereal S.A. Vrancea împotriva deciziei nr. 411 din 9 noiembrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu de avocat, formulată de intimata-reclamantă A. S.R.L. Instanţa supremă reţine că, în aplicarea art. 494 raportat la art. 452 C. proc. civ., pentru a se acorda cheltuielile de judecată, partea care le solicită trebuie să facă dovada existenţei acestora. Faţă de faptul că partea a depus la dosar facturi fiscale, însoţite de extrase de cont, conform înscrisurilor aflate la filele x, fără a avea indicat numărul dosarului în legătură cu care a fost acordată asistenţa juridică, instanţa supremă constată că nu a fost făcută dovada cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă COMCEREAL S.A. VRANCEA împotriva deciziei nr. 411 din 9 noiembrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă.

Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intimata-reclamantă A. S.R.L.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 14 iunie 2023.